1,482 matches
-
consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a guvernului, întrucât un spion cu adevărat demn de acest nume e obligat să observe, ca principiu sfânt, ca regulă de aur, ca literă de lege, niciodată să nu se încreadă în jurăminte, indiferent de unde veneau ele, chiar dacă erau spuse de însăși mama care îi dăduse viață, și cu atât mai puțin când în loc de un jurământ au fost două, și încă și mai puțin când în loc de două au fost trei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întors și te-a mințit. Tot e semn bun. — Cum poți să spui așa ceva? Pentru că asta înseamnă că nu vrea să te piardă. Nu vrea să pună capăt căsniciei. — Ce fel de căsnicie mai e asta? Când nu te poți încrede în omul de lângă tine e ca și cum n-ai fi căsătorit deloc. — Uite ce e, drăgălașo. Departe de mine gândul să-ți dau sfaturi. Când vine vorba de căsătorie, sunt ultimul om din lume capabil să sfătuiesc pe cineva ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eu - vezi mai sus. Desigur, cine altul ar fi avut curajul să vină fără să se anunțe, luni dimineața! Safta ținuse întotdeauna cu el, chiar împotriva stăpânei ei (de mine e vorba!), dar așa se întâmplă, nu trebuie să te încrezi niciodată în cei pe care-i plătești. Mai devreme sau mai târziu te trădează: dacă nu din pizmă sau din ură, atunci din dragoste. Cred că și Safta e una din multele june care nu-i rezistă. E drept că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în felul acesta. Numai că eu știam că portofelul l-a furat acel Petre, dar se vede că cel care mi-a dat informația asta a mințit sau s a înșelat, oricum nu-i un om în care să mă-ncred. Costache îi luă mâinile și le simți moi și calde într-ale lui. Se crispă puțin ca și cum și-ar fi amintit ceva, apoi îi spuse doamnei, cu același ton firesc cu care-i vorbise și ea: — Aș vrea să mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă mie atâta zbucium și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sine însuși. Își spunea: „Simt cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata miză și cea mai însemnată, restul fiind doar lucru de bravadă, în sinceritatea căruia nu te poți încrede niciodată pe deplin!” Ei bine, lunile veneau și se duceau necontenit, în alunecușul lor de neoprit. Cu fiecare zi, acesta începea să dovedească, prin ceea ce scria, un talent deosebit, aproape înrudit cu geniul. Lucrul cu adevărat extraordinar este că și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe smintite, neglijente și anapoda rostești! N-ai să mă zăpăcești pe mine cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt înșelător, cel mai plin de prefăcătorie și de neadevăr dintre toate câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se pricep ei cel mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește în iluzii deșarte, sperând puternic și neclintit în ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu mă prea miră (și nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă nu doresc asta. Pricepi? Oare! Și totuși, pentru că-mi ești mamă, ți-o spun limpede și reține bine: firește că mă încred în Dumnezeu, adică în acel Dumnezeu strălucitor, în care crezi și tu, însă eu o fac în felul meu, altfel n-aș putea. Accept și eu, ca și tine, existența Lui și nu am deloc o problemă personală cu asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost o măciucă și lovi ca o morișcă, de sus în jos. Orice novice în ale scrimei ar fi profitat de greșeala sa ca să-l străpungă dintr-o lovitură, dar Mubarrak se mulțumi să se tragă înapoi și să aștepte, încrezându-se mai mult în forța decât în priceperea sa. Apucă arma cu amândouă mâinile și dădu o lovitură în stare să taie în două pe la brâu un om mult mai solid decât Gacel, dar Gacel nu se mai afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când suntem provocați, reacționăm - glasul i se înăspri. O să-mi spui unde e Abdul-el-Kebir sau va trebui s-o întreb pe soția ta? Guvernatorul Hassan-ben-Koufra își aminti de recomandările ministrului de Interne în ajunul plecării sale spre El-Akab: „Nu te încrede în tuaregi, îi spusese. Nu te lăsa înșelat de înfățișarea lor, pentru că știu sigur că posedă mintea cea mai analitică și cea mai specială viclenie de pe continent. Sunt o rasă deosebită care, dacă și-ar propune, ne-ar stăpâni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca și când ar fi încercat să se convingă pe el însuși. E aproape o copilă... Dumnezeu n-o să îngăduie să-i facă ceva. Nu există alt dumnezeu decât acela care vrem noi să existe, replică ea cu asprime. Poți să te încrezi în el dacă vrei. Nu strică. Dar dacă ai fost în stare să învingi „pământul pustiu“ din Tikdabra, vei fi capabil să-ți recuperezi familia... Sunt sigură. Și cum aș putea s-o fac? întrebă el descurajat. Ai auzit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai îmbogăți, averea nu-i va crește, și avuția nu se va mai întinde pe pămînt. 30. Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. 31. Dacă se încrede în rău, se înșeală, căci răul îi va fi răsplata. 32. Ea va veni înainte de capătul zilelor lui și ramura lui nu va mai înverzi. 33. Va fi ca o viță despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cu gura mea, și nu răspunde. 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. 18. Pînă și copiii mă disprețuiesc dacă mă scol, ei mă ocărăsc. 19. Aceia în care mă încredeam, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. 20. Oasele mi se țin de piele și nu mi-a mai rămas decît pielea pe dinți. 21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? 10. Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? 11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale? 12. Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta? 13. Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
că discipol, iar tatăl Maianei nu i-o va da de soție în mod oficial, focoasa față nu va-nceta să-și dăruiască mângâierile altor amanți, ori de câte ori aceștia i-o vor cere. Cât despre Miti Matái, acesta părea să se încreadă atât de mult în arta lui Tevé Salmón, încât nici macar nu trecu prin golful lui Farepíti, ca și cum ar fi vrut să dovedească în acest fel ca munca lui nu va începe cu adevarat decât în ziua când Marele Maestru Constructor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fața lui. Știu că fără ajutorul tău n-aș fi ajuns niciodată să iau parte la expediție. —Carevasăzică știi... răspunse el cu un ton care încerca să fie aspru, însă fără a reuși acest lucru. Ai abuzat de bunăvoință mea, încrezându-te că, după moartea regelui și a Marelui Preot, eu eram singurul care puteam să-ți combat teoriile, de vreme ce Omul-Memorie nu se prea pricepe la legi. Pe asta m-am bazat, maestre, recunoscu Tapú Tetuanúi, cu ochii în pământ. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dată se putea observa că specializarea constituie una dintre strategiile capacității de supraviețuire și de expansiune a locuitorilor primitivi din Pacificul de Sud, căci atâta vreme cât, în lumea lor, cerul,marea și uscatul aveau cam aceeași importantă, niciodată nu te puteai încrede în cineva care ar fi pretins că este specialist în toate. Până și regretatul rege Pamáu, precaut și înțelept, aplecă deseori urechea la sfaturile Marelui Pescar, ale Marelui Agricultor sau ale Marelui Navigator, fiindcă tatăl său, la fel de înțeleptul rege Matuá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu. Yubani-i nu vor cădea niciodată în capcana asta. — Nu e vorba de nici o capcană. Și nu au nimic de făcut. Un pumn de războinici înarmați cu sarbacane nu se pot împotrivi civilizației. — Vă înșelați. Se pot împotrivi. Nu vă încredeți în ceea ce vedeți. Yubani-i, aici, nu fac două parale, dar mai încolo încep igarapés, mlaștinile și terenurile cu mangrove. Și acolo, sunt de neînvins. Nici huanga, nici dumneavoastră, nici toată armata Statelor Unite nu se vor putea pune cu ei... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
părintele Carlos până la ultimul călugăr, de la bucătarul-șef până la Monsenior - se aplecară ușor, nedorind să piardă nici un singur cuvânt. — N-o să fie nici o șosea. Cel puțin atât timp cât trăiesc yubani-i. Încă nu și-au dat seama ce se întâmplă, pentru că se încred în ei înșiși, în forța lor și în slăbiciunea omului alb în selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap. — La ce hotel ai stat la Nisa? Întrebă el deodată. — La Windsor. — De ce la Windsor? Bruno Începea să se enerveze din nou. Te-ai nărăvit la lux acum? Ce te-a apucat? Eu unul (Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]