2,617 matches
-
pășește Înăuntru, zicînd „Scuze, scuze, știu că am Întîrziat...“. — În fine, ai venit, Luke! zic. Vino să ți-o prezint pe doamna Carter. — Te rog! Venetia rîde din nou. Spune-mi Venetia, toată lumea Îmi spune pe nume... — Venetia? Luke a Încremenit și se uită la Venetia de parcă nu-i vină să creadă. Venetia? Tu ești? Venetiei Carter Îi cade fața. — Luke? zice. Luke Brandon? — Vă cunoașteți? zic uluită. Preț de cîteva secunde, nici unul dintre ei nu spune nimic. Am fost la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa-i? Sigur că da. Dar... Expiră. — E vorba despre faptul că... — Becky? bagă Luke capul pe ușă. A, bună Jess. Nu vreau să vă deranjez, dar ar cam trebui să plecăm... — Aveți deja planuri pentru seara asta, spune Jess, Încremenind. Hai că atunci plec. Nu! Îi pun o mînă pe braț. O dată În viață trece și Jess din proprie inițiativă pe la mine și-mi cere sfatul. În nici un caz n-am s-o trimit la plimbare. E exact cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi ies pur și simplu singure din gură. — Dubai! Tipul pare extrem de impresionat. Pun pariu că sînt la ferestre acolo! — Așa e, Încuviințez. E capitala ferestrelor lumii. Extraordinar, habar n-am avut asta, spune bărbatul foarte interesat, moment În care Încremenesc. Aud un scîrțîit, un zgomot ca de pași. Cineva tocmai coboară scările. Luke. El trebuie să fie. Doar că... a stat cam puțin, nu-i așa? — Ăă... vă mulțumesc foarte mult! O să mă gîndesc... Îi trîntesc În brațe clipboardul și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În costum și o altă femeie elegantă. Nu-i recunosc pe nici unul dintre ei. — Ce? mă scrutează curios Danny. S-a Întîmplat ceva? — E... Înghit În sec și dau discret din cap În direcția ei. Danny Îmi urmărește privirea și Încremenește teatral, Încîntat. — E Cruella de Venetia? — Taaci! scîncesc cu dinții strînși. Însă e prea tîrziu, Venetia s-a Întors spre noi. Ne-a văzut. Se ridică și vine spre noi, o siluetă nepermis de elegantă În taior negru cu pantaloni
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și acum sînt dată la o parte, pentru un model mai nou. Bine, ok, i-am dat un an jumate din viața mea. Și ea e mai În vîrstă ca mine. Dar totuși. La ușă se aude o mișcare și Încremenesc. O clipă mai tîrziu, ușa se deschide și Luke intră stresat. Observ că are cearcăne, remarc și că s-a tăiat În timpul bărbieritului. Bine. Mă bucur că s-a tăiat. — Te-ai trezit! zice. Cum te mai simți? Încuviințez din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am găsit cusuți Într-un corset din anii ’30, pe care l-am cumpărat de la un vechi atelier meșteșugăresc de pe o străduță lăturalnică din Paris. Perfect. Deschid larg ușa de la intrare, Îmi trîntesc un zîmbet radios, cît toată fața - și Încremenesc. Nu sînt cei de la Vogue. E Luke. E Îmbrăcat În pardesiu, are În mînă valijoara de voiaj și arată ca și cum nu s-ar fi bărbierit azi-dimineață. — Ce-i prostia asta? zice fără nici un preambul, arătîndu-mi scrisoarea. Mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de cer albastru. Are pe el un tricou vechi verde cu guler și pare cam nedormit. — Bună, Jess, spune cu emfază. În momentul cînd vei vedea asta, eu voi fi deja În Chile. Fiindcă... acolo mă aflu chiar acum. Jess Încremenește. — În Chile? — În Chile? țipă Janice. Ce caută În Chile? — Te iubesc, spune Tom și, dacă e nevoie, mă mut la capătul pămîntului. Sau chiar mai departe. — Vai, ce romantic, oftează Kelly. — E un tembel și jumătate, spune Jess, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vag În hol. Felicitări de Crăciun. Astea or să mă binedispună. Las jucăria Intelligent Baby, mă duc la ușa de la intrare, ridic maldărul uriaș de corespondență ce zace pe preș și mă tîrÎi Înapoi pe canapea, răsfoind plicurile. Și atunci Încremenesc. În fața mea se află un pachețel, cu o caligrafie distinctă, cu litere frumos rotunjite. A Venetiei. Îi este adresată lui Luke, dar nu-mi pasă. Rup plicul, cu mîini tremurînde, și Înăuntru găsesc o cutiuță de piele Duchamp. O deschid
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e că nu nasc... Ba da, Becky, naști, Își pune mîinile Paula pe umerii mei. — Bex, nu te agita! Îmi bagă Suze un pai În gură. Ia niște Lucozade. O să te simți mai bine! Sorb neputincioasă din băutura grețoasă și Încremenesc În clipa cînd aud pași grăbiți apropiindu-se, cunosc acești pași. Ușa se dă În lături și de data asta e Luke, palid la față, iar ochii lui Întunecați dau roată camerei, neliniștiți. — Slavă Cerului. Slavă Domnului că n-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la căruță un cioban ai cărui câini îi sfâșiaseră pantalonii. Ciobanul se răzbună, denunțându-l pe bătăuș unui turc înarmat și cerându-i capul. Turcul încearcă să tempereze mânia ciobanului. Nereușind, îi împlinește cererea: „Iataganul pe care turcul îl ținea încremenit în soare căzu cu șuier pe gâtul lui Iordache și, cu căpățâna lui cu tot, răsună de pământ.” Pofta de înavuțire generează și conflictul povestirii fantastice Moara lui Călifar. Spre a se „procopsi”, un flăcău se duce (în vis) la
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul”, personaj al lagărului, este, totodată, un personaj cristic. Vă amintiți, el coboară pe o scară pe lemnul căreia rămâne Încremenit Într-o clară imagine a răstignirii, este depus apoi În mormânt (În scena teribilă În care depunerea se identifică cu lecția de anatomie), după care urmează episodul Înălțării. Pe de altă parte, Corin, tu definești anarhetipul ca fiind În contra logicii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dintre toate generațiile aflate În dispută În momentul revoluției din decembrie 1989, optzeciștii au fost cei care au „forțat” cel mai mult, În perioada postrevoluționară, racordarea noastră la trecut. E o ciudată reconversie aici, care elimină teza unui optzecism monolitic, „Încremenit În proiect”, care a acționat, după revoluție, la fel cum a făcut-o și Înainte. Dimpotrivă, orientarea tematică, temporală a optzecismului s-a modificat după 1989, generația devenind, structural, mult mai conservatoare de cum fusese pe vremea dictaturii. De această reconversie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
refracției caracterologice a unor personaje, „abaterii” lor în raport cu modelul tare trasat de creator. Aceasta se vede cel mai bine în Pragul albastru, piesa de maximă rezistență a lui S. În peisajul-matrice creat - un sat vechi din Apuseni, cu oameni bolovănoși, încremeniți în cutumele lor -, psihologia aventurierului Lazarus, șarlatan cu ștaif și cu aparat teoretic, intră în contact și, finalmente, în coliziune cu o psihologie colectivă rudimentară, dar sănătoasă, stabilă, fundamentală. Cavalerul marii minciuni, care aduce, chipurile, morții înapoi, jucându-se cu
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
cînd Dinicu Golescu este pus în valoare de interpret cu acea fermă atitudine a cetățeanului din vest, cînd, de respect, acestuia trupul nu i se frînge, ca-n temenelele din pulberea valahă, - din contră, ceilalți, demni, cetățeni demni, respectîndu-se, rămînînd încremeniți în salutul lor, de teamă tocmai să nu li se frîngă trupurile... Avem aici, la Golescu, înălțat cît mai sus și trainic sprijinit de G. Călinescu, cel mai mare elogiu adus persoanei umane acceptînd cuviincios autoritatea inteligent constituită. * * * Dificultățile noastre
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
ascuns în umbră prea devreme Și n-am văzut când calea s-a deschis. Destinul voia ca să mă cheme, Dar n-am vrut să citesc ce mi-a fost scris. Mă tem că nu exist când nu visez Că voi încremeni în al tău timp. Ecoul umbrei noastre desenez Pe piscurile-ascunse din Olimp. Strivind liniștea surdă dintre noi, Ne respirăm unul pe celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
M-am ascuns în umbră prea devremeși n-am văzut când calea s-a deschis.Destinul voia ca să mă cheme,Dar n-am vrut să citesc ce mi-a fost scris.Mă tem că nu exist când nu visezCă voi încremeni în al tău timp.Ecoul umbrei noastre desenezPe piscurile-ascunse din Olimp.Strivind liniștea surdă dintre noi,Ne respirăm unul pe celălalt.Cu piepturile fremătând, apoi,Înspre uitare ne-avântăm în salt.Dac-ar putea vorbi tălpile mele,Ce drumuri colțuroase
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
stăm și să răbdăm. oriunde în altă parte e la fel pamparam, pamparam... IMPERIUL TĂCERII mă plimb printre morminte și sunt subjugat de liniște nici măcar frunzele din pomi nu mișcă, nici vântul nu adie cât depre pietre... ele sunt statui încremenite în timp. e o liniște macabră în care pustiul doarme cu dunele sale de nisip nimic nu spune nimic cei de sub pământ și-au lăsat aici viața bucuriile, copiii sau nepoții adică aici deasupra. morții sunt zăvorâți în tăcere, nu
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
redactare este datată în secolul al II‑lea î.Cr. - găsim deja afirmația că Beliar, căpetenia demonilor, provine din dinastia lui Augustus (♣6 Φγ∃∀Φϑ™ <; potrivit unei interpretări, Φγ∃∀ΦϑΗ ar corespunde lui augustus). El „va ridica munți înalți, va încremeni marea” (3, 64), va țintui luna și soarele pe cer; va învia morții și va face tot felul de minuni; va amăgi deopotrivă credincioșii (creștinii), iudeii și necredincioșii (păgânii). Dar când puterea lui va ajunge la apogeu, o „putere mistuitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ℜ γ∅Η ϑ∈ :ΞϑΤΒ≅< ∀⇔ϑ≅¬ (Δ∀νΖ <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Ηθ ♠ΤΗ ϑ≅¬ ≅⇔Δ∀<≅¬ Β≅ϑ∞ :∞< (γ<ΖΦγϑ∀4 Β∀4∗∴≅<, Β≅ϑ∞ (ΞΔΤ<. Chipul lui este ca al unei fiare sălbatice. Ochiul drept, ca luceafărul dimineții; celălalt ochi este încremenit. Gura, largă de un cot; dinții mari de‑o palmă. Degetele, ca niște coase; talpa picioarelor, de două palme. Iar pe fruntea sa stă scris: Anticristul. S‑a ridicat până la cer, va coborî până la iad. Se va arăta când în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Însingurare a izolării va genera un sentiment de nesiguranță, de angoasă și disperare (S. Kierkegaardă. Voi avea sentimentul unui permanent pericol la care sunt expus. Totul se Închide În jurul meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește, dar această Încremenire este o suferință sufletească și mai ales morală, Întrucât Eu nu mai Însemn nimic pentru nimeni și, În final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe și se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi. Gustul pentru exotic își are aici una din surse. Leul, cu un peisaj saharian conceput în maniera lui Leconte de Lisle, La Polul Nord, desfășurând priveliștea feerică a întinderilor de gheață încremenite într-un somn etern, Tanit - imn cartaginez, la fel ca Pe muntele Sitú, Cântarea lui Walmiki ș.a., sunt câteva izbânzi ale acestui prețuitor al formei frumoase și limpezi (Arta versurilor clare). Amețit de miresme, încercat, ca și D. Anghel, de
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
să-i facă fericiți. Peste noapte vecinul văzu că strălucește ceva în vie - erau pietre nestemate. El le-a luat pe toate și le-a lăsat băieților doar o piatră. A doua zi, când se duseră să ia ulciorul, băieții încremeniseră. Toată viața vecinul și feciorii s au dușmănit”. (Inițial) „Au săpat până seara. Văzând că nu au găsit nimic, plecară spre casă. Pe drum însă trecea omul din povestea „Cei trei frați împărați” și aruncă oul de aur găsit în
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului transilvan care „Își șerpuie coloanele de turme / ca pe un templu îngropat în fum, / pornit cu noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
Aceasta este, de altfel, ținta demersului liric al lui T., în care, alături de reconstituirea din frânturi de amintire a unui climat erotic particular, pendulând între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic al cheiului portuar încremenit în vipia unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
sumedenie de ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de groază când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând...” (George Toparceanu Ariciul) 2. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător: sferică, a încremeni, sumedenie, vătrai. 3. Desparte în silabe cuvintele: domol, posac, plăpând, a alerga. 4. Scrie un cuvânt cu sens asemănător pentru fiecare expresie: El a-ncremenit pe loc, A tăcea ca un pește , Când și când. 5. Scrie cuvintele care îl caracterizează
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]