KorAP: Find »[drukola/base=încuia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...99 >

2,466 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

-o În brațe. Se desfăcu ușor din Îmbrățișarea lui, se strecură din pat, retrăgându-se În cea mai Îndepărtată cameră a casei și Închise ușa, fericită că era singură. Apoi intră În baie, Închise ușa, ca și când nu erau destule uși Încuiate Între ei, și se cufundă În cada plină de spumă. Ce vis Îngrozitor! Drumul cu mașina Înapoi de la restaurantul italienesc o traumatizase. Nu fuseseră certuri pe un ton ridicat, doar puternicul lor dezacord mut. Tăcerea lui rece fusese o modalitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Suzanne cu un zâmbet misterios În colțul gurii. Kitty se Întrista din ce În ce mai tare pe măsură ce se apropia de vârful canionului. Când mașina parcă În cele din urmă În fața casei, Îi mulțumi lui Suzanne, se Îndreptă direct spre camera din colț și Încuie ușa. Voia să fie singură câteva clipe. Nu știa ce să facă, cum să procedeze. Era furioasă, se simțea trădată și, mai mult decât orice, rănită. Apoi Îi auzi vocea, o striga. — Kitty? Unde ești? Haide, iubito! Nu-i răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
judecătorului, zise el. Robertson deschise portiera din spate a mașinii echipajului, iar Fitzgerald o apucă de braț pe Desert Rose și Îi puse mâna deasupra capului. Din cauza tratamentului aplicat și a faptului că era nevoită să stea Într-o mașină Încuiată Împreună cu doi polițiști, stomacul ei se revoltă și mai abitir. Sperase să-i treacă greața, dar aceasta se accentua cu fiecare clipă. Când mai aveau foarte puțin până la secția de pe West 54th Street, Desert Rose murmură că se simțea rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

să faci tu o sculptură mare, dacă o să ai energia necesară”. Nu, nu aveam această energie. M-am dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat găsind poarta încuiată; meșterul n-o încuia niciodată, ca să nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul murise, răpus de boala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
îngrijesc de resturile celeilalte. Omul trebuie să treacă uneori ca un lup prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut. Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, și dacă măcar am încuiat ușa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hârtiile pătate de muște și singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un lup prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut. Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, și dacă măcar am încuiat ușa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hârtiile pătate de muște și singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
această temă. După câteva clipe de chibzuință, se hotărî să mă lase să-mi petrec noaptea în ghereta lui. Oricum, era ora ca el să se retragă. Poate că o să reușești totuși să dormi, mi-a zis, și a plecat încuind ușa de la care pornea coridorul. În gheretă nu se găsea decât un scaun fără spătar. Cu capul sprijinit de masă, m-am chinuit toată noaptea încercând în zadar să adorm. De aceea, a doua zi m-am grăbit să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
să se vadă înlocuit cu alții. Se învârtea ca un câine credincios în jurul ei, gata să se târască în patru labe dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
încheiate și m-aș pregăti de călătorie, iertându-i pe toți, uitându-i și lăsându-i și pe ei să mă uite”... M-am gândit să-mi fac de lucru pe la laborator, poate o întâlneam pe Laura. Dar ușa era încuiată și în zadar m-am învârtit o vreme pe-acolo. Revenind, am auzit râsete și glasul Călugărului care, beat și cu mâncărime de limbă, le povestea bătrânilor un vis. — Ce vă holbați la mine? Chiar așa am visat, că trăiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
jucau în gură? Adevărul vârstei lor bătrânii îl știau foarte bine, îl simțeau în oase, nu aveau nevoie să-l audă strigat. Laura nu venise la înmormântare. Când s-a terminat ceremonia, m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învârtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci, am zărit pe o ușă masivă, mâncată de carii, un carton: „Intrarea interzisă”. Diavolul rni-a șoptit să nu țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci, am zărit pe o ușă masivă, mâncată de carii, un carton: „Intrarea interzisă”. Diavolul rni-a șoptit să nu țin seama de interdicție. Când am încercat ușa, am constatat, mirat, că nu era încuiată. A scârțâit prelung și s-a deschis. M-am pomenit într-un alt coridor, cufundat în semiobscuritate. La un cot al acestui coridor, m-am izbit de o ușă metalică pe care cineva scrisese cu var: „Magazie”. A trebuit s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
femeie în care am recunoscut-o pe femeia mutilată de tren. Avea un singur braț întreg, celălalt fiind ascuns sub o eșarfă neagră. După ce-a lăsat florile pe masă, a scos o cheie, a deschis ușa restaurantului, care era încuiată, și mi-a făcut semn s-o urmez. Am mers după ea, pe o cărare subțire, foarte subțire, până ce m-am pomenit pe țărm, între stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pe deasupra e capabil de multe. În orice caz, pe la trei-patru dupăamiază, la scurtă vreme după ce Laura pornise să înoate în larg, se hotărâse și portarul să facă o baie. El care nu-și părăsea niciodată ghereta în timpul zilei și-a încuiat-o și s-a dus în larg. „Când s-a mai pomenit așa ceva? se mira Domnul Andrei. Nici măcar duminica. Nu se spală niciodată, e un împuțit. Și tocmai atunci l-a apucat. Dacă nu cumva - și Domnul Andrei coborî și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
capitularea. Atât. În zadar înghițeam somnifere ca să pot adormi și visam că într-o bună zi, sculându-mă, îi voi vedea pe toți îngenuncheați pe coridoare, așteptând să trec printre ei și să-i iert. Mă mințeam. Nu puteam să încui ușa, să zic „nu mă interesează, domnilor, muriți liniștiți, lăsați vorbă să mă cheme cineva când ați murit toți, ca să vă cioplesc pietrele funerare”. Trebuia să cedez și eram furios. Aceasta era ironia sorții care a pus la un loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
și puțin mai devreme... Strigoii amintirilor ieșiseră dintre stânci și dansau în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

adevărat interesant Într-o operă de artă nu poate fi deținut, deși poate fi expus. Dar noaptea, după ce oaspeții au plecat acasă, mai bine Întoarceți blestemata aia de operă de artă cu fața la perete, sau acoperiți-o cu o prelată, sau Încuiați-o În seif dacă nu vreți să vă dea coșmaruri. Valoarea de conținut a artei este proporțională cu volumul de neliniște pe care Îl produce În sufletul posesorului. Se dezlănțuie iadul pe pămînt. Oamenii Încep să-și caute portofelele pe sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Întreaga avere cu tine pentru un weekend la pescuit, la țară. Suedia are niște lacuri minunate. Mariana prinde privirea ministrului și pune mîna pe materialele ei de propagandă cu orfani. Există o sută de mii de copii orfani În România, Încuiați În niște instituții orbile, trăind pe străzi sau În canale. Cum ar putea arhitectura suedeză să le ofere o viață mai bună? Ministrul privește cu dezgust la broșurica mototolită și ochii i se opresc pentru o clipă pe bebelușii grunjoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea ochilor, atât de vie încât părea învăluită într-o lumină orbitoare, ca o viziune, imaginea cheilor ei lăsate pe masa de lucru a lui Stevie după ce-și încuiase biroul. — Știu, propuse ea, ce-ar fi să mă urc pe-aici? Întinse mâna spre vița sălbatică, ce acoperea fațada casei. — Nu! strigă Jack. În momentul de față ești doar beată. Nu cred că vrei să te trezești și beată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
ani, preluat recent de Heritage Hotels, care se specializaseră în dotarea așezămintelor istorice cu dormitoare cu băi incluse. Reușiseră să-și atingă atât de bine scopul, încât un om de afaceri derutat, tânjind cu disperare după un gin tonic, rămăsese încuiat în odăița preotului și consumase tot conținutul minibarului până să-i simtă cineva lipsa. Fran își croi drum prin mulțimea de fețe cunoscute. Se serveau băuturi și aperitive, ceea ce însemna că fiecare ziarist fără respect de sine din ținut își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
să înfrunte problemele mult mai puțin spinoase legate de tiraje și contracte publicitare. Dar n-avu parte mult timp de liniște. — Iată-te, zise Stevie acuzator. Ne-am luat o jumătate de zi liberă, nu-i așa? Înainte să te încui în birou, ar fi cazul să te uiți la chestia asta. Woodbury Free News. Dacă aici nu e mâna lui Jack Allen, nu știu a cui altcuiva poate fi. Flutură ziarul pe dinaintea lui Fran, parcă pentru a-i face în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
s-a întors încă. E la nu știu ce cină de afaceri. A sunat acum zece minute să vadă ce face Ralph. — Ești sigur că te descurci? Poate să se comporte imprevizibil uneori. Să plece de capul lui. — Tata a zis să încui ușa. — Francesca, draga mea, ce bucurie să te văd. Fran se întoarse uluită. Tatăl ei stătea zâmbitor în pragul ușii de la bucătărie, purtând un șorț în dungi albastre și albe. Dar nu era tatăl din ultimele luni. Cel confuz. Înspăimântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
adevărată. Fran avea datoria să nu-i facă același lucru. Și totuși putea să se mărite cu Laurence când tocmai își dăduse seama că era îndrăgostită de Jack? Clinica se închidea când ajunse ea acolo și Moira, asistenta lui Laurence, încuia ușa. — A plecat acum un minut, o informă Moira pe Fran pe tonul ei obișnuit, plin de venerație. Cred că s-a dus la mama lui. — Florile or să fie splendide, se extazie Camilla. Am avut mare noroc c-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

mine“. Și scoate de-aici-șa un teanc de dolari sau ce... dolari, că era verzi și l-a dat la milițieni. M-a dus la familia mortului, acasă. Ăștia era rudele lor, unchii lor. M-au luat ăștia acasă. Acolo, mă-ncuie ăștia într-o cameră, mă ține acolo fo câteva ore și s-a-mbătat ei. Că țiganii, la băutură, e cei mai periculoși nație. Și a sărit să mă omoare acolo, cu săbiile. M-a scos un bulibașă de al lor. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
toți acolo, m-a scos de-acolo și, de-acolo, mă duce direct la circă. Acuma, pe stradă, când mergeam la circă, venea taică-miu și cu mama la locul faptei, acolo. M-a dus la circă acolo-șa, m-a încuiat într-o baracă d-aia. După câteva minute, așa, până a venit procurorul, aud că l-a omorât și pe tata. Familia mortului. L-a bătut până l-a omorât. Am luat foc! Degeaba am luat foc. M-a bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

piciorul pe el./ De un cui sînt atîrnate foi/ Ilustrierte Zeitung/ Bukarester Tagblat (...)/ În jurul meu roiesc tot felul de muște/ Cele mai multe din ele sînt verzi./ Nesuferit cînd cineva dă busna acilea/ Și trebuie să strig precipitat Pardon/ Căci ușa se încuie rău/ Și toate aromele ies afară./ Am cîștigat — cum spuneam — două kgr. 3000/ Socot însă că m-am înșelat/ Căci la ieșirea de aci sînt cu mult mai ușor”. Sub titlul „Greșeli mărunte”, „Jurnalul...“ strecoară o ironie ambiguă la adresa lui N.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]