1,441 matches
-
o fi. În acea vreme mă mai vedeam cu Mihai și în probleme de „afaceri“... Obținusem, datorită Mamei, două traduceri din limba rusă de la Editura Tineretului, două îndreptare pentru școlari cu iz de științe naturale. și, bineînțeles, nu m-am încumetat să le realizez singur. Or, cum Mihai, pe lângă nenumăratele sale preocupări, o mai avusese și pe cea a botanicii, l-am cooptat pe dânsul. Eu făceam o primă traducere tale quale, pe care apoi o stilizam împreună, precizând totodată și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
no vate ca și dânsul. Dacă ceda acum, mâine îi va fi pusă sub ochi o altă scrisoare, și apoi o alta, la nesfârșit. Dat fiind că scrisorile nu fuseseră dis truse, cum ceruse el. „Drumeț, gândule, nu te mai încumeți a străbate prin stânci. Ia-ți zborul spre ceruri!“ În noaptea asta! De profitat de întunericul precar al unei celule permanent luminate și de oboseala firească a unei străji veșnic prezente la vizorul din ușă! De folosit nu șireturi de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
doar pijamaua, fără el, dulapul era deschis și umerașul pe care atârna costumul lui cel bun era gol. Primul ei gând a fost că ieșise în curte ca să-și mai răcorească durerile. De ce însă în hainele de duminică? S-a încumetat să iasă afară, lumina lunii scosese din întuneric întreaga curte. Găinile erau așezate, ca totdeauna, sus, în coroana dudului, și cele albe, mai ales cele albe, povestea ea, străluceau ca un serviciu de porțelan într-o vitrină. Iar sub găini
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publi cului fără repetiții generale și supunându-l. Am văzut-o deslușind nedeslușibilul. Am văzut-o culegând apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire dintr-un palmares pe care nu-l poți duce la capăt fără să obosești fizic. D.H. Lawrence, Henry Miller, Virginia Woolf, H.G. Wells, Salman Rushdie, Raymond Feder man
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
citită, scrisă sau tradusă. Dac-ar trebui să alegeți între aventură și pasiune, spre care dintre ele ați înclina? Cât din viața dumneavoastră a fost pasiune, și cât aventură? Care au fost marile ne bunii avuabile? Ați practicat excesul? Vă încumetați la o sistematizare a viciilor, mărunte sau mari, cărora v-ați abandonat? A.R. Ei, de data asta iată o întrebare cam prea intimă. De fapt, un snop de întrebări. Aș putea să invoc dreptul la confidențialitate. Dar, fie. Să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a doamnei Papadache, care avea un stil extrem de elaborat. Eu am optat pentru o versiune mai accesibilă cititorului modern, cu mai multă vervă și cu mai multă viață. R.P. Constat, în schimb, că la traducerea lui Finnegans Wake nu se încumetă nimeni. Face parte din fondul in tra ductibil? A.R. Așa cred. Eu am avut versiunea franceză și am căzut pe gânduri. Sincer, nu m-aș încumeta să traduc un asemenea text. Unele pasaje îmi dau impresia că Joyce însuși
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
viață. R.P. Constat, în schimb, că la traducerea lui Finnegans Wake nu se încumetă nimeni. Face parte din fondul in tra ductibil? A.R. Așa cred. Eu am avut versiunea franceză și am căzut pe gânduri. Sincer, nu m-aș încumeta să traduc un asemenea text. Unele pasaje îmi dau impresia că Joyce însuși, adus acum la viață, nu le-ar putea înțelege și nu le ar putea explica. R.P. E ca și cum ai traduce Academia Cațavencu în finlandeză, ceva de genul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
evenimentele din afară. Pornită de câțiva ani încoace, mai ales, pe o dezvoltare plenară, în diferite direcții și ramificații, România deține acel trunchi viguros, stabil, care semnifică vocația istorică a unei națiuni. Așa cum arată în interior țara noastră, ne putem încumeta la aspirații de mare anvergură. Socialismul, anunțat de multă vreme ca societate a viitorului, comunismul, evocat ca ideal perpetuu, se dovedesc nu numai realizabile, ci chiar începute, aflate în faza de perfecționare.“ (Flacăra, 1 septembrie 1973) „A sosit vremea să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
serpentine ce reprezintă nu mai puțin de 30 la sută din toată lungimea lui, a Trănsfăgărășanului. Dela intrarea în pădure, unde lasă pe mâna dreaptă frumosul, elegantul și modernul popas turistic «Vama Cucului», munții Făgărașului dezvăluie tuturor celor ce se-ncumetă să vină să-i vadă, frumusețile sale de basm, frumuseți de vis. De aci, dela acest popas turistic începe urcușul în serpentine printre tăieturi cu zmeuriș bogat, prin zonă de păduri foioase, apoi de conifere, exploatate din păcate de mulți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bine încă o călătorie de una singură, pe crestele Făgărașului. Ceea ce preotul satului nostru a și făcut, primind și obolul cuvenit pentru aceasta. Intrând apoi în discuții de ordin laic cu doamna, întrebând-o după cuviință, cum de s-a încumetat la un asemenea drum, cu un rucsac ce se vedea de departe a fi foarte greu, după cum după ponoseala și praful de pe hainele de turist cu multă experiență, care nu-i știrbea cu nimic distincția de castelană, era clar că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se purta discuția, adică la 31 decembrie 1901, ca să-și petreacă revelionul împreună cu tânărul ei soț cu care se căsătorise de numai două zile. Era o iarnă grea, cu zăpadă multă, iar pe potecile munților, suflet de om nu se încumeta să plece. Și cu toatea acestea, doi tineri, soț și soție, ea numai de douăzeci de ani, el de douăzeci și patru au luat în piept stratul de omăt gros de doi metri cu intenția de a petrece prima parte a lunii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
află în țara singur stăpânitoare a Domniei mele. Și să nu cuteze să-i turbure nici-un sudeț, nici globnic, nici birari, nici numeni altul dintre slugile Domniei mele, trimiși după muncile și după milosteniile Domniei mele, pentru că cine s-a încumeta să-i împiedice și cu un fir de păr, unul ca acela va primi mare rău și urgie dela domnia mea, ca un necredincios și batjocoritor al acestei porunci a domniei mele. Blestem pune Domnia mea, ca după moartea Domniei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
calcul că de la absolvire s-au scurs 53 de ani, timp în care mulți dintre cei ce părăseau entuziaști școala acum mai bine de o jumătate de veac au trecut în eternitate, iar alții, cu sănătatea șubrezită nu s-au încumetat să facă deplasarea. Au venit doar câțiva, cei care au mai avut voința și puterea să o facă. Am revenit la alma mater să ne întâlnim cu copilăria, să ne potolim setea la izvorul nesecat al amintirilor, să retrăim la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe cineva? Se poate... Răsfoind zilele acestea, la Academie, colecția Noutăței și alte câteva, abia am reușit să identific propriele mele pseudonime (Hero, Faust, Aladin, Romeo, Rigoletto, Parsifal, Rolla și altele cu același parfum vetust și romantic), cum m-aș încumeta dar, în condițiile aceste, să recunosc pe toți foștii mei colaboratori, în lucrările sub care nu și-au așezat numele adevărat? E drept c-am întâlnit, ici colo, destule nume cunoscute, de pildă: pe al lui Gh. Murnu (eminentul profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rasă, nici nimic din ce poate apropia sufletește două neamuri între ele. (Astăzi, aș șterge cuvintele aceste, care nu mai exprimă sentimentul meu.). Dar recunosc, că prin ei înșiși, prin puterea lor, prin voința lor, prin jertfa lor, s-au încumetat să facă minunea de a da viață celui mai frumos și mai curat din visurile pe care le poate visa o națiune: au realizat dezrobirea celor de un sânge cu ei și acum sunt pe punctul de a închega politicește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dumnezeu îi ajutase. Așadar, de aici încolo începea o nouă poveste de viață pentru fiecare. Păreau săraci și umili, singurul lucru de preț pe care-l aveau era doar prietenia lor. Vântul sufla la fel de tare, necruțător ca și atunci când se încumetaseră să traverseze râul, făcând situația în care se aflau și mai îngrozitoare. Altul din același grup zise:Slavă Domnului că am reușit și nu trebuie să dăm cont nimănui pentru tărășenia noastră vinovată de a fi trecut în mod fraudulos
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de seamă te droghează, te îmbată cu cine știe ce, îți fură tot din buzunare și te trezești că ai fost aruncat în stradă. Tot timpul sunt în grup de doi-trei. Și câți nu sunt păcăliți la colț de stradă când se încumetă să schimbe valută la un preț mai convenabil, fără să știe în ce capcană cad. Se trezesc că au hârtie în loc de bani în mână. Aș putea să îți povestesc de azi și până mâine fără întrerupere câte se întâmplă aici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele care Îl pasc pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța „Codru Herții cel de moarte,/ La jidani-i dușman foarte”. Această pădure din nordul Moldovei era unul dintre locurile cunoscute ca fiind „moartea jidovilor” și „dușmanul perciunilor” : „Acolo o perit jupânu Ițichi Zarafu, care era tare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scos, probabil întrebînd sau în colaborare cu alții. Ar trebui să susțin tot la două săptămîni rubrica Idei, dar nu mă pot hotărî: imixtiunile redacției în text din motive de spațiu tipografic (tehnoredactare) sînt atît de numeroase încît nu mă încumet. Intervenția de la „masa rotundă” a ultimului număr este pur și simplu ciopîrțită (nu numai a mea) pentru a intra un text al lui Ion Arieșanu care nu a participat la discuție dar ținea să fie și el prezent în dezbatere
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mafioți și violatori ! Păi, de-aia e Petre atît de rău. Ca și altor capi ai lumii interlope, lui Petre îi place să țină pe lîngă el vreo două-trei violoniste. (Pița și Radu F. sînt primii romîni care s-au încumetat să denunțe conexiunea arhicunoscută, dar mereu trecută sub tăcere, dintre cele două medii.) De una dintre ele, Andreea (Alexandra Dinu), el este chiar îndrăgostit ; mai precis, e într-o stare pe care el însuși, într-o conversație cu dublul său
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu părul sur, coarne frumos aduse pe spate, semănând foarte bine între ei, că nu-i putea deosebi unul de altul, decît stăpânul lor. Animalele pășteau și priveau din când în când spre stăpân, ca doi copii ce nu se încumetă să se depărteze de părintele lor. Nu se îndepărtau nici unul de altul, de parcă își presimțeau soarta lor de a munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea pe o buturugă de stejar bătrân ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poți să zici așa vorbe de Majestatea Sa, ce vină poate să aibă el? Azi-mâine o să vorbiți urât și despre Dumnezeu! − Am știut eu că matale ai să te superi, dar mulți dintre noi nu știu ce se întîmplă sus. Nu mă încumet eu să hulesc pe Dumnezeu da’ aici pe pământ ne conduc oameni ca noi, numai că-s mai învățați și știu cum trebuie să îndrume lumea. Matale spui că nu trebuie să vorbim de rege dar te întreb eu: merită
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să-l ierte, s-a prăpădit, nu mai este cine să muncească la treburile mai grele. Maricica și Lențâca sunt harnice dar nu pot să cosească, asta-i muncă mai grea, care cere bărbați. Dumitru este prea mic ca să se încumete la coasă iar de cei mici, ce să mai vorbim...Nu crezi că am putea și noi săi ajutăm, așa cum au făcut și ei când copiii noștri erau mici? − Da, ai dreptate tu Ileană, bietul Costache a căzut la pat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am mai știut nimic de soarta lui. Că a plecat nu a fost o mare pagubă, dar răul cel mai mare venea chiar din partea directorului, care, spre a-l salva pe noul venit, deși era de altă specialitate, s-a încumetat să predea matematica la clasa noastră și a făcut acest lucru și în clasele 3 și 4. Interesul nostru pentru puținul ce ne preda era din ce în ce tot mai scăzut, orele de matematică se desfășurau atipic, de multe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]