1,450 matches
-
Într-o vreme când nu era lucru rar să dai nas în nas cu lei fioroși în regiunea Fès, mi s-a întâmplat să regret că nu aveam „piatra“ asta la îndemână; numai că nu cred că m-aș fi încumetat să mă apropii îndeajuns de acele fiare pentru a le pune talismanul pe coamă. Oamenii evlavioși consideră asemenea credințe și practici drept contrare religiei, dar propriii lor copii poartă adesea amulete, căci acești oameni de treabă cu greu izbutesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de acest lucru, însă Astaghfirullah se împăcase cu situația. Pentru el, căutarea cu orice preț a ideilor noi era un viciu; important era să te conformezi învățămintelor Celui-de-Sus așa cum au fost ele înțelese și comentate de cei vechi. „Cine se încumetă să pretindă că se află mai aproape de Adevăr decât au fost Profetul și însoțitorii săi? Dacă musulmanii au pierdut din putere în fața vrăjmașilor lor, este pentru că ei s-au îndepărtat de la calea cea dreaptă, pentru că au lăsat să le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care-l purta cu o anume bonomie. Cu mai multă politețe decât de obicei, unchiul meu l-a întâmpinat la capătul străzii și, în tot cursul reuniunii, cei de față s-au mulțumit să-i pună întrebări fără a se încumeta să discute cu el sau să-i pună la îndoială răspunsurile. Este adevărat că problema, așa cum o punea el, cerea o profundă cunoaștere a Legii și a Tradiției, dar și un mare curaj în interpretare: a accepta ca sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își vor regăsi casa, culoarea pietrelor ei, miresmele grădinii ei, apa fântânii ei, intacte, neschimbate, ca în visele lor. Ei trăiesc astfel, vor muri astfel, și fiii lor vor face la fel după ei. Poate că va trebui să se încumete cineva să le spună că trebuie să privească înfrângerea în față, poate că va avea cineva curajul să le explice că, pentru a te ridica, trebuie mai întâi să admiți că ești căzut la pământ. Poate că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și mai multă nenorocire. Când mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-au ținut lanț încă vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-o facem. Singura soluție era să dea o patină de legitimitate colecției lui Jaafar. Dacă putea s-o facă să pară în regulă, atunci putea să pornească mai plăcutul demers de a o vinde. Dar nimeni nu s-ar încumeta să cumpere oricare din aceste comori dacă le-ar lipsi „proveniența“. Ar fi prea riscant: ar putea fi descoperite oricând și trimise înapoi în Irak, cu despăgubiri nesemnificative. Colecționarii din lumea întreagă au văzut ce s-a întâmplat cu Munch-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
febrilitate pregătirea războiului civil. Anglia și Franța îi dau tot ajutorul. Sub un pretext oarecare, escadra franceză apare pe neașteptate la gura Tagelui și confiscă o bună parte din flota portugheză. Prin lovitura aceasta, Don Miguel nu se mai putea încumeta să mai încerce o expediție împotriva rebelilor lui Terceira, fortificați în insulele Azore. În Anglia, se improvizează armata dezrobitoare - din câțiva emigrați, din demobilizații războaielor napoleoniene, din aventurieri și mercenari. Sunt fel de fel de oameni, cea mai mare parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul ocupației". Portugalia, care descoperise și păstrase timp de veacuri, o bună parte din Africa, e nevoită acum să facă dovada ocupației efective. Dar singură nu se încumetă să se împotrivească presiunilor franco-belgiene. Își reamintește de multiseculara sa alianță cu Anglia. Nu avem decât o singură politică - scrie un ministru portughez - politica de cordială armonie și sinceră cooperare cu Anglia, în toate părțile". În 1884 se semnează un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
n. 1863), fiu al lui Don Luiz de Bragança și al Principesei Maria Pia de Savoia, se urcase pe Tron puține luni înainte de criza ultimatumului. Avea doar 27 de ani, dar era destul de inteligent ca să înțeleagă că nu se poate încumeta să reziste Angliei; ceea ce, de altfel, socotea și Barros Gomes, Președintele Consiliului de Miniștri, împreună cu majoritatea membrilor Guvernului. Ultimatumul și îndeosebi acceptarea lui a provocat însă în întreaga țară o formidabilă agitație populară, îndreptată atât împotriva Marii Britani cât și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o aminteam. Am fost puțin dezamăgit să văd că avea o coadă mică la casa ei; nu la fel de lungă ca la celelalte, dar totuși un număr semnificativ de persoane. Eu chiar sperasem să fiu singurul ei client: un explorator singuratic, încumetându-se prin întinderile pustii ale culoarului din dreptul ei, descoperind sămânța de sensibilitate și înțelepciune îngropată în gramele de grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Depinde însă pe ce raft îi așază. Proștii nu-i invidiază pe cei inteligenți. Îi compătimesc. A ajuns în culmea ratării. Îl laudă toți proștii. Cel care rage nu mai are nevoie de adeverință că-i măgar. Imbecilii nu se încumetă să transforme lumea. Le vine mai ușor să o răstoarne. Proștii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în mințile tuturor. Și când voi fi țărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ce vom putea trece, oare, pe curat din secolul nostru? Arta tulbură, știința îngrozește. Planeta noastră se grăbește din răsputeri să se alinieze celorlalte rebuturi cosmice. Șenilele progresului au călcat întotdeauna și pe cadavre. Nici un zeu nu s-ar fi încumetat să dea de-a berbeleacul pământul, așa cum se străduiește, în zilele noastre, știința. Pentru omul contemporan, televizorul a devenit indispensabil. Mai ceva ca săpunul. Dacă bucătăriile noastre vor fi lipsite de energie, vom deveni ori vegetarieni, ori canibali. Timpul și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deoarece plecase pentru o perioadă ceva mai îndelungată. La ore așa târzii de noapte, mijloacele de transport în comun își restrâng activitatea la maximum. Taximetriștii trec în viteză și nu opresc să-i pici cu ceară, iar dacă totuși se încumetă vreo unul să frâneze și să te întrebe: "încotro?", te arde la buzunar cu un tarif de trei-patru ori cât cel normal pentru aceeași distanță parcursă ziua. Nici nu-și putea permite un asemenea lux, deoarece cu puținii bani, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Romană pe lângă florăria Codlea, să traverseze bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Patria, ca apoi, pe lângă Athenee Palace, să intre în Știrbei Vodă până la intersecția cu Bulevardul Dinicu Golescu, Piața Gării de Nord și Gara de Nord propriu-zisă. După orele douăsprezece noaptea, pietonul, ce se încumetă să parcurgă cu pasul asemenea itinerarii, se poate aștepta la orice minune, la care în alte împrejurări nici nu s-ar gândi: o nuntă canină sau felină a cărui ceremonial colectiv se desfășoară când după o benă de gunoi, când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să nu se țină băț, să-l lase să se înfrupte din feminitatea ei, ceea ce și făcu. Se lăsă prinsă în brațe și sărutată. Închise ochii pentru un moment. Era pentru prima dată în viață când un bărbat s-a încumetat să o strivească într-un mod atât de plăcut. Dacă ar fi știut, ar fi făcut acest pas cu mulți ani în urmă! Ce bine-mi pare că te văd! Toată nopticica nu am închis un ochi, cu gândul la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă se lăsă o tăcere ca de mormânt; toți schimbară priviri înspăimântate... în aer pluteau întrebări fără răspunsuri. Feciorul Zenoviei, a ridicat capul încet către bătrân, dar nu s-a încumetat să-i cate în ochi. Simțea că în albastru acela dintre pleoape ardea ceva greu de îndurat. Peste mintea limpede, care-și văzuse osânda... s-a lăsat o pâcla groasă și amețitoare. Vorbele Anucăi când a încălecat... spuse în șoaptă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încă din clasa a X-a și constat că patima scrisului devine o constantă a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său, transferat, desigur, câtorva eroi din cartea debutului, pe care se încumetă s-o propună cititorilor: Istorisiri nesănătoase fericirii. Noul pretendent la mâna literaturii are intuiția că un asemenea „păcat” poate să zdrobească viața chiar în momentul cvasimistic al revelației propriului talent, privit de cei din jur ca o afacere proastă, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dorește să își pună gândurile în ordine și să și le aștearnă, după cum se cuvine, într un jurnal personal. Oricum, toate sunt doar cuvinte pe care le scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
știu, dar, spune-mi tu, Luiza, chiar dacă aș găsi acum calea dreaptă de urmat în viața ce mi-a mai rămas de trăit, nu s-a terminat deja, oare, cursa importantă pentru mine? Nu-mi răspunde, nici eu nu mă-ncumet s-o fac deocamdată, îmi este teamă... Și, numai datorită faptului că nu-mi răspund, mai poate zace acum în mine o foarte palidă și umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel mai puternic atrasă de întâmplările rare, întru totul ieșite din tipare, cu atât mai mult, cu cât ele se petrec într-un oraș mic, de care nimeni n-a prea auzit vreodată, și în care nici măcar strigoii nu se încumetă să vină, iar asta doar din cauza plictiselii de nestrămutat! Când se nimerește să aibă loc, acest tip de întâmplări îi magnetizează numaidecât pe oameni; ei își lasă și familie, și meserie, doar spre a se preocupa un timp îndelung cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trebuit să-mi fie un tainic prieten, dar uite că nu-i, și nu știu chiar deloc, pentru asta, la cine stă vina... Ei, de fapt, la ea stă, bineînțeles! Acum, cine știe, poate - doar poate! - că m-aș fi încumetat să vorbesc despre toate acestea unui alt prieten decât mama, unul adevărat și care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dintr-o replică mai serioasă, de teatru, la o remarcă de-a mea. “ 3. Duminică, 9 noiembrie ’80. Avem uneori senzația că, până ne trăiesc părinții, nu suntem obligați să luăm lucrurile în serios. Mai apoi, în loc să citesc altceva, mă încumet să reiau pagini din jurnalul la care scriam de zor după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i ducă nevoile, mătușa îi povestea cu amănunțime ultimul ei vis, ca și cum persoana ei de acuma, aparținea mai mult lumii visului și nu realității. De-ar fi trăit mama mea, jumătate româncă, de aici din Ardeal, nu s-ar fi încumetat să nu interpreteze visul acesta. Să-l interpreteze cam așa: cum că oglinda este sufletul omului, iar pata de pe ea, păcatele alea grele ale lui. Adică, ale mele. Cert este că totuși acest vis prefigurează ceva, Pruncule, chiar dacă eu nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]