1,396 matches
-
și copii tremurau în fața monstrului de metal fumegând; un fel de scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt sacru în vocabularul memorial. Doctorandul tace încurcat, sala este nedumerită, eu mă lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă și simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici cu patru-cinci ani de zile, ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu petrol sau cu lapte, câțiva își făceau veacul surpați de necaz la birturile „Dezrobirea“ și „Calul bălan“. Iar unii pur și simplu nu mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chinezească sau românească, deși la fel de proastă. Cât despre deodorantele 8X4, Rexona sau Fa, le puteai bănui adevărata importanță mai ales în gărzile de noapte, când, după ce sunai îndelung chirurgul și strigai scurt asistenta, apăreau într-un târziu împreună transpirați, el încurcat, ea roșie, alergând spre sterilizare după truse și lăsând în urmă o lungă dâră de miros mai occidental... Alergam la rândul meu spre farmacie, deși, într-un fel, eram o privilegiată a sistemului. Maică-mea lucra în comerțul socialist, în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
M-am dus la fata de care-mi plă cuse mie - și nu numai mie, era recunos cută ca o frumusețe în clasă -, sigur pe mine acum. Fata mînca o înghețată care începuse să i se scurgă pe mînă. Era încurcată și nu știa cum să scape de pacostea aia de cornet. De data aceasta se schimbase raportul de forțe : ea era într-o poziție defavorabilă, eu într-una favorabilă - sau cel puțin așa credeam eu atunci. Cert este că, simțindu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
În căutarea trecutului Dacă m-ar întreba cineva, astăzi, de ce am scris cartea aceasta, ce trebuință sufletească, ce motiv anume, vizibil sau ascuns, m-a îndemnat s-adun lucrurile mărunte și diverse din care e făcută, m-aș găsi destul de încurcat. În câteva ocazii, am vorbit de dorința de a evoca orașul în care am trăit cândva, orașul încântător, prodigios, cum sunt toate orașele a căror existență se așează în trecut, în mit sau în vis; am vorbit mai ales de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și afacerile, și politica, ia conferit minciunii statutul de vedetă. În spațiul ei, minciuna convingătoare (chiar dacă toată lumea știe că e vorba de un neadevăr) nu mai este pusă la zid, ci premiată și catalogată drept „campanie de succes“. Lucrurile sau încurcat și mai mult de când publicitatea trece drept artă. După cum știm, arta este amorală, dincolo de bine și de rău, de adevăr și de fals. Problema este, deci, a publicului needucat, care ia tel quel tot felul de metafore (așa cum făcea mama
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și atacă elementul devenit străin. Și, astfel, scandalul e gata. În fine, nu interesează aici pingpongul de „amabilități“ dintre Badea și Cristoiu - este ceva cu care neam obișnuit în minunata noastră presă. Mult mai plăcută la privit a fost bâlbâiala încurcată a maestrului Cristoiu, chemat săși explice schimba rea de macaz întro ediție specială a emisiunii 100%, moderată de Robert Turcescu. Iată o delicioasă mostră de maestru pus în încurcătură: „Ăăă... Să ne întoarcem... În primul rând despre acest scan... nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fost povestit de curând episodul cu Mircea Cărtărescu. Cărtărescu a fost invitat cam acum un an la Profesioniștii și prima în trebare pe care ia puso Eugenia Vodă a fost: „Cum e să fii albatrosul poeziei românești?“ Omul a tușit încurcat și a spus că nu poate să răspundă la o astfel de întrebare, pentru că el nu se simte un albatros, cu atât mai mult al poeziei românești; și că, de altfel, lui nici nu i prea plac păsările, decât cel
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fapt, datoria mea era să ucid bestia nu să-mi pierd vremea În bîrlogul ei. Firul tău, Ariadna, m-a ajutat să termin cît mai repede această treabă neplăcută. Altfel, cine știe, mai rătăceam, poate, și acum pe coridoarele acelea Încurcate..) Singura glorie necontestată a lui Tezeu e de a pricepe că, neînfruntînd primejdiile, zadarnic ar striga: sînt curajos! Un labirint fără nici un pericol, abordat cu un fir al Ariadnei În mînă, ar semăna foarte bine cu plimbările pe care le
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de soție pe Pandora și, astfel, cutia fatală care, după unii poeți antici, s-ar afla la originea tuturor relelor a fost deschisă. E primul a cărui mărturie ne-ar interesa pentru a ne lămuri cît de cît aceste Întîmplări Încurcate. Lucrul cel mai echivoc În această poveste este speranța. Întîi, pentru că nu știm de ce zeii au amestecat-o cu relele care au umplut lumea. Apoi, deoarece nu știm de ce au lăsat-o tocmai ultima În cutia Pandorei. CÎnd Epimeteu și-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nimic (dialoguri, 25 de minute de urmăriri și pe urmă pauză) și-apoi, dintr odată, îți dai seama cât de groasă e chestia... Finalul e poate cel mai bun final de film românesc de la Reconstituirea încoace : o dată pentru că o lasă-ncurcată, exact așa ca-n viață, și pe urmă pentru că tensiunea morală pe care o declanșează te urmărește mult timp după aia. E o poveste care nu-ți dă lecții, dar din care înveți fără să-ți dai seama că înveți
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un gest scurt, prin care vrea să-și muște colțul buzei de jos. Da. Și ce-i cu asta? mă întreabă. Eu lucrez tot în Zona Întîi, știai? Nu mi-a spus... Dar ce ți-a spus? Că..., începe Livia încurcată, dar se oprește brusc și face ochii mari spre mine: Cine să-mi spună?! El. Teodoru. Livia stă înmărmurită, privindu-mă cu aceiași ochi mari. Azi te-ai întîlnit cu el, îi spun. Trebuia să-i dai lista cumpărăturilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aer. "Să-l ia dracul!", am exclamat de cîteva ori. Cînd am văzut că nu vii m-a apucat teama; o teamă cumplită că ți s-ar fi putut întîmpla ceva... Nu-mi puteam ierta că te-am blestemat. E încurcată și-și rotește privirea prin încăpere în timp ce brațele ei se ridică încet, cu grație, trecîndu-și vîrful degetelor peste umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la combinat, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noaptea. — Nu avem toată ziua și toată noaptea! N-avem decât vreo... trei ore. — Atunci o să lucrez trei ore neîntrerupt. Nonstop! — Chiar poți să faci un corsaj brodat, cu balene, de la zero, în trei ore? zic sceptică. Danny pare cam încurcat. — Păi... ăă... va trebui să regândim un pic conceptul designului... — În ce fel? Bate darabana cu degetele preț de câteva clipe, după care ridică privirea spre mine. Ai un tricou alb simplu? — Un tricou? nu-mi pot ascunde îngrijorarea. — O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la un comentariu despre vreme. Ajungem la poarta bisericii și Luke se întoarce să se uite la mine - iar expresia lui caustică obișnuită i-a dispărut de pe chip. — Serios, Becky, spune. Chiar vrei să aștepți cinci ani? — Nu... știu, zic, încurcată. Tu ce părere ai? Urmează un moment de tăcere încordată, și inima începe să-mi bubuie. O, Doamne. O, Doamne. Poate că o să... Poate că are de gând să... — A! Domnișoara de onoare! Vicarul vine în întâmpinarea noastră ușor agitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
individul (...)”. Din fericire, există la dosarul pe care l-am cercetat În amănunt și „traducția” pricinii pentru care poliția hușeană a timpului (și nu numai) a fost pusă pe jar, În plin război ruso-românoturc. În esență, fusese vorba de o Încurcată poveste de amor dar și de crimă urmată de jaf În care era implicată și „uă Catarina Chiriacu” care „...a Tabloul moșiilor ce urmau a fi vândute În județele Fălciu, Tutova și Vaslui amenințatu de mai multe ori pe amantul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
importanță: “Știi, Sabatul viitor mi-am propus să ne întâlnim la biserică cu toți foștii săi membri . Mi-ar face o deosebită plăcere dacă ai veni și tu. Ce zici, pot să contez pe prezența ta?” “Da ... sigur!” spuse tânărul încurcat. În Sabatul următor se duse la biserică și constată că erau adunați mulți dintre foștii membri ai comunității. Deodată, cineva îi solicită un interviu în care să descrie viața lui din ultimii 14 ani. Iar el, în loc să răspundă la întrebare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
exclam: „Ei! sărace Țarălungă, aici ți s-a scurtat țara!”. Zece ani mai târziu, la școala din Căuești, comuna Adam, am cunoscut orfanii acestui erou, avându-i înscriși ca elevi și spunându-le unde se afla mormântul tatălui lor. Doamne, încurcate mai sunt căile tale! În primele zile ale lui 1943 mă aflam la batalionul meu. În sectorul ce-mi fusese încredințat pentru pază s-a întâmplat ceea ce mi se putea întâmpla mie! Un tren militar german ce se deplasa prioritar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu voită timiditate, dacă dosarul meu se mișcă... Activista mă întreabă dacă adjunctul mi-a transmis ceva, eu îi răspund că da, mi-a transmis - însă acest fapt chiar mă îndeamnă să cer repunerea în discuție a dosarului. Activista tace încurcată, eu îi spun că în termen de cel mult o lună voi fi pus în discuție, cu sau fără voia ei, fiindcă mă voi adresa C.C. al P.C.R. Plec imediat, doar salutând-o. Era într-o sâmbătă după-amiază. Luni, peste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
comandant, că a fost o schimbare cu Țilimpea. M. M.: S-a întâmplat ceva... S. B.: S-a întâmplat ceva la Midia, în martie-aprilie 1989. M. M.: Da, asta e, se mai întâmplă și minuni din astea. Viața asta este încurcată. S. B.: A fost o petrecere. Vă spun că am fost acolo, la Midia. M. M.: E posibil, astea se taxau. S. B.: S-a taxat urât. A fost o petrecere. Eu știu că Blănaru venea din partea Diviziei Mecanizate, era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un eșalon superior ai două obligații: să-l execuți și să informezi imediat. Până la urmă, treburile sunt foarte simple. S. B.: Dacă le respecți, n-ai cum să greșești. M. M.: N-ai cum. De aia, situația a fost sigur încurcată. Eu am dubii și cu acea baricadă. Am revăzut la televizor unde au spus că au spart acea baricadă cu tancul; în primul rând, nu era tanc, ci un TAB20. De ce să-i zici tanc? S. B.: Eii, probabil că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și „bla-bla-bla” pleacă înapoi la San Pere, unde Giusepe îi așteaptă la masa de prânz pe care zilnic o servesc la restaurantul (Can Pau), din preajma catedralei (bisericii). Probabil că în timpul acestor prânzuri se pun la cale acțiunile, se clarifică problemele încurcate, se hotărăsc cheltuielile și se constată încasările. Toate acestea trebuiesc făcute pentru ca Centrul să poată exista în continuare. A treia persoană cu care se mai poate comunica este Raul care-i român de-al nostru (a fost trimis aici de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de proiectul nostru, mi s-a părut că a căzut pe gânduri. „Creștinește vorbind, Părinte, este neîngăduit să arăt Într-o biserică cum un fiu Își omoară mama?!“ Cazacu, parcă Îl văd și acum, Își ridică sprâncenele stufoase, șovăie cam Încurcat, curățându-și sutana de scame imaginare, ca să câștige timp. „Sigur, ce face Oreste nu prea corespunde cu preceptele ortodoxiei noastre. E un păcat fie și doar să porți gând rău părinților care ți-au dat viață. Darmite să omori! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tunet undeva, departe... Daniil râde încetișor, cu îngăduință: Prostimea! "Iartă-i pre ei că nu știu ce spun"... De unde, pacatele mele, un prăpădit de schimnic pierdut în pustietăți să știe voia Celui de Sus, că și Domnia ta prea bine cunoști cât de încurcate sunt "Căile Domnului". De ale oamenilor, ce să mai vorbim? Sunt încâlcite rău, rău de tot... Ba, încă mi-au scos vorbe c-aș fi "făcător de minuni", se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu mâna în mâna băiatului... Nu s-au sărutat, nu se sărută, între ei, la țărani, nici frații... A ascultat explicația noastră, liniștit și, se vedea bine, încurcat. Ceva părea că nu-i convine. Insistam să meargă să-și vadă Vasile mama. S-a tot foit, ceva nu era pe placul lui, pe urmă am plecat, cu toții, în deal, spre casa de care vorbise Vasile. Fratele lui ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]