1,417 matches
-
repetă. Îi privi o clipă și își continuă plimbarea fără să renunțe la a-i lua cu el. De aceea, de fiecare dată când mă aflu într-o situație nouă, mă întreb dacă ea a mai existat înainte și privesc îndărăt căutând precedente. Și în acest caz, ele există. Se opri lângă apă și privi râul care curgea domol. Știu că au existat precedente! Când în 1912 Theodore Roosevelt a vrut să revină în politică, toți dușmanii lui au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe jos. M-am gândit la povestea asta și, în vreme ce discutam la Santa Cruz, am început să-mi dau seama de adevărata ei semnificație. Îl privi cu atenție. Ce ați vrut să spuneți prin faptul că trenul este un pas îndărăt în trecut, o întoarcere la echilibrul dintre om și peisaj...? — Doar ce am spus. În curând, Omenirea va trebui să caute noi drumuri, care nu vor fi nici în tehnologie, nici în călătoriile interplanetare. În fața crizei ecologice și de resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu calm o batistă și începu să-și șteargă încet ochelarii. Eu sunt încredințat că mai curând sau mai târziu, Omenirea își va da seama la ce se expune și va încerca, măcar o singură dată, să facă un pas îndărăt și să se întoarcă - nu la punctul de plecare -, ci la acel punct al apogeului ei în care încă îi mai era cu putință să urmeze o linie dreaptă. — Și când, după părerea dumneavoastră, s-a atins acest apogeu? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pus piciorul pe Lună. Sau peste cinci ani. Problema este să găsești acest moment și să te ții bine de el... — Este o teorie ciudată, admise Stevens. Ciudată și curioasă... — Absurdă, spuse Gubern. Omenirea n-a făcut niciodată un pas îndărăt și n-o să facă acum... — Dumneavoastră știți puțin despre Istorie, replică Inti Ávila. Omenirea și-a petrecut timpul făcând pași îndărăt. Roma a fost un pas îndărăt față de Grecia. Barbarii, un pas îndărăt față de Roma. Fascismul, un pas îndărăt față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Este o teorie ciudată, admise Stevens. Ciudată și curioasă... — Absurdă, spuse Gubern. Omenirea n-a făcut niciodată un pas îndărăt și n-o să facă acum... — Dumneavoastră știți puțin despre Istorie, replică Inti Ávila. Omenirea și-a petrecut timpul făcând pași îndărăt. Roma a fost un pas îndărăt față de Grecia. Barbarii, un pas îndărăt față de Roma. Fascismul, un pas îndărăt față de civilizație. Pași negativi cu toții, din nenorocire, dar poate că e posibil în sfârșit să facem un pas îndărăt în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ciudată și curioasă... — Absurdă, spuse Gubern. Omenirea n-a făcut niciodată un pas îndărăt și n-o să facă acum... — Dumneavoastră știți puțin despre Istorie, replică Inti Ávila. Omenirea și-a petrecut timpul făcând pași îndărăt. Roma a fost un pas îndărăt față de Grecia. Barbarii, un pas îndărăt față de Roma. Fascismul, un pas îndărăt față de civilizație. Pași negativi cu toții, din nenorocire, dar poate că e posibil în sfârșit să facem un pas îndărăt în căutarea unui fapt pozitiv... Stevens aruncă țigara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Omenirea n-a făcut niciodată un pas îndărăt și n-o să facă acum... — Dumneavoastră știți puțin despre Istorie, replică Inti Ávila. Omenirea și-a petrecut timpul făcând pași îndărăt. Roma a fost un pas îndărăt față de Grecia. Barbarii, un pas îndărăt față de Roma. Fascismul, un pas îndărăt față de civilizație. Pași negativi cu toții, din nenorocire, dar poate că e posibil în sfârșit să facem un pas îndărăt în căutarea unui fapt pozitiv... Stevens aruncă țigara în râu și privi cum o ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pas îndărăt și n-o să facă acum... — Dumneavoastră știți puțin despre Istorie, replică Inti Ávila. Omenirea și-a petrecut timpul făcând pași îndărăt. Roma a fost un pas îndărăt față de Grecia. Barbarii, un pas îndărăt față de Roma. Fascismul, un pas îndărăt față de civilizație. Pași negativi cu toții, din nenorocire, dar poate că e posibil în sfârșit să facem un pas îndărăt în căutarea unui fapt pozitiv... Stevens aruncă țigara în râu și privi cum o ducea curentul. Când o pierdu din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
timpul făcând pași îndărăt. Roma a fost un pas îndărăt față de Grecia. Barbarii, un pas îndărăt față de Roma. Fascismul, un pas îndărăt față de civilizație. Pași negativi cu toții, din nenorocire, dar poate că e posibil în sfârșit să facem un pas îndărăt în căutarea unui fapt pozitiv... Stevens aruncă țigara în râu și privi cum o ducea curentul. Când o pierdu din vedere, se întoarse spre ei. — Bine! admise el. Să încercăm să dăm acest pas înapoi și să ne întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de o fată. Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
N-a avut tată, zice Martin. Gata acum. Dă-i drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Clio. Am uitat totul. Îmi pare tare, tare rău. — Hei. Stai liniștit, nu face nimic. Mâna ei pe gâtul meu și degetele ei mângâindu-mi buclele de păr de pe ceafă. Nu face nimic. Totul e în ordine. Se trase ușor îndărăt, ca să mă poată privi în ochi. — E-n ordine. Acum suntem aici și totul e în ordine. — Clio, am spus. — E-n ordine. Știu. Tu nu mai ești. — Sunt chiar aici. Nu, nu-i așa. Ești moartă. Clio se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gând să faci, va trebui să te ajut. Ai câștigat, Scout. — Eu cred că mai e mult până la câștig, tu nu? Am clătinat din cap, alungând întrebarea. — Care ți-e planul? 26 E-o memorie slabă care nu merge decât îndărăt Exact ca rocada la șah, planul lui Scout era simplu și evident - evident după derularea evenimentelor, când îți dădeai seama ce ar fi trebuit să urmărești de fapt. Ca și Dorothy, își adusese condurii de rubin cu ea. Spre deosebire de Dorothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau Marylynn Munro. După ce acest veritabil ciclon erotic m-a redat, mai mult mort decât viu, sărăcăcioasei lumi reale, am zăcut câteva ore pe mochetă. De-abia revenit printre cei treji, am făcut un duș și m-am năpustit imediat Îndărăt spre explorarea opțiunilor practic nelimitate ale pachetului de servicii contracost. O, sfinte Bill Gates! Nu numai că puteai beneficia de Însoțirea oricărei urmașe a Evei care-și lipise vreodată piciorușul de solul acestei planete, dar, cu ajutorul configuratorului „Do Her! 8
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din mizerie și limitat de nebunie. Din mizerie vrea să iasă cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
calcul, se ridică în picioare. Peste chipul ermetic, pulberea oboselii ridează obrazul japonez. Aleargă, nerăbdător, spre singurătatea duminicii. ...Întors, întortocheat, în trecut, să recupereze întâmplări și gesturi de care fusese deposedat. Asculta duminica rulând, oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice, planșetele. Douăzeci și trei de planșete și cinci dulapuri metalice, cenușii, verzui, primul cordon în jurul sălii. Ordinea și dezordinea barocă a atelierului de proiectare ? Normativele pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ăsta e unul dintre păcatele vorbirii: ca să nu pierzi șirul vorbelor, trebuie să știi cât se poate de bine ce zice și celălalt. M-am scărpinat În cap: - Cum adică, minte? - am Întrebat În felul meu, iar oamenii se traseră Îndărăt când auziră bolboroseala molcomă a vorbelor Vindecătorului, amestecându-se cu susurul de apă ce curge mereu al gândurilor mele. - Nu știi să vorbești? - Sunt mut. Dar știu cuvintele. Cele mai multe cuvinte. Fu rândul Vindecătorului să se scarpine În cap. - Cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țeastă. Of, of. - Măi, Enkim, măi, am Început. Nu mai vorbi așa. Cel care ți-a vorbit În minte nu era Tatăl. Eram eu. Suntem vii pentru că am avut noroc, nu pentru că mi-ar fi ascultat Tatăl ruga. Se trase Îndărăt și clătină din cap. - Nu. Am auzit glasul acela ca tunetul și vorbele acelea Încurcate, ca un susur de ape limpezi. Nu putea să fie decât Tatăl. Și pe urmă, cum de-au venit femeile taman după ce l-ai strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăsta al tău, măi Krog, Îmi strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea unei ape. Stk, stk, stk! Uriașii alergau la adăpostul copacilor, undeva pe mâna mea tare, și am luat-o la goană În partea cealaltă până ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zile la Marea cea mare. - Marea cea mare? - Așa spun bătrânele că-i zice, dar nici ele n-au văzut-o vreodată, ne mărturisi Runa. Când se făcu lumină, ajunseserăm deja pe povârnișul unui munte Înalt. Când și când, priveam Îndărăt, spre câmpiile acoperite de copaci, dar niciodată n-am văzut semne de-ale urmăritorilor noștri. Runa ne-a Îndemnat să mergem pe căi Întortocheate, pășind mai mult pe stâncă și pe pietriș, numai și numai ca să nu lăsăm urme. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]