2,093 matches
-
abia la capăt de drum și stă tocmai în propria-i teorie. Probabil că acesta este riscul ce amenință în mod fatal orice teorie despre progres și acumulare în continuitate, dar mai cu seamă orice tentație universalistă. Asemenea primejdii pândesc îndeobște filozofia ca sistem, deoarece ea tinde să devină o Mathesis universalis menită să sistematizeze lumea, în calitate de "știință universală". Să ne amintim că "reacția la sistemul filozofic a fost din capul locului o reacție romantică și ea a rămas și până
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
așa cum observa Wellek însuși, Dilthey a pus "aproape totul, chiar și gândirea abstractă", sub semnul vieții în integralitatea ei (op. cit., p. 344), evitând astfel dihotomia dintre suflet și intelect. Ca atare, socotim că poziția lui Dilthey în cadrul a ceea ce numim îndeobște Lebensphilosophie este mult mai echilibrată decât pare. 28 Într-un capitol rezervat lui "homo sapiens", Max Scheler arată că ideea potrivit căreia rațiunea umană este mereu aceeași, întotdeauna eficientă, și are de fiecare dată drept efect transformarea "haosului" în "cosmos
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui proces evolutiv, dar nu în sensul devenirii biologice a naturii umane: ceea ce evoluează este "Logosul istorico-dina-mic al grecilor" (de unde provine teoria despre "homo sapiens"). Mensch und Geschichte în Philosophische Weltanschauung, Bonn, Fr. Cohen Verlag, 1929 Dată fiind însă filiația, îndeobște recunoscută, dintre Heraclit și Hegel (vezi, printre altele, A. Dumitriu, Istoria logicii, pp. 83-87), nu putem spune că autorul Fenomenologiei spiritului e primul care contestă caracterul imuabil al rațiunii, ceea ce dovedește o dată în plus că și tendința relativist-romantică are sub
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
liberă, nesistematică, reprezentată printre alții de Kierkegaard, Nietzsche, Cioran). În acest context, autorul consideră că nu există de fapt un "gen" al filozofiei "adică una sau mai multe caracteristici ce ar fi proprii tuturor acelor reflecții sau construcții sistematice recunoscute îndeobște drept filozofice" -, ci recunoaște numai aceste "mari tradiții filozofice". La drept vorbind, ele "propun modele și criterii distincte ale excelenței filozofice", fiindcă "nimeni n-a formulat standarde de excelență filozofică într-adevăr supraparadigmatice, care să ne îngăduie, așadar, să arbitrăm
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
războaiele napoleoniene, M. Florian consideră că originea acestui curent este "mult mai veche" și se plasează în perioada "emancipării fondului mistic vital de sub tutela creștinismului, în epoca Renașterii" (Recesivitatea..., II, p. 343). Având în vedere faptul că Renașterea este socotită îndeobște ca o perioadă clasicizantă, afirmația lui M. Florian poate părea surprinzătoare. Însă lectura unei cărți de Eugenio Batttisti (Antirenașterea. Cu un apendice de manuscrise inedite, vol. I-II, București, Editura Meridiane, 1982, traducere de George Lăzărescu), unde se găsesc o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
personală, nu și profesională"68. Această distincție, importantă și lămuritoare în plan teoretic, ni se pare practic inoperantă, de vreme ce aici avem de-a face totuși cu un model mental la nivelul căruia întrepătrunderile dintre "conștiința personală" și cea "profesională" rămân îndeobște inseparabile. O asemenea separare ar presupune o obiectivitate absolută, o "conștiință profesională" pură, eliberată de orice imixtiune a factorilor subiectivi; or, noi am vorbit deja despre "o filozofie implicită" a istoriei, recunoscută chiar de Schnädelbach -, o filozofie pe care istoriștii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci faptul că Dilthey are în vedere o continuitate a cercetărilor, a formelor de investigație filozofică, a tipurilor de atitudini față de lume și de problema adevărului, astfel încât el descoperă anticipări ale viitoarelor evoluții spirituale chiar în perioade socotite a avea îndeobște alte caracteristici și orientări. Care este suportul teoretic pentru o asemenea manieră de lucru vom vedea mai jos, în subcapitolul dedicat metafilozofiei lui Dilthey. Deocamdată pentru a evidenția contribuția conștiinței istorice la depășirea istorismului ne interesează să semnalăm doar faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci reconstituită treptat pe baza părților și a corelațiilor dintre ele (vezi I, 3F). În fine, tot în primul capitol am subliniat că, în calitate de proiecție-etalon, întregul îndeplinește la Dilthey o funcție normativă, de structurare și sistematizare a unei realități cunoscute îndeobște inductiv. În această privință, el consideră că "punctul de vedere individual, inerent experienței personale a vieții, se rectifică și se dezvoltă într-o experiență universală a vieții" (s.n.). Pe lângă stăruința, omniprezentă la filozoful-hermeneut, de a relaționa partea cu întregul, de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale. Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute. Potrivit, art. 1.240 C.civ. consimțământul, voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris. Voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
Efectele contractului profesional Contractul este cel mai important izvor de obligații. Principalul efect al unui contract valabil încheiat este acela de a genera, modifica sau stinge raporturi obligaționale al căror conținut este constituit din drepturi și obligații contractuale. Așa cum este îndeobște cunoscut atunci când se vorbește de efectele contractului se are în vedere în primul rând obligativitatea acestuia în raport cu părțile contractante dar și în raport cu instanță sau cu terți oarecare, profesioniști sau nonprofesioniști. Cât de intensă este această obligativitate și dacă ea poate
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
lor de duble sisteme de racord, între trei continente (Europa, Asia, Africa) pe de o parte și între două bazine maritime (bazinul atlanticomediteraneean și bazinul indian) pe de altă parte. Dacă pe latura strict economico-geografică, sistemele de transporturi au relevanță îndeobște sub aspectul spațializării fluxurilor pe care le vehiculează, pentru cuantificarea rolului strategico-teritorial al rețelelor de transport vom avea în vedere spațializarea suportului tehnico-material al acestora, adică al infrastructurii. Din punctul de vedere al organizării spațiului, geografizarea fluxurilor este o coordonată
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
recenta carte de Elogii/dezeseuri, Cvartet: opus 1-4 (Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2003, 200 pagini). Se dorește a fi, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezită să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în care au trăit între extaz și agonie, între ditirambi și diatribe, războindu-se în reviste prin duelgii, sicari, oameni de casă. Fără să ne permitem a glumi, Eugen Negrici pare a ști totul și încă ceva pe deasupra, stilul său îndeobște academic (dar ce nu-l cruță nici măcar pe mult informatul poet și eseist Al. Philippide), alternează gravura în aquaforte tip vinietele lui Daumier cu culoarea și nuanța marilor fresce semnate de un William Hogarth. Extrem de interesante, prin aducerea în cauză
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
după ce iese puțin din sine și ajunge în stare a-și reconsidera "casa", cu nebănuita ei avuție. În momentul la care ne-am referit, după întâiul război mondial, lumea românească trăia o febră semnificativă pentru marile înnoiri, iar febra presupunea îndeobște confuzie, căutare ezitantă, indecizie în definirea opțiunilor. Este motivul pentru care, căutând a fixa accente în plină efervescență, Mihai Ralea trasa (Viața românească, 1924) liniile unui tablou nu tocmai entuziasmant: "Ne lipsesc total, până la demență, sistemele ideologice care dau sens
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din tot spațiul nostru cultural, "o oglindă" a creației noastre în acest domeniu. Față de celelalte reviste, Kogălniceanu voia să facă așadar un pas mai departe în direcția specializării. Enciclopedismul întâilor începuturi nu-l mai satisfăcea. Ca și în spiritul românesc îndeobște, literatura avea nevoie de unire. De aceea, redactorul se angaja să respecte normele unei critici cât mai obiective. "În sfârșit, insista Kogălniceanu, țălul nostru este realizația dorinții ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți." Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nici măcar aceea de "revoluție occidentală", sugerată de A. Comte, ci e nevoie de una mai amplă, care să cuprindă și fenomenul american, așa cum a înțeles să prezinte lucrurile deja N. Iorga la începutul secolului nostru și cum se admite astăzi îndeobște. J. Godechot folosea chiar expresia de "revoluție în lanț" pentru perioada 1770-1848, fenomen stând sub semnul liberalismului, ca doctrină a unei burghezii în ascensiune și în exercițiul puterii 1. Robert Palmer n-a ezitat să-i atribuie un caracter și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asemenea scenariu pe timpul lui Solomon, făcând din Etan ben Hosaia un prototip de istoriograf sub regim despotic: el sfârșește prin a fi condamnat la tăcere, dacă nu consimte a-și adapta discursul la exigențele puterii. S-a întâmplat la fel îndeobște cu istoricii trăitori sub dictaturile secolului nostru. Nicăieri însă ei n-au avut o soartă mai tristă decât în Moldova de peste Prut, unde o politică de asimilare forțată, de deznaționalizare a elementului românesc a fost dusă după raptul din 1812
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
teorie și metodă ale marelui istoric. Titlul de Generalități poate deruta pe cititorul neprevenit. În fond, N. Iorga a emis un sistem, deși se declara împotriva unei gândiri sistematice în istorie. El filosofa pe marginea experienței istoriografice, cu toate că a respins îndeobște "filosofia istoriei" ca inutilă. Textele strânse într-un volum (lecții introductive, conferințe, comunicări, prefețe) conturează un sistem de gândire al cărui interes actual e dincolo de orice dubiu. Editoarea l-a surprins ca atare încă în cartea dedicată mai înainte istoricului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de revoluție (unul francez, altul rus) și-au disputat aici întâietatea. Révolution à la française ou à la russe? Expresia anunță o dilemă care e mai ales aceea a zonei de tradiție bizantină, unde ideea de evoluție graduală a prevalat îndeobște asupra schimbării intempestive. Oricât ar părea de straniu, spațiul rus a fost prea puțin studiat din acest punct de vedere. Liantul ideologic al Revoluției a interesat, pare-se mai mult decât istoria însăși a evenimentelor. De curând cu ocazia bicentenarului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
negație a lui Cioran, așa cum spune Nicolae Țurcan? "Este de-ajuns o infimă părticică de lumină pentru a schimba negația în contrariul sau, disperarea în lumina finală, amărăciunea în picătură de miere spirituală. Mierea pustnicilor din deșert, care nu mâncau îndeobște decât lăcuste și suc de spini..."57 Constantin Noica spunea într-una din operele sale de tinerețe că trebuie să fim mulțumiți că suntem ființe mărginite în viziunea lui Kant, pentru ca, daca am înțelege totul, nu am mai avea știință
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
4.3. Obiectul cunoașterii economice După epoci și autori, se utilizează denumiri diferite, precum cea de economie politică, știință economică, analiză economică sau discurs economic, toate avînd o doză de relativitate și fiind, într-o anumită măsură, criticabile. Se operează îndeobște o distincție între: • abordarea empirică, care este și cea mai simplă, asigurînd fiecărei discipline un obiect determinat în mod empiric (de exemplu, botanica este știința ce are ca obiect studiul vegetalelor); • abordarea normativă, care este cea mai veche, cea proprie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
preferă ceea ce preferă. 2. Atunci cînd explicația nu este pur formală și tautologică, ea suferă de un economism mai mult sau mai puțin sofisticat, care susține că interesele respective sunt, în primul rînd, interese materiale. Acestei ipoteze i se atașează îndeobște cea subiacentă a egoismului universal. În principiu, nimic nu interzice individualismului metodologic să evoce interese altruiste, de prestigiu sau de putere, dar o asemenea evocare îl deschide către dimensiunea socială a acțiunii sale, ceea ce înlătură reducția apriorică la combaterea egoismelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bazează analiza cei ce se ocupă de studiul fluctuațiilor economice este dinamica prețurilor. Istoria economică înregistrează, într-adevăr, în ultime-le sute de ani cel puțin, o evoluție ciclică a acestui indicator, perioadele de creștere generalizată a prețurilor fiind caracterizate, îndeobște, de un progres al activității economice și de o sporire a veniturilor, urmate de perioade de "secetă", stabilitate relativă și chiar scădere economică. Pe ansamblu însă, trendul este ascendent și el a făcut ca astăzi PIB-ul pe locuitor, la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
precum harul/Și fără număr-câte-ncap în om/Printr-un cusur anume să destrame/ Întreaga cumpănire;-un dram de rău/Mănează toată nobila plămadă,/Spre-a ei rușine//."227 Ca întotdeauna, Hamlet dă glas adevărului într-un canon al personajelor ce îndeobște au această menire. De pildă, tradițional în societatea europeană a Evului Mediu, apare acea figură familiară curților regale: bufonul. Burlesc prin expresie, cu o costumație extravagantă, acesta rostește "crudul adevăr", chiar dacă mascat. Permițându-și să spună ceea ce omului de rând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fictiv al gestului inițial au determinat, se pare, respectiva trimitere în afara-textului. Este o retorică, aparent tipic realistă, ce urmărește să creeze iluzia realității și să întemeieze ficțional opera (subiect/intrigă, personaje, decor, instanță narativă). Stricto senso, deosebirea dintre ceea ce, îndeobște, se numește "real" și ceea ce reprezintă mit/legendă/ficțiune (depinde de context) o sesizează cititorul experimentat. "...orice element transversal, orice fapt ce stânjenește acțiunea, orice notă secundară care poate interveni în evenimentele și motivele principale, tot ce este nehotărât, frânt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]