12,381 matches
-
frumos fratele meu, dintotdeauna fusese cel mai frumos dintre noi, dar acum era dincolo de frumusețe, așa cum lumina e dincolo de orice înserare. * De asta n-am putut să cred când mi-au spus că l-au ucis. Acolo, în biserica aceea îndepărtată, dintr-un colț uitat de lume, în timp ce se ruga. În asfințit. Făcuse biserica aceea piatră cu piatră, cu mâinile lui. Și cu cei câțiva localnici, cărora le dăruise cuvântul evangheliei. Unul dintre ei a venit astăzi cu crucea lui. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știut vreodată că există, pe care-l simt curgând în jur, prin creștet, pe păr, pe haine lumină pe care o gust și e dulce în cerul gurii și cuvinte care se întrepătrund într-un susur blând, ca un izvor îndepărtat ici și colo îmi răsare câte un cuvânt, ca apoi altul să-i ia locul și tot așa abia asta nu pot să prind... dar am prins lumina... și nu-mi doresc altceva. Asta e ceea ce ne-a dăruit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
după o asemenea trebușoară, nu lasă ei lucrurile la voia Întâmplării. Vor porni să ne dibuiască - i-am confirmat eu bănuiala... ― Bătu-i-ar Sfântul! - a blestemat, cu glas scăzut, mama Maranda. ― Nici n-am terminat de vorbit, că uruitul Îndepărtat al unui avion ne-a pus În alertă. Eram noi echipați În costume de camuflaj, dar umbrele noastre și urmele pe zăpadă puteau să ne dea de gol... Până la râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rânduiască viața după placul inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația română... Și, cu toate că în mod formal aștepta în continuare să se ivească vreun cumpărător serios, el se îngriji cu sârg mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar că îi compătimiseră, dar se oferiseră să le întindă și o mână de ajutor. Ei o adoptaseră și o luaseră să locuiască în casa lor, la București. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pânză a înțelegerii care o înveșmântă. Prin gândirea celei ce fusese trecuse ideea că în univers se nasc noi lumi în fiecare secundă, că în depărtatele goluri ale galaxiei, stele și planete trăiesc și pier, învârtindu-se în lumina sorilor îndepărtați. Memoria, mai ageră ca oricând, îi amintește că a citit undeva că filozofii medievali credeau că sufletul omului se naște dintr-o stea căreia îi este copil și la care se va întoarce într-o zi. Oare este în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simte intestinele strângându-se într-un ghem dureros. Intră în primul restaurant ce îi iese în cale. Un local elegant, iluminat savant, muzică de ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos îl conduce la o masă dintr-un separeu îndepărtat. "Ora de masă a cam trecut... Așteptați pe cineva ?", la care Victor dă un scurt răspuns șoptit : "Nu, nu aștept pe nimeni." Consultă absent meniul legat în piele pe care i-l întinde chelnerul. "Ați ales ?", vine rapid întrebarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
picături ce se scurg dintr-un înalt pe care nu îl poate scruta. Aude un zvon de glasuri, de pași, de uși deschise pe culoarul care în amintirea ei este neobișnuit de lung. Dar iată că, deși zgomotele îi par îndepărtate, ușa s-a și deschis și vocile se aud în apropierea patului ei. Dora deschide ochii și vede ieșind dintr-o masă albă chipuri a căror recunoaștere îi dă o nouă senzație de revenire la viață. Chipul profesorului... Pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vocile se aud în apropierea patului ei. Dora deschide ochii și vede ieșind dintr-o masă albă chipuri a căror recunoaștere îi dă o nouă senzație de revenire la viață. Chipul profesorului... Pare mai trist și mai uman ca în îndepărtata ei amintire. Alături, cel al anestezistei, al Alindorei Bosch, mai frumos, mult mai frumos dar distant, concentrat în citirea unei hârtii pe care o ține în fața ochilor. În spatele lor se ivește tinerețea chipului lui Nicolaï, urmat de alte halate albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cât mai confortabilă. Voi dormi bine ! Trebuie să recuperez !". Ușa se întredeschide și o mână grijulie stinge lumina din plafon. Rămân aprinse doar lămpile de noptieră, care difuzează o lumină blândă. Noaptea spitalului începe... Se mai aud doar câteva clinchete îndepărtate care încetează și ele după un scurt moment. Legănată de liniște și cu chipul vecinei de pat în gând, Dora doarme de ceva timp, când niște apeluri de ajutor care vin din spre culoar o trezesc. Ciulește urechea. Strigătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două fotografii neclare, îngălbenite de vreme. Dora le privește cu atenție. Una din ele înfățișează un grup de șapte bărbați ce par a nu avea în comun decât obiectivul unui aparat de fotografiat, obiect probabil foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
actele și un bagaj sumar. Îl așteaptă pe Victor cu masa pregătită sărbătorește ca în vremurile "bune", dar gândurile sunt deja departe... * * * După un zbor și un hotel oarecare, iat-o urcată în trenul personal care o duce spre Bucovina, îndepărtata și pitoreasca provincie a țării pe care o părăsise cu aproape treizeci de ani în urmă, pe vremea dictaturii comuniste. O iarnă prematură și aspră, în comparație cu ținutul care i-a devenit a doua patrie, a pus stăpânire pe locurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mondial, dintre aceștia făcuse parte și el. Urmau condamnații politici ruși care "călcaseră strâmb", cum zicea Axel despre cei care se opuneau sau erau doar bănuiți că sunt contra bolșevismului. Aceștia erau cei mai oropsiți, trimiși în lagărele cele mai îndepărtate din Siberia orientală. Veneau apoi sutele de mii de deportați, din motive etnice sau religioase printre care eram și noi. Regimul de detenție pentru categoriile astea de deținuți era diferit, având în comun doar munca forțată. Erau deținuți care munceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când tata s-a întors de nu știu unde și mai abătut, și mai deprimat și de atunci înstrăinarea a fost și mai totală. Nu mult după aceea am plecat în oraș ca să urmez liceul și după aceea în alt oraș mai îndepărtat, la Universitate, și depărtarea nu a aranjat lucrurile. Eram foarte tânără când m-am îndrăgostit de Victor. Începând de atunci am trăit într-o lume a noastră, a lui și a mea, de parcă nimic n-ar fi existat înainte. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și umilită de către nimeni... și, în plus, cititorii cei de zodii prevesteau evenimente nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede schimbul de cai de la starostiile mele din Polonia, măcar să mă strecor către casă pentru a nu fi de față la dezastrul total. Că veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Datele ți le vom furniza pe parcurs prin tovarășul Ilie. Imposibil, deoarece mi s-a recomandat latura pedagogică a profesiei... a refuzat bine motivat și vizibil descumpănit viitorul profesor. Ziaristica rămâne pentru mine doar un vis de viitor ceva mai îndepărtat, a mai adăugat acesta. Păcat! Mare păcat! Și nu uita să te ferești de prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul stâng. Vrăjmașii poporului Numai ce directorul Școlii primare din Arini a anunțat prezența la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Așa că puteți trage și singuri niște concluzii corespunzătoare. Eu nu neg faptul că aceste drepturi au fost dobândite prin luptă și că pentru ele s-a plătit destul de mult. Dar asta s-a petrecut în decursul istoriei noastre americane, mai îndepărtate sau mai apropiate. Dar, când mă refer la zilele noastre, trebuie să vă spun că nu există niciun fel de opreliști în calea celor care doresc să învețe. Cap să ai și disponibilitate pentru studiu, că în rest totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la școală, într-un context potrivit, dorind să-mi etalez încă o dată cultura mea generală mult mai elevată decât a colegilor, învățătoarea a conchis fără echivoc, abordând un interlocutor pe care nu l-am zărit prin clasă: "Acest depravat trebuie îndepărtat imediat din clasa mea". Dorința sa, aveam să aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele de la clasele paralele ar fi sărit ca arse, argumentând, din ceea ce spunea mama, bodogănind prin casă, că au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi dat, fără nicio reținere, toate cronicile mele favorabile, toate diplomele de la expoziții, la schimb cu acest cuvânt, dacă mi-ar fi fost adresat mie. Atunci, Z, abia atunci, în îndepărtata Japonie, am înțeles ce înseamnă reperele umane. Restul e vânare de vânt. Port cu mine, oriunde mă duc prin lume, un vers drag tinereții noastre, un vers scris pe un carton special: "Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt..." Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cum te vei vedea liberă, vei încerca ceva, și nu e cazul. Ba nu. Promit că Lasă. Când eu spun ceva Nu, spune definitiv, întrerupându-mă. Și aici îmi amintesc de "Zmeul de aur" de Kosztolanyi Deszo, de "Lumina stelei îndepărtate" de A. Ceaikovski, "Himera" de Gh. Săsărman la editurile Albatros, Editura pentru Literatură universală, Albatros. Și de "Ursul din Arkansas" -antologia de la Albatros, "Alexandru Lăpușneanu" C. Negruzzi, Editura Tineretului, Coriolan Gheție "Veac luciferic" și K. Hamsun "Mistere", "Foamea" la Ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe undeva, la loc dosnic, pentru a nu fi observat de nimeni, căci, dacă toți oamenii s-ar înfrupta din el cu lăcomia întreagă, de care sunt în stare, toată suferința și amărăciunea acestei lumi ar deveni doar o amintire îndepărtată. Eu, însă, n-am de gând, cu niciun preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în 110 Rareș Tiron joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
va trebui să renunțe la una dintre cele mai degradante practici inventate vreodată. Desigur, primii și cei mai importanți pași în direcția însănătoșirii morale presupun identificarea și inventarierea atentă a simptomelor. Dar, pentru ca perspectiva însăși a bolii să fie complet îndepărtată, este nevoie de un soi de vaccin etic. Așadar, cum ar trebui să procedăm? Simplu: să ne educăm copiii să nu mai dea plocon niciodată. Preferabil, chiar să uite cuvântul cu pricina. Îmi veți spune că e greu, dacă nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vreo amendă, dojenește politicos, chiar deferent. În Japonia, apărătorul legii nu te legitimează aproape niciodată, nici la volan, nici pe stradă (ba chiar, cum mi s-a întâmplat nu o dată, te salută prietenos, de parcă i-ai fi o rudă mai îndepărtată). Când te muți la o nouă adresă, "sectoristul" îți face o vizită scurtă la domiciliu, dar nu pentru a-ți controla profilul, ci pentru a-ți da cartea de vizită și a te asigura de întreaga lui solicitudine în caz
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
minimă rezistență estetică produs în Țările Române. O fi el întârziat, repetă lectorul contemporan, dar mai mult ca sigur că face față vechii proze a doamnei de curte. Oare așa să stea lucrurile? De vreme ce noi, balcanicii, suntem, cu toții, rude mai îndepărtate sau mai apropiate ale lui Stan Pățitul, vă sugerez să nu pornim de la idei preconcepute și, în sublima expresie a lui Chicoș Rostoganul, să intrăm în makerie... Subiectul romanului japonez pe care îmi propun să-l discut în continuare în oglinda
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]