1,581 matches
-
poziția inițială. Catherine strigă, un icnet de durere întrerupt de mâna puternică a lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile mâinii lui produceau umflături livide pe brațele și șoldurile lui Catherine, care, sleită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
imobilului meu din Drayton Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la el, simțeam dorința de a-i mângâia coapsele și abdomenul pline de cicatrice, de a-i oferi rănile provocate de mașină pe propriu-mi corp în locul acelora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu s-a ales decât cu o coafură umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceaslovul în geam, Helen zice: — Casa cu șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ai sinucide. Taci din gură, zic. Stai liniștit, zice. N-am spus nimănui nici o vorbă. Nash își umple gura de crutoane și sos roșu. — Ar fi fost o prostie, zice. Vreau să zic, gândește-te și tu - și-și mai îndeasă în gură niște chili. L-ar fi citit imediat, și n-am nevoie de concurență. Imperfectă și murdară, asta e lumea în care trăiesc. Departe, atât de departe de Dumnezeu, ăștia sunt oamenii cu care trebuie să am de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
editurii și revistei “Armonii Culturale”. același praf, aceeași rugină... La căsuța poștală același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să plâng, să râd, Să îmi vând visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
interne, văzând că șeful partidului căzuse pe gânduri. Gheorghiu-Dej tresări. Ce să facem, Sandule? înălță el din umeri, ca și cum întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și, adulmecând dibaci dincotro bătea vântul în chestiunea social-democraților, se grăbi să întărească ceea ce șeful partidului lăsase numai să se înțeleagă: Tovarăși!... Noi nu trebuie să uităm nici o clipă că social-democrații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cele corecte, ceea ce îi prilejuia o mare și legitimă satisfacție. Sever se găsi astfel în fericita situație de a constata că fiul lui Ticu se descurcase aproape fără cusur la toate probele de examen, ceea ce se confirmă cu vârf și îndesat în ziua plină de emoții a afișării rezultatelor. Cu bucuria unui adevărat părinte, el își văzu, în acea zi memorabilă, răsplătite toate eforturile îndelungi și tenace de până atunci. Pe lista candidaților admiși, numele Teodorescu Victor figura pe un foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În strânsoare. — Cine e mortul? Întrebă el deodată. Abia În clipa aceea Își dădu seama că identitatea acestuia nu Îi fusese dezvăluită. Cineva coborâse În neant și nici măcar numele nu Îi era pomenit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-o țară de vis, Cu râuri de lapte și aur pe drum, Frumos și etern paradis. Pământuri întinse cu pomi încărcați, Ce-așteapt’a culege din roadă, Pe drumuri aleargă frumoase mașini ...și câini cu covrigii în coadă. în gură-și îndeasă batista strigând, Ca urletul stins să n-audă, Falangele-s frânte de dorul cuprins Și perna de lacrimi e udă. Tristețea își pune amprenta pe ochi, Pe zâmbet, odată deschis, Pe patul de scânduri sleită visezi Realul pierdut pentru vis
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
viață. Mă simțeam amețită și teribil de însuflețită - de fapt, eram încă mult prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla goală în geantă), eu și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când am ajuns, ne-am prăbușit pe patul ei japonez și am analizat întreaga întâlnire. — Cred sincer că te-a plăcut, a murmurat ea înainte să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai clipeau. Nu mă duc decât să mă întâlnesc cu ea, Mar, am șoptit, cu toate că, la ora 9:30 am, eram încă singurele două persoane prezente din colectivul editorial. — Poftim?! a țipat Mara pe un ton scăzut. După ce mi-am îndesat în geantă mai multe copii ale CV-ului, m-am îndreptat către ușă. — Mă întorc, i-am promis. — Ai face bine să te întorci, a strigat ea după mine. * * * Era o zi de iunie neobișnuit de răcoroasă, dar, în vreme ce mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cred că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din nou. Apoi a deschis portiera mașinii lui elegante de oraș și mi-a indicat, galant, să mă îndes înăuntru. — Freddy, te rog s-o duci acasă pe domnișoara Truman, apoi vino să mă iei de la birou pe la două și jumătate, l-a instruit el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru. Era o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
într-o bosumflare răutăcioasă. Îmi dădeam seama că fumega de nervi. — Te-ai descurcat bine, copile, mi-a spus Phil îmbrățișându-mă atunci când ne întorceam către etajul doisprezece. — Datorită lui David, i-am răspuns în vreme ce colectivul de la Grant Books se îndesa în lift. Lulu, se pare că eu nu am primit e-mail-ul referitor la schimbarea datei ședinței. știi cumva de ce n-am fost pe listă? — N-ai fost pe listă? mi-a răspuns ea, fără să-și întoarcă fața către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce se găsea în jurul lui. Alice l-a înșfăcat ca un alergător care preia ștafeta într-o cursă pe echipe și a ieșit pe ușă, strigându-mi peste umăr: — Dumnezeu să te binecuvânteze, Claire. Te rog să încui tu! În timp ce îndesam totul la loc, dosarul din spatele celui pe care-l scosesem mi-a atras atenția. Era etichetat „Prizbecki“. Vivian avea un dosar despre iubitul ei cel căsătorit? Nu e bine să-ți bagi nasul, Claire, m-am certat singură. Pune dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Precup tăios, vădit nemulțumit de verva poștașului. Ignorant până acum câteva minute, iată-l ținând lecții de comerț internațional. Că bine ziceți, domnu' Precup! Ăștia nu merită să ne ocupăm de ei, chit că ei, de-ar putea, ne-ar Îndesa undeva sarea cu Istorie cu tot. Gheretă se așeză mai bine pe scaun, strângând puțin din fese, cu: gândul la Gheorghe Doja, secuiul cu nume de stradă din Cluj. Știrile externe sunt, reluă doct Dionisie Precup, ca bătăile inimii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe unu' care la șaișpe ani a ajuns În Canada. Prin Rusia! Acum e milionar. Nici că se putea altfel. După atâta drum, are și omul satisfacțiile lui... Eh, te las. După cum vezi, mă așteaptă clienții. A doua zi Își Îndesa câteva boarfe Într-o plasă din doc cu mânere de lemn făcute la strung și se ducea la țară la bunici. Cam o oră de mers cu „Rata”, cum zicea bătrânul Șendrean. Până la autogară avea de suportat curiozitatea cunoscuților pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi un tren cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
duminica e nelipsit la slujba de la biserica reformată. În ce limbă simte el că e slovac? Încă o Întrebare la care, el, Gheretă, nu avea răspuns. În așteptarea lui, se mulțumea cu ce se știa despre Wenczel: mustăcios și roșcat, Îndesat Într-un loden ponosit, toamna, când, la căderea serii vindea castane prăjite marca “MittelEuropa” lângă cinematograful “Municipal”, repara În restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai bune curse pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se făcuse conform Înțelegerii și Flavius-Tiberius avea toate motivele să fie mulțumit. Răsplăti grija șoferului cu o sumă simbolică și Îi ură drum bun. Șoferul primi banii Între două degete și Îi Îndesă În buzunarul cămășii de jeans fără să-i pese câtuși de puțin de gestul dilărului de antene. Mesteca gumă și privea În oglinda retrovizoare apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cunoscuților. Doar Marta Îl Încuraja să o poarte, pentru că era făcută de doamna Demarcsek, blănarul ei de lux. Ea Îi croise această minunată căciulă de inspirație polono-maghiară. Venise și ziua când șapca asta oribilă putea fi utilă și altora. O Îndesă pe capul acelui străin atât de drag, doar cât Îi permitea claia de păr cârlionțat și castaniu, dar cu destule fire albe pe care atunci le vedea prima oară. Ar fi trebuit să plângă, dar nu știa. Simțea Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am studiat chipul: avea ochi căprui, cu o privire panicată, vizibilă în lumina de pe stradă, și fruntea încruntată, de parcă creierul i-ar fi lucrat ore suplimentare. Îi tremurau mâinile, așa că i-am luat cheile de la mașină și banii și am îndesat totul în poșetă, pe care am trântit-o apoi pe capota Packardului. Știind că s-ar putea să am în fața mea o pistă importantă, i-am spus: — Puteți discuta cu mine aici sau în centru, domnișoară Sprague. Dar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]