2,964 matches
-
și intelectual (UNESCO, 1986). Marele principiu al sportului este aspirația către record. Fiecare persoană are propriul său record, astfel că cea mai frumoasă victorie este cea repurtată asupra propriei persoane. Pentru a se ajunge la record este necesară cultivarea voinței, Îndrăznelii, respectarea programului de antrenament și asigurarea disciplinei În muncă. Sportul este o școală de formare a caracterului, de formare a tinerilor ca „oameni” (Debesse, 1970). Scopul activității sportive este lupta omului de a supune natura, de a o dirija prin
RECREEREA ŞI SPORTURILE COPIILOR CU DEFICIENȚE FIZICE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela-Narciza CADIŞ, Daniela ZOTA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2175]
-
de antrenament și asigurarea disciplinei În muncă. Sportul este o școală de formare a caracterului, de formare a tinerilor ca „oameni” (Debesse, 1970). Scopul activității sportive este lupta omului de a supune natura, de a o dirija prin inteligență și Îndrăzneală. Sportul de performanță presupune cucerirea mișcării și orientarea către țeluri tot mai Înalte. Aceleași țeluri Înalte și eforturi de autodepășire sunt urmărite de persoanele cu handicap atunci când sunt antrenate În activitatea sportivă. Sportul permite persoanelor cu handicap autoreabilitarea. Contrar concepției
RECREEREA ŞI SPORTURILE COPIILOR CU DEFICIENȚE FIZICE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela-Narciza CADIŞ, Daniela ZOTA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2175]
-
română, Această pierdere îl situează, firesc, pe autor în prima linie a liricii române contemporane. Remarcabilă este însă nu numai valoarea acestui poet prea puțin cunoscut deocamdată publicului, ci și deschiderea poeziei sale, pe care o scrie cu o mare îndrăzneală a imaginației și a spunerii, cu o concentrare uneori aproape telegrafică, împinsă până la (aparenta) stângăcie și obscuritate. După precedentul conceptului de „roman total”, s-ar putea vorbi în acest caz de o poezie totală, prin raportare la existență, în cel
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
literar”, „Curentul” și „Datina” (Turnu Severin), interesul pentru literatură prinde un contur mai ferm. Dar abia din 1935, după revenirea din Franța, scrisul lui B. își găsește tonul și o cadență proprie. Romanul Proces (1935; Premiul „Techirghiol-Eforie”), atrage atenția prin îndrăzneala formulei narative, însă următoarele volume - Oameni în ceață (1937), Cercuri în apă (1939), Un om își trăiește viața (1946), Destinul Aïsei (1983) și Luminile Capricornului (1983) - sunt inegale. Cu Thanatos (1936; Premiul scriitorilor tineri al Editurii Fundațiilor Regale) se deschide
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
vedeniei celor patru fiare; învestirea cu putere a „poporului Celui Preaînalt” (DT, 31). În opinia lui Iustin, nu există nici o îndoială, parusia triumfală a Domnului este foarte aproape: „Timpurile s‑au împlinit și cel ce urma să grăiască defăimarea și îndrăzneala către Cel Preaînalt și despre care Daniel a arătat că va lua puterea «un timp și timpuri și o jumătate de timp» este la ușă”* (DT 32, 2). Este foarte greu de aflat la cine se gândește apologetul când citează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cartea I din Adu. haer., Irineu descrisese deja doi precursori ai Anticristului: este vorba de Simon Magul (I, 23, 1 sq.) și de Marcu, ereziarhul (I, 13‑21). Simon este prezentat ca părintele fondator al tuturor ereziilor, care a avut îndrăzneala de a cere apostolilor să îi vândă darurile Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 8): „în dorința sa de a rivaliza cu apostolii și de a deveni cunoscut la rândul său, el se apleacă și mai mult asupra tuturor practicilor magice (universam
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorbește despre tirani al căror orgoliu și a căror sete de putere au fost pedepsite de Dumnezeu: Nabucodonosor prin nebunie, ceilalți doi prin moarte violentă. Hipolit insistă asupra ideii pocăinței și convertirii acestora în fața morții. Ei își recunosc vinovăția și îndrăzneala de a fi gândit să se măsoare cu Dumnezeu, singurul stăpân al lumii. Prin aceste trei destine pilduitoare, Hipolit face aluzie, în realitate, la epoca sa. El sugerează posibilitatea oricărei schimbări de atitudine din partea autorităților romane în privința creștinilor (ideea convertirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de aici, iudeii consideră că profeția se referă la Anticrist. După slabul ajutor al lui Iulian, spun ei, se va ivi un rege care va face voia sa, ridicându‑se împotriva a tot ceea ce se cheamă Dumnezeu și vorbind cu îndrăzneală împotriva Dumnezeului dumnezeilor, ajungând până la a se așeza în templul lui Dumnezeu dându‑se pe sine Dumnezeu. Și va propăși în voia sa până ce mânia lui Dumnezeu va ajunge la sfârșit, căci va avea un sfârșit. Noi, de asemenea, atribuim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va pune capăt dominației Romei în lume. Apostolul evită să precizeze numele katechonului (chiar Imperiul Roman), spre a nu atrage consecințe grave asupra comunităților creștine din acea vreme, întrucât „conducătorii” considerau imperiul „etern”. „Dacă ar fi spus deschis și cu îndrăzneală: Anticristul nu va veni până ce nu va fi distrus Imperiul Roman, ar fi oferit astfel un foarte bun motiv de persecuție împotriva Bisericii, în zorii existenței sale” (ibid). În explicarea cuvintelor: „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acceptată de Isus, cu scopul de a duce vestea cea bună până în iad, unde îi va mântui nu numai pe cei care s‑au supus legii Demiurgului (Abel, Avraam și urmașii lui), ci și pe cei care au respins cu îndrăzneală această lege (Cain și ceilalți). Cristologia marcionită reflectă perfect dualismul fundamental al gândirii sale care distinge între doi mesia, cel al creștinilor (sau universal) și cel al iudeilor (sau naționalist), negând totodată celui dintâi orice caracter istoric. Această concepție a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
canonul Profeților tocmai pentru că vorbea de venirea lui Cristos, de judecata și de pedeapsa iudeilor înșiși, ca unii care nu au crezut în caracterul mesianic al lui Isus. Miza proiectului său este foarte clar descrisă în „Prefața” comentariului: „Nebunia și îndrăzneala iudeilor ne silesc să‑i lăsăm deoparte, pentru moment, pe ceilalți profeți, să arătăm așa cum sunt și să lămurim prezicerile lui Daniel. Căci îndrăzneala lor a crescut într‑atât, încât îl exclud din rândul profeților și îl privează chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mesianic al lui Isus. Miza proiectului său este foarte clar descrisă în „Prefața” comentariului: „Nebunia și îndrăzneala iudeilor ne silesc să‑i lăsăm deoparte, pentru moment, pe ceilalți profeți, să arătăm așa cum sunt și să lămurim prezicerile lui Daniel. Căci îndrăzneala lor a crescut într‑atât, încât îl exclud din rândul profeților și îl privează chiar de numele care i se cuvine, iar această îndrăzneală nu este străină de scopul lor. Daniel a profețit cu mult mai clar decât ceilalți profeți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru moment, pe ceilalți profeți, să arătăm așa cum sunt și să lămurim prezicerile lui Daniel. Căci îndrăzneala lor a crescut într‑atât, încât îl exclud din rândul profeților și îl privează chiar de numele care i se cuvine, iar această îndrăzneală nu este străină de scopul lor. Daniel a profețit cu mult mai clar decât ceilalți profeți venirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos; el nu s‑a mărginit să vestească cele ce se vor întâmpla, ci a indicat dinainte și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Preaînalt”, după unele versiuni, „și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea” (Dan. 7,25). Într‑atâta va fi cuprins de furie și de nebunie, încât va începe să arunce înaintea lui Dumnezeu cel Preaînalt, cuvinte de îndrăzneală și enormități și să supună pedepselor de tot felul pe cei care vor continua să slujească Domnului și să trăiască în sfințenie. Își va închipui că va putea distruge cu totul credința care încă va mai domni și să schimbe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acela „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută, pe de o parte, și ca să dezvăluie, pe de altă parte, lucrarea multiplă a nelegiuirii. El a arătat, de asemenea, caracterul tiranic al acestuia, orgoliul și îndrăzneala sa, numindu‑l „potrivnicul” și „cel care se înalță” (2Tes. 2,4), și spunând nu doar că el se va pretinde superior idolilor înșelători, ci și că se va instala în templul divin, ca dumnezeu. Pavel numește „templu al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în proximitatea parodicului și antilirismului prin minulescianismul dezarticulat al celuilalt. Poemele lui Vinea, Sonet, Lewdness, Mare, arată un condei sigur în imagistica impresionistă somptuoasă, cu ninsori pointiliste, pulberi de lumină, „neguri sfâșiate”, nori-„galere roze-n drum către Cythera” și îndrăzneli asociative precum „Noaptea se așterne ca pe nisip o undă” sau „În ochii-i verzi, smaralde solitare/ Cum pânze trec la orizont de vaste zări/ Se perindau ciudatele-i visări”. Între puținele texte rămase de la Tzara cel dinaintea erupției Dada
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc. Nou e însă personajul liric, insolit pentru spațiul românesc, marcat sensibil de lectura Contesei de Noailles, la care trimit nu doar accesele de superbie, îndrăzneala imaginilor senzuale, scepticismul religios și chiar apostazia, plânsul pe „răscoliri de jar și de cenușă”, dar și tema regenerării după mari căderi, cu auzul deschis la „bătaia forțelor eterne”. Proiecțiile eului sunt paradoxale: „Îmi port curatul suflet ca o vină
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
un doctoral și prăfuit document de arhivă. Pentru a interesa, ea trebuie să se implice în expertiza culturală a actualității, depășindu-și adesea, cu un risc asumat care face farmecul meseriei, restrânsa competență estetică, pentru a se îndrepta cu toată îndrăzneala și dezinvoltura intelectuală spre domeniile politicii, ale psihologiei colective, ale simptomelor sociale sau ale conștiinței morale. Cantonarea în estetic predispune critica la o criză de autoritate, o conduce spre un eșec al eficienței și spre un deficit de audiență. Ea
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
normele morale este o violare a unor interdicții, a unor valori. Ori, aceasta este mai mult decât o simplă eroare sau neatenție, este o vinovăție. În aceste situații, conștiința morală va acuza fapta, iar gândirea reflexivă va formula sentința. Orice Îndrăzneală care, fie că Încearcă să Înșele, fie că sfidează, depășind limitele permise sufletește și moral, este pedepsită. Nesăbuința, aroganța vor schimba cursul existenței, azvârlind-o, prin stigmatul vinovăției, În registrul tragicului. Orice nesocotire a unor legi morale va duce inevitabil
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Erotica la S. este mai puțin realizată, închisă în formule cel mai frecvent banale, aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este imaginată într-o emfatică poză atletică: „În ultimă forțare, / Fantastica ta fugă se va schimba în goană, / Sandalele s-or rupe...”. Iubirea fiind „singura putere
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
și cu talent, Eugen Ciurtin. Honigberger era posedat de un demon răvășitor care l-a urmărit toată viața, acela al călătoriilor și al rătăcirii, Într-un timp În care deplasările erau lente, dificile, istovitoare și periculoase. Nu-i lipsea nici Îndrăzneala, iar aplombul l-a făcut pe acest rege incontestabil al hoinărelii să se preschimbe puțin câte puțin Într-un fel de doctor-miracol, În timp ce medicina, pe care se credea În drept să o exercite fără diplomă, era Încă aproape de cea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
scenă plină de tristețe și cruzime la care am asistat după moartea lui Ranjit Singh a fost satș211 sau arderea celor unsprezece soții ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă petrol din abundență. După ce pregătirile au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Singh cu cele mai solemne promisiuni, m-am bazat pe buna voastră credință și v-am acceptat propunerile cu speranța de a obține pentru Utter Singh și familia lui mijloacele necesare unui trai liniștit; dar voi, care mai aveți și Îndrăzneala de a vă numi sikhși, sunteți chiar mai răi decât mahomedanii. Ați arătat că sunteți o rasă de oameni josnici, perfizi și trădători, fără milă și credință. Fie ca ticăloșiile să vă fie răsplătite din plin - aceasta este ultima rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ed. pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1968; ed. I-II, pref. Mihai Gafița, București, 1970; ed. I-II, București, 1972; ed. I-II, București, 1975; ed. I-II, îngr. Constantin Mohanu, pref. Eugen Simion, București, 1995-1996; Ferestre întunecate, București, 1956; Îndrăzneala, București, 1959; Niculae Moromete, cu ilustrații de Jules Perahim, București, 1959; ed. pref. Eugen Simion, București, 1985; Risipitorii, București, 1962; ed. 2, București, 1965; ed. 3, București, 1969; ed. I-II, pref. Magdalena Popescu, București, 1972; Friguri, București, 1963; Întâlnirea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Drama individualismului în „Moromeții”, CNT, 1956, 29; Note ocazionale în favoarea romanului realist socialist (interviu), VR, 1957, 6; Savin Bratu, Cronici, I, București, 1957, 219-237; Iosifescu, Drumuri, 242-268; Crohmălniceanu, Cronici, 366-391; Matei Călinescu, Iluzie și realitate, GL, 1958, 29; I.D. Bălan, „Îndrăzneala”, LCF, 1959, 18; N. Tertulian, O nuvelă valoroasă dedicată eliberării, GL, 1959, 23; Ov. S. Crohmălniceanu, O nuvelă în cinstea lui 23 August: „Îndrăzneala”, VR, 1959, 6; D. Micu, „Îndrăzneala”, „Scânteia”, 1959, 4 597; D. Micu, Romanul românesc contemporan, București
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]