3,818 matches
-
să mă cobor în strălucirea ta ca-ntr-un vis; fă-mă tânăr, fă-mă zeu ca la douzeci de ani când ucideam toate imperiile în somn, când mi se făcea ziuă din ochii iubitei și-i salvam trupul frumos înfășurat în mătăsuri ca al pietei și-i făceam buzele trandafir, nu știam cum miroase parfumurile morții eram prea tineri pentru lumea aceea când despuiam icoane până îi auzeam pașii sfințind potecile noastre câteodată triste, ca un cântec de liră, alteori
SPOVEDANIE ÎN FAŢA OGLINZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374545_a_375874]
-
ce ne-atrag magnetic spre misteriosul apus... O LUME STRANIE Când galaxiile nasc spiralate-n legi, iar timpul, frângându-se-n cochilii, se strânge ca un melc; când curcubeiele se-ntorc târâși în stele și-un vifor de bolizi se înfășoară în curbele-unui gol de increat, ca fașele în jurul unui nou născut, la capătul materiei - o minune: o nouă lume de lumini umanoide, care-ți așteaptă-astronauții-n taină. (o lume răsărită din închipuire? Da sau nu?!...) O lume cam ilogică, precum am
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
o dungă Distanța pân' la care nicicând nu pot s-ajungă.... EU SUNT BOLIDUL Eu sunt bolid în flăcări peste zboruri, Jar simultan etern și pieritor, Eu sunt străluminarea-n meteoruri - Pot și în foc, ș-n ger să vă-nfășor... Cu suflet grav, detest umila slavă, Mulți nu vor ști vreodată cine sânt, Forțat, băui din cupa cu otravă, Dar iată-mă: calc zdravăn pe pământ! ----------------------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois, SUA 29 mai 2017 Referință Bibliografică: Cristian Petru
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
fost îngrădite, cum se face că libertatea credinței nu a reușit să fie obstrucționată? Este o întrebare retorică, desigur... În lumea rurală oltenească, oamenii se tratează de boli în mod empiric. De pildă, ca să scape de răceală, copilul mic este înfășurat într-o cămășuță înmuiată în țuică. Cât despre cazanul de țuică, acesta este o ustensilă nelipsită din gospodăria fiecărui sătean, că doar țuica este „ aqua de la vita”, care ne scapă de multe supărări. În romanul „Copilul nedorit”, există câteva personaje
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPIL NEDORIT” DE ION ŞI NELLY GOCIU de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374574_a_375903]
-
Excelenței Sale, care rezultă îndeosebi din sinteza și continuarea pe “nebănuite trepte” a tot ceea ce caracterizează devenirea sa umană și poetică. “Ce trepte sui? Ce poartă să deschid?/ Strigătu-ncearcă bolțile de-a rândul - / Spre calma încăpere fără zid/ În care se-nfășoară numai vântul.” (Scara, din antologia Omul de cenușă, Ed. Augusta, Timișoara, 2002, p. 53) Unul dintre cei mai mari poeți contemporani, în plină experiență dramatică, așterne la picioarele soției, de care îl despart, în egală măsură, viața și moartea, treizeci
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr-o doară Făptura-i adoară privirea ușoară în păr se-nfășoară lin mână coboară pe sân de fecioară sărut înfioară adânc de comoară. Iubirea-i vioară, sau vorbe-ntr-o doară? *** A fost să fiu Tu mi-ai fost stea, La ceas târziu, La moartea mea, Drumul pustiu Vei lumina Cu
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
vină vreun fulger Prin zabrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Beznă ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus
DAȚI-MI DRUMUL... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373511_a_374840]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > DE ÎNĂLȚARE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În cântecul senin Al înălțării tale , Mă înfășor cuprinsă De iubire . Cu-alai de îngeri , Sfântă ta oștire , Mă înfrățesc , Să te conduc spre ceruri . Azi e deschisă Ușa slavei tale , Din norii albaștrii Se-aud cântări . Miros de mir Plutește peste zări, Iar oastea îngereasca Îți dă
DE INALTARE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373605_a_374934]
-
vină vreun fulger Prin zăbrele să taie... Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii, Nevăzutele gânduri Prin voi să se-ndoaie... Dați-mi drumul, să ies! Din umbrele voastre, afară, Să nu vă facă zdrențe Bezna ce vă-nfășoară... Dați-mi drumul, să ies! Cătușele voastre de ură, Nu cumva să plesnească Prin creierii voștri, de zgură... Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față, Să nu sfâșie vreo pară de foc Cortina ce mi-ați pus
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
zid,Să nu vină vreun fulgerPrin zăbrele să taie...Dați-mi drumul, din lanțuri! Să nu spintece săbii,Nevăzutele gânduriPrin voi să se-ndoaie...Dați-mi drumul, să ies!Din umbrele voastre, afară,Să nu vă facă zdrențeBezna ce vă-nfășoară...Dați-mi drumul, să ies!Cătușele voastre de ură,Nu cumva să plesneascăPrin creierii voștri, de zgură...Dați-mi drumul, să ies! Din culisele strâmte, în față,Să nu sfâșie vreo pară de focCortina ce mi-ați pus-o pe
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te urmăresc, ca un spion fidel, Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie, Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel. Aș vrea să sparg tăcerea ce mă doare, Cu ea-mpreună-al tău orgoliu crud, Să smulg
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371394_a_372723]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înalta smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintată, Pădurea se alintă cochetă, în alb înveșmântată.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cânta dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri
E PRIMĂVARĂ-N SUFLET de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371490_a_372819]
-
Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului ÎNGERI ÎNDURERAȚI La poarta cerului bat îngeri Scăpați din trupul de oțel, Rămași plăpânzi în spații vaste, Pătrunse de al gerului eter. În lacrimi cerul se-nfășoară Și-n grâne spasmele plâng iar. E inima mai tristă, de cenușă Și-n toiul nopții strigăte apar. E lumea astăzi suferindă De nori de ploaie ucigași, De stelele ce cad în valuri, De visele ce se scufundă în talaz
ÎNGERI ÎNDURERAŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371532_a_372861]
-
înger și demon, cosmic și derizoriu, etern și efemer, miere și otravă ș.a. Plonjarea în memoria karmică se soldează cu poeme fanteziste de mare finețe și forță litică: „într-o altă viață am fost pescăruș/ pe umărul tău/ am flămânzit înfășurând așteptările pe catarge/ nu mai conta un veac două/ învățasem să cântăresc rochiile de spumă pe care mi le aduceau/ valurile înmiresmate/ muream de dor când șoaptele se îmbarcau pe jumătate/ și rugineau într-un asfințit nebun// dar am trecut
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
pe furiș. Părea concentrat asupra pânzei de parcă o spărgea și o cosea cu fire asortate. Uneori înclina capul, schimbând unghiul. Îl înclinam și eu. Din tablou se revărsa un pârâu. Mă repezeam să-l strâng, dar cel mai bine îl înfășuram ca o binecuvântare... - Vreau să înțeleg ce e dincolo de imaginația pictorilor, deci, și a ta! - Ei, e lumea în faze speciale, mi-a răspuns, dând drumul unui cocor spre vârful unei păduri de brazi. Eram pe terasă. Îmi plăcea să
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
și zi mersi c-ai scăpat tu!” și zicându-i “tu” scoase batista și-i șterse lacrimile și praful de pe obraz și-i descoperi o gropiță sub batista umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
consulte? E un tip priceput mi-a vindecat și o oaie la care țineam eu foarte mult... Pe când vorbeau ei așa, amical, cum se cuvine la o masă cu ștaif, prin ușile deschise larg pătrunse moartea. Atmosfera îngheță iar moartea, înfășurată în mătăsuri negre, păși elegant printre resturile de pe podea și făcu o reverență impecabilă în fața celor doi. Regele suspină ușurat! De fapt nu era chiar moartea, era doar ministrul de externe, prințul Talleyrand, vestit pentru machiaverlâcurile sale dar și pentru
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
VREAU ROMANȚA TA MEREU SĂ FIU Vreau romanța ta mereu să fiu Cântă-mă pe-o strună de vioară Tu să-mi fii luceafărul de seară Să-ți fiu zori de zi, amurgul viu. Lasă-mi gândul lin să te-nfășoare Despletit să-ți încălzească trupul Freamătu-mi să-ți cotropească lutul Foc nestins să-ți fiu, tu să-mi fii soare Mă cuprinde-n brațe printre raze Gustă-mi fraga buzelor flămânde Să-ți fiu râu, tu să plutești pe unde
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
care conspirativ îmi trase cu ochiul (sub care parcă șerpuia un drum) ascultă, mi-a zis așează-ți capul pe pernă și privește fluturele acela alb care mănâncă lumina din lampă până adormi (...) și-am adormit dimineața aerul călduț îmi înfășura trupul ascuns între palme simțeam o stare de sufocare și teamă am deschis geamul și m-am uitat dincolo gardul o femeie întindea o cămașă pe gard ceva mai încolo două ciori strângeau între aripi depărtarea poate neputința din mine
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
Apă lină-i viața mea Râu de slavă spre inalt. Duh de viață pe deasupră-i Se odihnește necurmat. Templu e al meu destin, Și tot templu-i inima-mi Odihnită-n Duhul Sânt Stă mereu în pacea Sa. M-a înfășurat în haina Cea curată, Duhul Sfânt Și ca un soldat destoinic Stau de strajă orișicând. Apăr dragostea cea sfântă. Și doresc ca toți să afle Că Isus Mântuitorul s-a jertfit Să ne scape de păcate. Doamne, n-am nimic
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
diferite direcții ce puteau deruta oricare urmăritor sfâșiat de intenții răzbunătoare. De ciuda că a fost păcălita așa de ușor și i-a fost sifonata poziția, de mare lider al fetelor zăpăcite, Lorry a iesit din amețeala cu care o înfășurase ,,elementul nesăbuit,, si cu un urlet de pisicuța căzută de pe acoperiș a început să -l alerge pe individ cu intenția declarată oficial de strigăturile ei, de a-l strivi, dezmembră, mutila, sfărâmă..., și ea știa ce prostioare îi mai treceau
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
pumnișorii ei finuți, nimic nu avea efect. Parcă cineva o lipise acolo și voia să rămână pe veci în postura aceea...,umilitoare...,senzuala, excitanta...,ca amestecăturile astea sentimentale o derutau necontenit.Era imobilizata definitiv în brașele lui puternice ce o înfășurau acum cu un fel de amețeala când dureroasă, sau plăcută, că nici ea nu mai înțelegea bine ce simte și cum de se întâmplă..., în orice caz era ceva la care ea începuse să viseze de cand ii venise ciclul prima
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
îți mulțumesc și-ți rămân profund recunoscătoare. - Și eu draga mea! Dacă aș fi poetul Costy Triță[ Poezia aparține poetului Constantin Triță din Piatra Olt și este preluată de pe facebook.], din Piatra Olt, aș putea spune că doresc să: Te-nfășor cu-a mea iubire, Ți-aș tot spune, dulci cuvinte, Stelele când pier în noapte, Alungând, luna ce minte, Rătăcită... printre șoapte. Ți-aș topi pe buze, dorul, Adunând nectar din sâni, Mângâind apoi piciorul, Ce mă vrea, de săptămâni
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
minte, Rătăcită... printre șoapte. Ți-aș topi pe buze, dorul, Adunând nectar din sâni, Mângâind apoi piciorul, Ce mă vrea, de săptămâni. Și-n a coapsei fierbințeală, M-aș ascunde fericit, Fără urmă de-ndoială, Clipa, că mi sa-mplinit. Te-nfășor cu-a mea iubire, Tu, adânc, mă-ncolăcești Și mă prinzi cu mii de fire, Când în ochii mei, privești. Vorbe calde, ți-aș tot spune, În ureche... picurând, Când tu arzi, ca un cărbune Și-n adâncul tău, pătrund
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
chem în gând...Coboară -Te Iubite Și lasă peste mine alinare! Mi-e inima bolnavă de iubire Și sufletul îmi plânge și mi-e dor Să îmi vorbești din nou...să-Ți simt iubirea Cu pacea Ta Isus să mă-nfășor... Atâta timp pierdut...atâtea clipe În care nu Ți-am spus că Te iubesc Îmi par acum povară și risipă Căci numai lângă Tine eu trăiesc! M-aplec din nou cu-adâncă reverență Și mă hrănesc cu slovele prea-sfinte... Mi-
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]