12,158 matches
-
puternică decât scheletul cu mantie și coasă. Dar până și o cocotă ajunge să simtă că totul e demult și departe; se oprește, își curăță fața de farduri, își pune pantofi fără toc și o rochie simplă pentru a se înfățișa lui Dumnezeu. Cel care nu poate fi oprit să meargă până la capăt și mai departe este politicianul român ieșit de pe afiș. „Noi avem legătura cu baza, cu fierberea adevărată a cetățeanului, cu ceea ce are nevoie această țară ca să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Învețe pe dinafară capitole și pasaje Întregi; nu pentru că i-ar fi plăcut peste măsură, ci pentru că le citise și În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
membrii ei să vorbească limpede și corect; grija lui nu părea deloc pedantă, ci avea chiar un anumit farmec. Stătea În picioare, cu o mînă rezemată ușor și afectuos pe umărul surorii sale, Încît păreau amîndoi desprinși dintr-o fotografie Înfățișînd o familie victoriană. — Omul acela era cumva un compatriot al dumneavoastră, domnule Rowe? Știți, În biroul acesta cei mai mulți sîntem străini. Chiar dacă sănătatea sau naționalitatea noastră ne Împiedică să luptăm alături de dumneavoastră, ne străduim să facem și noi cîte ceva, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care atrag o clientelă croită pe măsura mediului respectiv, această sală de licitații oferea lucruri prea variate pentru a putea apela la o singură categorie de mușterii. Cărți pornografice franțuzești din secolul al XVIII-lea, cu mici și Încîntătoare stampe Înfățișînd niște persoane elegante care, fără să se dezbrace, făceau amor pe divane În stil Pompadour - se Învecinau aici cu romane din epoca victoriană, cu memoriile unor obscuri vînători de porci mistreți sau cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
timp, omul acesta izbutise să-și obișnuiască țara să-i Îndrăgească adevărurile amare. Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie „Arthur Rowe, căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu...“ Crimele nu-l prea interesau pe Digby. fotografia Înfățișa un bărbat slab și cam șleampăt, dar bine bărbierit. Toate fotografiile de criminali semănau, poate din pricina tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi căzut victimă unui asasinat. Dumneata știai, desigur, ceva, poate că știai tot; de aceea am și dat la ziar un anunț prin care te rugam să treci pe la noi, dar n-ai apărut - pînă astăzi, cînd te-ai Înfățișat cu o barbă pe care Înainte n-o aveai, pentru a ne spune că ți-ai pierdut memoria, dar că-ți amintești totuși că ai fost bănuit de omor. Mai bine zis, de uciderea unui om care, Însă, e viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebuie să ai milă de cei Învinși. Ruinele Londrei formau În ochii lui Rowe fundalul eroic al propriei sale aventuri; nu-i apăreau mai reale decît fotografiile dintr-un album de propagandă. Văzuse Într-un asemenea album o fotografie care Înfățișa rămășițele unui pat de fier, suspendat la etajul al treilea al unei case distruse de o bombă; sub fotografie scria: „Pe-aici nu vor trece!“, În loc să scrie: „Nu vom mai dormi niciodată În odaia și În casa asta!“. Rowe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorba de jubileul regelui George al V-lea (1865-1936), care și-a sărbătorit, În 1935, douăzeci și cinci de ani de domnie. Un șiling are doisprezece pence. Înainte de război, fabricanții de țigări din Anglia introduceau În pachetele de țigări cîte o ilustrație, Înfățișînd personaje din cărți celebre sau locuri istorice. Cumpărătorii puteau, dacă aveau răbdare, să-și procure seria completă a acestor ilustrații. . Orășel din apropierea Londrei. . Plecați, slujba s-a Încheiat, aici, În sensul de: faptul s-a consumat, nu mai e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
petele de sânge uscat de pe scaunele șoferului și pasagerului. În una dintre aceste poze apărea chiar și Vaughan, uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa pe tânăra femeie într-un scaun cromat cu rotile, împinsă de-un prietenă peste peluza împrejmuită de rododendroni a unui azil; apoi tânăra care-și manevra singură vehiculul la o întrecere cu arcul; în cele din urmă, aceeași tânără care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sigla stilizată a fabricantului vizibilă în fotografii, la laturile contorsionate ale stâlpilor geamului. Vaughan stătea sprijinit, în tăcere, de ușă. Am întors paginile. Restul albumului, cum am anticipat, descria cursul propriului mei accident și recuperarea. De la prima fotografie, care mă înfățișa fiind transportat în secția accidente a spitalului din Ashford, mi-am dat seama că Vaughan fusese acolo la sosirea mea - mai târziu am aflat că asculta transmisiile ambulanțelor pe lungimea de bandă VHF a radioului din mașina sa. Succesiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu reușeam să mă urnesc cel puțin într-o paradă de furie, să mă cert cu el pentru acea intruziune în viața mea. Însă detașarea lui Vaughan față de orice emoție sau grijă avusese deja un efect. Poate că pozele sale înfățișând violență și sex iscaseră în mine elemente homoerotice latente. Corpul deformat al tinerei femei infirme, aidoma corpurilor deformate ale automobilelor zdrobite, revela posibilitățile unei sexualități cu totul noi. Vaughan dăduse glas nevoii mele de o reacție pozitivă la accidentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la machiaj, gesticulând spre producător doar de dragul fotografului. Toate pozele datau dinaintea accidentului său, ca și când anii următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
baza etică a întregii vieți este umanitatea. Revoluția brutală poate trezi în suflete idealul individualismului și al anarhiei etice, ducând la rezultate funeste, distrugătoare. Mulți dintre revoluționari, proclamînd sfințenia personalității umane, au ajuns la un adevărat negativism social,căci au înfățișat ca un ideal distrugerea statului și a oricărei ordini sociale” . Iar „progresul se face prin acumulare, nu prin distrugere de valori, și revoluția, oricât de blândă ar fi ea, poate distruge numeroase valori ”; Adevărata revoluție, de care are nevoie societatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fi ea, poate distruge numeroase valori ”; Adevărata revoluție, de care are nevoie societatea actuală, e revoluția spiritului, care trebuie să arate individului un ideal superior egoismului biologic, care să-l facă pe om să simtă solidaritatea lui cu umanitatea întreagă, înfățișându-i noblețea și demnitatea muncii ca scopuri imediate ale vieții sale. Dacă sufletul omenesc e capabil de schimbare, de evoluție, și dacă progresul social e datorat, în primul rând, acestui fapt, atunci se impune cu necesitate atenției tuturor educația socială
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
apatie, filozoful Constantin Noica scria: „Mentalitatea istorică, îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tipuri și nu altele? E clar că am ales cele zece tipuri de roman pentru că mi se părea că aveau mai multă semnificație pentru mine, pentru că mi se potriveau mai bine, pentru că mă distram mai mult scriindu-le. Mi se înfățișau mereu alte tipuri de roman, pe care le-aș fi putut adăuga la lista mea, dar fie nu eram sigur că voi reuși, fie nu prezentau pentru mine un interes formal destul de puternic, iar schema cărții era oricum destul de încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie, iar pe masa din lemn negru de tec erau un pahar gol și o scrumieră. Pe pereți erau atârnate un tablou înfățișând un munte pictat pe catifea neagră, un cap kudu din lemn și o fotografie mică a lui Nelson Mandela. Efectul e foarte plăcut, își zise Mma Ramotswe, deși, hotărât lucru, are aspectul acela trist, caracteristic unei camere de burlac. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu s-a mai întors. - Dar Amalia? - Dă-o-ncolo de pațachină! Și asta-i dusă cu pluta... - Nu cred, chiar așa? - Da, măi, mă duc la ea într-o seară, iau și niște trandafiri, o sticlă de vin, mă înfățișez. Se fâțâie puțin pe lângă mine, e bună șerpoaica, caut un disc cu bluesuri... Dispare în bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni. „Pentru distincția sa sufletească”, „Pentru cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o mare pierdere”, se poate citi pe panglici. Un tablou înfățișându-l pe cel dispărut dintre noi, la masa de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea cu o voce tremurătoare și Într-o franceză pitorească, de negresă născută pe coasta africană, bărbatul acela alb, diform și roșcat care tocmai intrase În coliba ei nu era altul decît imaginea Însuflețită a zeiței Elegbá, așa cum i se Înfățișa aceasta În fiecare noapte, cînd drogurile o aruncau Într-o transă profundă. Fugise de acolo și de adorația haitienilor, dar cîțiva ani mai tîrziu unul dintre ei, mai puțin isteric și la fel de sigur de autenticitatea convingerilor lui, Îl inițiase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor indescriptibil și capacitatea de a suferi, și de aceea i se păreau mult mai demni de respect și afecțiune decît orice persoană capabilă să vorbească, să gîndească și să-l disprețuiască. Trebui să aștepte trei luni Înainte de i se Înfățișa norocul, Într-o noapte neagră, fără lună, cu nori joși care ascundeau stelele, una din nopți În care nu se vedea nimic - nici măcar cei mai Înalți cactuși - la șase metri distanță, dar În care apărură, În sfîrșit, la distanță, luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul toți trei și să se elibereze, le-ar fi fost de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai neașteptate, să verifice că nu făcuseră nici o Încercare de a evada... Sentința, În legătură cu care Îi avertizase dintru bun Început, era fără drept de apel: tortura și pedeapsa cu moartea pentru toți trei. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]