5,677 matches
-
avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși spre construcția rudimentară, pe care o examină aparent indiferent. Un pat de dulapi geluiți, lat de doi metri era rezemat pe câțiva pari înfipți în pământ, la nu mai mult de un metru înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale, de data aceasta mult mai puțin adânci, se întindeau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zgomote din pădure. Se întoarse lângă foc și luă o creangă mai lungă, aprinsă. Cu torța improvizată în mână se îndreptă spre capătul celălalt al taberei. Trecu printre corturi apropiindu-se de malul apei. Mai merse câțiva pași după care înfipse torța în nisip. Se strecură apoi în pădure, dând ocol astfel încât să ajungă chiar în locul de unde auzise zgomotele. Dacă Burcilă avea chef de glume, atunci avea el să-i arate că nu-i merge cu dânsul. Voia să meargă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată să prindă o căprioară altfel decât în laț, dar asta nu o mai știa nimeni în afară de el. Oricum, animalul avea gâtul tăiat, doar nu era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tăcuți și, în curând femeia schimbă direcția de mers. Imediat, Toma deveni foarte atent. La mică distanță de ei, se ridica un stejar falnic cu o tulpină groasă pe care abia o puteau cuprinde doi bărbați vânjoși. Rădăcinile puternice, se înfigeau în pământ ca niște contraforți uriași. Nu era cea mai bună ascunzătoare, dar nu mai avea timp să caute alta. Trebuia să profite de faptul că pentru câteva minute agentul nu-i putea vedea. O atinse ușor pe umăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cât pe ce să-l nimicească. Scosese trei păhărele de sticlă verzuie, după care dispăruse câteva clipe din încăpere. Se întorsese repede, purtând la subsuoară un butoiaș legat cu cercuri subțiri. Îl așezase pe masă și, de la caneaua de lemn înfiptă în partea jos, umpluse generos toate paharele. Lichidul galben și uleios, răspândea un miros tare de pălincă bună. Întinse pe masă un ștergar gros de in, după care plecă iarăși din cameră. Probabil că urcase în pod, pentru că atunci când revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mijloc. No, cred că așa e mult mai bine, adăugă bătrânul, dacă te țin de mână te-aș încurca. Inspectorul extrase din traistă un baton pe care îl introduse apoi în crăpătura din fața lui. Deasupra mai introduse unul cu capsa înfiptă în el și lăsă să cadă în jos fitilul. Umplu gaura cu pietre mici până la suprafața stâncii. Ar fi fost bine dacă ar fi îndesat pietrele mai bine acolo, ca să asigure o burare corespunzătoare dar, gândin du-se la nitroglicerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pierdea în munte, era cimitirul nou. Chiar în spatele bisericii se ridicau câteva monumente funerare impunătoare. Mineri cu stare și câteva din fostele notabilități ale orășelului își dormeau somnul de veci acolo. Mai departe, din iarba deasă, se ridicau cruci modeste înfipte la capul oamenilor obișnuiți care se stinseseră de curând. Noaptea era la jumătate. Căldura zilei trecute încă răzbea din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ascuns în cine știe ce ungher, l-ar fi luat la întrebări. În curând se afla în fața unei ravene adânci, peste care nu putea trece. Împrejmuirea nu mergea mai departe ci continua în sus, spre stânga, urmărind conturul prăpăstiei. Pentru că nu putuseră înfige stâlpii chiar pe margine, între aceasta și golul din stâncă rămăsese o porțiune de nici o jumătate de metru. Era periculos dar, dacă voia să-și continue drumul, nu avea de ales, trebuia să meargă pe acolo. Înainte de a porni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pregătită pe un teren tare, argilos, care se curăța de iarbă și rădăcini, după care se stropea cu apă și se bătea cu tăvălugul pentru a se obține o suprafață netedă. Aria era circulară, în centru era un par bine înfipt în pământ de care era legată o funie de care era prinsă un jug special pentru doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și o încasa iar și iar spre hazul general. Pentru mort, în afară de pomana praznicului, o masă cu băutură la toți cei care au fost la înmormântare, se coceau împletituri speciale, numite capete, sub forma unei cruci. În aceste capete se înfigeau bețișoare în care se puneau mere, prune, nuci, portocale etc. care țineau loc de „pomul vieții”, până la pomenirea de 40 de zile, când se ridica panaghia și se făcea „pom” mare,încărcat cu de toate. Tot atunci se dădea de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
15 cm, apoi între lețuri se aplica vălătuci de lut cu paie. Asemenea construcții, dacă sunt așezate pe temelie de piatră și protejate de un acoperiș rezistent, pot fi folosite mai mult timp, de două generații, însă atunci când stâlpii sunt înfipți direct în pământ, casa astfel întocmită este folosită doar de familia întemeiată; urmașii, băieții, fiind nevoiți să-și facă casă, povară pentru fiecare generație. Multe dintre casele din satele comunei Filipeni (fenomenul este general, pe țară, în mediul rural) sunt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
însuși. Ce se va întâmpla când se vor repeta alegerile, asta era întrebarea pe care o puneau toți cu glas scăzut, reținut, șoptit, ca să nu trezească dragonul care dormea. Unii susțineau că poate ar fi mai bine să nu se înfigă țeapa în coastele animalului, să se lase lucrurile așa cum erau, p.d.d. în guvern, p.d.d. la primărie, să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic, să-și imagineze, de exemplu, că s-a decretat starea excepțională în capitală și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
excese alcoolice. La trei fără trei minute motoarele vehiculelor care alcătuiau caravanele au fost puse în mișcare. La trei fix, așa cum fusese prevăzut, începu retragerea. Atunci, surpriză, uimire, minune nemaivăzută, mai întâi dezorientarea și perplexitatea, apoi neliniștea, apoi frica își înfipseră ghearele în gâtul șefului statului și al șefului guvernului, ale miniștrilor, secretarilor și subsecretarilor, ale deputaților, ale gărzilor camioanelor, ale bătăușilor poliției, și chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit cu ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
violator, o ființă respingătoare, Vreți să spuneți că ați omorât pe cineva care vă viola, Nu pe mine, pe o tovarășă, Oarbă, Da, oarbă, Și bărbatul, era și el orb, Da, Cum l-ați omorât, Cu o foarfecă, I-ați înfipt-o în inimă, Nu, în gât, Mă uit la dumneavoastră și nu mi se pare că aveți figură de asasină, Nu sunt o asasină, Ați omorât un om, Nu era un om, domnule comisar, era o ploșniță. Comisarul făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceva în legătură cu această chestiune, atunci ea mi-a spus că da, că știa, că nimeni chiar n-ar putea să știe mai bine, de vreme ce ea era asasina, Și a spus care a fost arma crimei, întrebă comisarul, Da, o foarfecă, Înfiptă în inimă, Nu, domnule comisar, în gât, Și mai ce, Trebuie să mărturisesc că m-a lăsat complet dezorientat, Îmi imaginez, Deodată aveam două autoare pentru aceeași crimă, Continuați, Ceea ce urmează este un tablou înspăimântător, Incendiul, Nu, domnule comisar, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și în altul, va exista câștig din start. Datorită șperaclului divagărilor, somnul reușise să deschidă o ușă, să se furișeze pe un coridor și apoi să-l facă pe comisar să viseze că ministrul de interne îi ceruse fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb ai avut, negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
față de Strickland și alături de ea o curiozitate rece de a-i descoperi mobilurile. Mă uluia și abia așteptam să văd cum privește el tragedia pe care a adus-o în viețile unor oameni ce-l trataseră cu atâta bunătate. Am înfipt cu îndrăzneală bisturiul: — Stroeve mi-a spus că tabloul în care ai pictat-o pe soția lui e cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vreodată. Strickland își scoase pipa din gură și în ochi îi înflori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase să treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lucru neobișnuit. Oamenii pătrunseră precauți În zona incendiului, atenți să nu calce pe vreun cărbune Încă aprins. La o primă privire, nu era ușor de imaginat ce putea să fi fost construcția mistuită de flăcări. Judecând după rămășițele grinzilor Încă Înfipte În pământ, s-ar fi spus că era vorba de un soi de pavilion, sau de o fânărie mare. Ori poate de un grajd, Însă de o formă cu totul neobișnuită. Iar lemnul scăpat de foc urma oare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia dintre cei doi călăi prezenți. Omul mai smuci odată cu putere, smulgându-i prizonierului un țipăt ascuțit și disperat, sub privirile mulțumite ale șefului gărzilor, care contempla scena cu brațele Încrucișate, rezemat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
imaginea, iar apoi, cu o mână tremurătoare, Începu să traseze niște linii care, Încetul cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici. Ora stingerii Dante Înfipse din nou compasul, trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea lui. Cum spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]