2,013 matches
-
au devenit incandescente, dulci și ferme. Capul mi se învârtea din cauza șocului și a plăcerii. Doamne, chiar că mă bucuram că venisem la petrecerea din seara aia! Brațele lui Luke mă înconjurau, iar pielea sensibilă de pe ceafă, de sub păr, se înfiora de dorință sub mângâierea degetelor lui. Mi-am coborât mâinile pe talia lui și l-am tras pe Luke către mine. Șocată, mi-am dat seama dintr-odată că chestia aia tare de pe pântecele meu era penisul lui în erecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că sexul fusese grozav, fie că nu, n-aveam de gând să-l revăd pe Luke. Nu mi-aș mai fi spălat niciodată rușinea. împreună cu Brigit am disecat situația. însă nu era deloc una din disecțiile alea delicioase când ne înfioram de plăcere rememorând clipele de extaz, descriam în amănunt experiențele noastre sexuale sau calculam lungimea penisului partenerului cu ajutorul unor diagrame. Discuția aia a fost mai curând o încercare de estimare a pagubelor. Crezi că l-a văzut cineva sărutându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o zi prințul meu va veni în timp ce aspira treptele scării interioare. într-una din zilele ei bune Eva ieșea la întâlnirea ei cu lumea învăluită într-o blândețe dezarmantă și trezea în ceilalți exact aceleași speranțe de viitor care o înfiorau și pe ea pe dinăuntru. Și în zilele bune ale Evei Henry trebuia să se descurce singur cu masa și era foarte înțelept din partea lui dacă se ținea departe de casă cât mai mult posibil. Speranțele de viitor ale Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gigantic, un căluț de lemn, o cască de pompier și o păpușă gonflabilă în mărime naturală, care arăta exact ca o femeie obișnuită. — Asta-i Judy, explică Sally. Are și o pizdă adevărată. Gaskell e nebun după plastic. Wilt se înfioră. — Iar aici sunt jucăriile lui Gaskell. El e-un drag puber. Wilt își roti privirea prin cămăruie, remarcă dezordinea din ea și clătină din cap. — Dă impresia că încearcă să-și recupereze copilăria pierdută, zise el. — O, Henry, ești atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva va împrăștia povestea cuplajului său cu păpușa gonflabilă la toți cei pe care îi cunoșteau. Nu va trece mult și povestea va ajunge și la colegiu. în întunericul de pe Parkview Avenue, gândul ăsta îl făcu pe Wilt să se înfioare. Asta ar însemna sfârșitul carierei sale didactice. Intră pe poarta de la numărul 34 și descuie ușa de la intrare, cu senzația că dacă n-o să întreprindă o acțiune radicală în viitorul apropiat, era condamnat definitiv. O oră mai târziu, întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gaskell își înălță ochii spre tavanul cămăruii. Corecție - tavanul cabinei de bord. Dacă tot veni vorba de resturi ciudate, zise Sally, trecându-și mâna cu tandrețe peste fundul Evei, mă întreb cum se înțelege oare Henry cu Judy. Eva se înfioră. Imaginea lui Henry și a păpușii gonflabile întinși în baie încă o mai urmărea. — Nu pot să înțeleg ce l-a apucat, zise ea și, când Gaskell rânji, îi aruncă o privire dezaprobatoare. Adică nu s-a întâmplat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cap și se culcă. Sally rămase așezată și îi privi îndelung spatele, plină de venin. Era speriată. Reacția Evei fusese atât de violentă, încât îi nimicise încrederea în sine. Gaskell avea dreptate. Comportamentul Evei Wilt avea ceva primitiv. Sally se înfioră când își aminti de forma aceea întunecată care se îndrepta spre ea în cocpit. Se ridică, se duse în cambuză și găsi acolo un cuțit lung și ascuțit. Apoi se întoarse în cabină, verifică încuietoarea de la ușă și se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unei mătuși - lucru care putea totuși explica ortografierea greșită a cuvântului „soră-ta” și transcrierea mai degrabă fonetică decât literală a cuvântului -, când vântul schimbă șirul rotunjit de litere. De data asta, când se uită, mesajul spunea SOSSAR. Parohul se înfioră. Ce sos sărea și unde sărea? „Păcatele făcute cu gândul” se adresă el cu reproș celui de-al patrulea pahar de whisky înainte de a mai consulta o dată oracolul. TURAJOS fu urmat de JARSUS, iar acestuia i se succedă SSTAUOO, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Flint, dădu impresia că se topește. — O, Henry, exclamă ea, ce ți-au făcut?! Ce ți-au făcut?! — Absolut nimic, draga mea, îi zise Henry. Dar acum îmbracă-te. Mergem acasă. Eva se uită în jos, la ea însăși, se înfioră și-i dădu voie soțului ei s-o conducă afară din încăpere. încet și cu multă trudă, inspectorul Flint se ridică în picioare. Acum știa de ce Wilt aruncase blestemata aia de păpușă în puțul de la Tehnic și de ce rămăsese așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la cap. Nu sunt deranjată la cap! strig furioasă. Și nu am de gând să distrug nimic! Nu‑mi place de Tom! Am un prieten! — Da, zice, încrucișându‑și brațele. Faimosul prieten. E aici? Nu, nu e, spun, și mă înfiorez când îi văd expresia de pe față. Dar tocmai... m‑a sunat. — Tocmai te‑a sunat, repetă Angela cu sarcasm. Ca să‑ți spună că nu poate să ajungă? De ce nu vor oamenii ăștia să creadă că vine Luke? — De fapt... într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a luminozitèții, Într-un tablou e foarte important sè știi de unde vine lumină, or aici intensitatea eclerajului dispare, vârfurile degetelor ei trecând iarèși abia atingând ecranul calculatorului, nu mașină tresare la atingere, ci eu, ca și cum pe Matei l-ar fi înfiorat mângâierea, pe mine m-a atins astfel pentru cè, Mie îmi plac culorile, spune copilèrește Matei, ea îmi zâmbește, Da, Matei, dar nu sunt reale! NU SUNT REALE! Hai sè vedem și Manet! Pe unde s-o iau? o întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
degetul arètètor, constatând din nou felul ei special de a atinge lucrurile, de parcè le-ar mângâia, nu calculatorul simte atingerea, ci Matei se tulburè, atingerile vârfurilor degetelor ei pe tastaturè fècând că fiecare milimetru de pe pielea mea sè se înfioare că de-o adiere usturètoare, De la plecarea Corinei nici o altè femeie nu m-a mai fècut sè simt asta! Acum ce fac? ea mè întreabè, Alegem de pe partea stângè tabloul pe care il vrem, Edouard Manet, Le Déjeuner sur l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
al unui cèmin clèdit pe înțelegere și respect reciproc, mitul sfintei familii! Nu l-a convins, oare, Dumnezeu pe bunul Iosif cè fericirea cea mai mare a bèrbatului se împlinește în rolul de soț și tatè, Iosif acceptând bucuros și înfiorat înaltă menire?! Eu de ce n-aș intra în rândul lumii?! Dar cine mè convinge cè aceastè plecare în America, socotitè de mine ca o îmbèiere ritualicè în realitate, la o privire mai clarè și atentè asupra lucrurilor nu-mi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de o vrajè, încremenind jos pe covor, cu picioarele adunate sub ea, urmèrește, cu o oroare sacrè în priviri cum Matei, aplecându-se spre burtă ei, începe s-o examineze, îi simte degetele atingând-o, atingerile lui fècând-o sè se înfioare de plècere că atunci când tata o aruncè în sus, spre tavan sau spre cerul albastru când sunt afarè la iarbè verde, Matei cercetându-i cu atenție buricul, dând competent din cap, apoi, insistând că ea sè-și desfècè picioarele și sè-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
corect rânduite în jurul ei, canapeaua, tabloul de pe perete al bunicilor din partea tatei, Mè plictiseam repede, ceea ce-mi plècea, de fapt, era momentul în care, alergând de afarè, de la luminè, pètrundeam brusc în perimetrul de întuneric dens din camerè, Alergăm înfiorat înspre îmbrèțișarea acelui întuneric și, fècându-mi loc prin straturi moi și calde de aer de parcè aș fi trecut printr-un aluat aerian, pufos, aveam sentimentul cè mè culc pe nori, Ieși afarè, Matei! se auzea îndepèrtat glasul mamei, cèutându-mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nici măcar pragul casei să-i calce. În ultimele luni de viață, devenise tot mai conștient de forța cuvântului scris. O folosea tot mai des ca să mintă, ca să inducă în eroare, ca să răstoarne adevărul pentru posteritate. Clucereasa râse, dar se și înfioră, pentru că ultima lui scrisoare fusese și ultima răsuflare a demonului. I se arătase acea scrisoare scrisă chiar în temnița de la Tulcea. I se vorbise de multe ori și în multe ocazii despre ea. Cele câteva rânduri fuseseră scrise cu intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să pună în aplicare reformele de europenizare pe care el și „Prietenii de la Rusciuk” încercaseră să le introducă în sclerozatul Imperiu Otoman. Aici ar fi putut să reușească. Aici nu mai erau cohortele crude de ieniceri conservatori. Încă se mai înfiora când își amintea cum tăiaseră capul sultanului luminat, cel care, cu atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de obicei, doar musulmanilor. Tot ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul său Mustafa Bairaktar. Și, dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe pietriș, printre copacii de lângă un bloc. Este un grătar de mici aici și un bar într-un apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
moare de nerăbdare să-l noteze. — Hm, e de la Mudhoney - se cheamă „Touch Me, I’m Sick“. — Mmm, cineva striga ceva ușor diferit... — Ultima dată când se cântă, este schimbat cu „Fuck Me, I’m Sick“. — Da, asta era. Se Înfioră ușor. Îmi mai dai un whisky? Îl Întrebă el pe barman. Mi-ar prinde bine. Și o bere blondă pentru prietena mea. Împinse băutura spre mine și spuse: Cred că amicul tău tocmai a plecat cu fata aia. Păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zis, nu e nevoie să vă scuzați. Absolut deloc. 23 În camera imensă, de curând măturată, era frig și trăgea curentul. M-am gândit că ar fi fost bine dacă mi-aș fi adus un pulover, pe urmă m-am Înfiorat, mai mult din cauza asocierii ideilor decât din cauza răcorii din aer. Scaunul portocaliu turnat era tare și neconfortabil. Designul pretențios și cel de duzină au ceva În comun: nu produc scaune pe care să fii fericit să te așezi. Gustul burghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
văzut și nici nu mă vei vedea, fără Îndoială, pentru că voi pleca cu mult Înainte ca soarele să mă alunge. În Întunericul tot mai adânc, un Îndelung foșnet nelămurit de mătase, un parfum. Omar Își ține răsuflarea, pielea i se Înfioară; nu se poate Împiedica să nu Întrebe, cu naivitatea unui școlar: — Mai ai vălul pe tine? — Nu mai am alt văl decât noaptea. VI O femeie, un bărbat; pictorul anonim i-a zugrăvit din profil, stând Întinși, Îmbrățișați; a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
invită una pe alta nerăbdătoare, zile de care n-are nimeni nevoie, pentru că, iată, casa noastră este închisă, nimeni nu iese, nimeni nu intră, doar mama mai coboară din când în când până la magazin, sunetul pașilor ei pe scări mă înfioară, la fel și cheia întoarsă în yală sau fâșâitul pungilor de plastic pe masa din bucătărie, dar o privesc și tac, toate trei tăcem în cea mai mare parte a timpului, numai cuvintele strict necesare își croiesc greu drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atenția - întreg peisajul părea luat dintr-un tablou flamand. „Iar Germania“, gândii eu. După ce a aterizat avionul, beculețul ce anunța „fumatul interzis“ s-a stins și de undeva, din plafon, a început să se reverse o melodie caldă, care mă înfiora ori de câte ori o auzeam: era o variantă orchestrală a Pădurii norvegiene a formației Beatles. Întotdeauna mă înfiora, dar acum am simțit un adevărat șoc. M-am aplecat puțin în față, mi-am prins capul în mâini, ținându-l bine de parcă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
avionul, beculețul ce anunța „fumatul interzis“ s-a stins și de undeva, din plafon, a început să se reverse o melodie caldă, care mă înfiora ori de câte ori o auzeam: era o variantă orchestrală a Pădurii norvegiene a formației Beatles. Întotdeauna mă înfiora, dar acum am simțit un adevărat șoc. M-am aplecat puțin în față, mi-am prins capul în mâini, ținându-l bine de parcă îmi era teamă să nu crape și am rămas așa, nemișcat. Imediat s-a apropiat o stewardesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]