4,863 matches
-
hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt de Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise cel mai puternic daimyō din Michinoku, familia samuraiului nu mai avea nevoie de astfel de fortărețe. În plus, cu toate că în aceste locuri diferențele de rang erau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ei înșiși. — Ei, haide, senior Velasco, n-ai vrea să chemi aici încă și mai mulți padres din Nueva España? Vocea seniorului Shiraishi era blândă și ademenitoare. Misionarul își încleștă mâinile până îi asudară încercând să nu se lase înfrânt de glasul acela blând. Cum era tare mândru din fire, nu-i plăcea deloc să fie luat peste picior în acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu vă cred. De ce nu? Până la urmă, credința creștină va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse grămăticul supus. — De zece ani? Și crede că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la imaginea omului atârnat în perete. Pe vas, cât timp au traversat oceanul cel întins, negustorii au ascultat în fiecare zi povestirile lui Velasco despre acest om. Velasco le-a spus că acesta murise luând asupra Sa păcatele omenirii. Stăpânul înfrânt în luptă își ia viața pentru a salva viețile supușilor săi, i-a lămurit Velasco zâmbind. La fel și Omul acesta murise pentru a cere de la Dumnezeu izbăvire pentru toți cei care își întorseseră fața de la El. Atunci, dăduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnului să se pogoare asupra Japoniei. Aici cardinalul se opri. Apoi zise, privindu-mă țintă cu ochii săi verzi: Dar acum îți cer să înduri, te sfătuiesc să fii răbdător! Chiar și numai pentru o clipă, era să mă las înfrânt de glasul lui. Vocea și ochii lui erau plini de iubirea și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dat trei mii trei sute de ducați pentru a ne acoperi cheltuielile de întoarcere, căci nouă nu ne ajungeau banii. În schimb, mi-au cerut să mă retrag într-o mănăstire din Nueva España sau din Manila. Pe scurt, am fost înfrânt pe toate planurile. Acum nu mai înțeleg deloc care a fost voința Domnului. Multă vreme am fost încredințat că Dumnezeu a voit ca Evanghelia Sa să fie propovăduită în Japonia și că de aceea mi-a dat viață. Tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de chinez ne-a înfrânt până la urmă pe noi, creștinii, în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de chinez ne-a înfrânt până la urmă pe noi, creștinii, în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea tainică a credincioșilor japonezi. Acești misionari ascunși se recunosc înfrânți în lumea de pe pământ și în lumea politicii, dar sunt gata să-și dea viața pentru țara aceasta cu chip de șopârlă. Toate seamănă ca două picături de apă cu patimile Domnului. În lumea politicii în care trăia arhiereul Caiafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arhiereul Caiafa, Domnul a fost și El părăsit, aruncat dintr-o parte în alta și răstignit pe cruce pe dealul Golgotei. Însă, Domnul nostru cel înfrânt și-a dobândit victoria în lumea sufletului omenesc. La fel și eu am fost înfrânt în călătoria mea. Dar numai în această privință am fost zdrobit de țara cu chip de șopârlă. Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aruncați în mare. Ca un fruct sorbind lumina blândă de toamnă o să-mi primesc împăcat soarta pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu mai socotesc drept o înfrângere apropiata mea moarte. M-am luptat cu Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte bătrânul acela rotofei așezat în scaunul lui de catifea. Poate bătrânul crede că m-a învins. Dar nu va înțelege în veci că Domnul nostru Iisus, cu toate că a fost înfrânt în lumea ocârmuirii arhiereului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte bătrânul acela rotofei așezat în scaunul lui de catifea. Poate bătrânul crede că m-a învins. Dar nu va înțelege în veci că Domnul nostru Iisus, cu toate că a fost înfrânt în lumea ocârmuirii arhiereului Caiafa și ucis pe cruce, a preschimbat totul în triumf prin moartea Lui. Socotește, fără îndoială, că totul se va isprăvi dacă mă nimicește, mă preface în cenușă și mă aruncă în mare. Dar de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n.a.). Ordinul franciscan. Ordinul iezuit. Toyotomi Hideyoshi (1536-1598), conducătorul de facto al Japoniei înainte de venirea la putere a clanului Tokugawa. Influența familiei lui Hideyoshi s-a menținut și după moartea acestuia, până în toamna anului 1615, când clanul Tokugawa i-a înfrânt definitiv, în urma bătăliei de la Ōsaka. Inspectorul monetar (n.a) În Japonia medievală, poziția într-o cameră era în strânsă legătura cu rangul social: cei de rang superior se așezau în centru, pe o treaptă poziționată mai sus decât nivelul podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el dispăruseră și Marile Scrieri. Peste ani, când miturile au căpătat noi sensuri, mai mulți adepți ai săi au pretins că-l văzuseră zburând cu păsări-Îngeri albe către Tărâmul de dincolo de ultima vale, către Regatul Morții, unde avea să-l Înfrângă pe conducătorul acestuia. Dar urma să se Întoarcă, spuneau cei credincioși, n-aveți teamă, pentru că așa era scris În cartea Marilor Scrieri. Iar când se va fi Întors, Îl vor recunoaște după cele Trei Semne Sfinte, oricare ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își arate iarăși superioritatea intelectuală față de Dwight? Învățase să nu Își umilească soțul În public. Nu ar fi fost loial. Era el și-așa destul de nesigur, iar ea trebuia să suporte consecințele. Odată atacat, Își arăta colții, iar dacă era Înfrânt, se făcea nevăzut, izolându-se. Atunci ea trebuia să ducă greul mândriei lui rănite, negativismul acestuia față de tot, mânia sa interiorizată. — Nu am nimic, spunea, Însă contrariul se vedea și În cel mai mic detaliu. Îi refuza invitația la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simptome vizibile. Însă cu moralul, eram la pământ. Trebuia să fac ceva să-mi revin. Normal că mi-era și puțin teamă să mă întorc la muncă. Era posibil să aibă loc un alt atac. Ce puteam face să-mi înfrâng teama asta? Trebuia să privesc cu optimism înainte. Altfel, aveam să rămân la ideea că eram o victimă și să nu-mi mai vin în fire niciodată. Dacă nu alungam această idee, puteam deveni propriul meu dușman. Oameni obișnuiți și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
puternică. Nu e genul căreia îi place să vorbească în public. Pe măsură ce am înaintat în discuție, a început puțin câte puțin să-și deschidă sufletul. În timpul interviului, soțul ei, un bărbat înalt și liniștit, a așteptat în camera din spate, înfrângându-și teama. S-au întâlnit la o petrecere la care nu a vrut să se ducă, dar a fost luată pe sus de prieteni. Ea a fost prima victimă a atacului cu gaz sarin. Firma e în Kamiyachō, deci durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
putut să fie un moment de cotitură. Lucrurile ar fi stat cu totul altfel astăzi. Dacă ar fi plecat pur și simplu, ar fi schimbat cursul vieții atâtor bieți oameni... Dar, Hirose Kenichi a strâns din dinți și și-a înfrânt temerile. „A fost salvarea“, își spune singur. Faptul în sine contează, pentru că nu e singurul care a făcut așa ceva, mai mulți au comis aceeași faptă. Nu putea să se lase înfrânt și să fugă. Era decis să meargă până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și mă țineam de mâner. Metroul nu era atât de aglomerat. M-a lovit o durere în ceafă. Respiram și mai greu. Mă luase amețeala. Ca și când aș fi avut o cădere de calciu. Mă luase cu leșin. Încercam să-mi înfrâng starea accea. Mă țineam de mâner și stăteam în picioare. Nu era o durere obișnuită. Era o durere intensă, care mă chinuia. Aveam impresia că mi s-a spart un vas de sânge. Am o prietenă care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-mi dau seama cât de evlavios este. Nici nu știu cum s-ar puteam măsura religiozotatea. Dacă urmărim drumul vieții lui, pas cu pas, ajungem la această concluzie. S-a văzut prins într-un circuit închis, deoarece a dorit să-și înfrângă propriile definciențe. La fel ca spiritul acela din sticlă, care apare în cartea O mie și una de nopți. Asahara a pus pe sticlă o etichetă pe care scrie „religie“, iar apoi a vândut-o lumii întregi, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de violențe fulgerătoare. Nu am putut prevedea așa ceva și, de aceea, n-am reușit să ne pregătim din timp. Nici măcar să să răspundem eficient nu am fost în stare. Cărțile au fost date pe față, iar sistemul „nostru“ a fost înfrânt. Cu alte cuvinte, aceasta este imaginea sau povestea pe care noi, japonezii, o împărtășeam (de fapt, pe care credeam că o împărtășim); din păcate, nici una dintre valorile noastre nu a fost eficientă în apărarea împotriva violenței care s-a abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
normală și trăiesc după valorile de aici. Mi-am pierdut interesul față de Aum, iar acum mă îndrept spre budismul primitiv. Toți cei care au părăsit secta au introdus aspecte religioase în viețile lor. - Omul este liber să încerce să-și înfrângă dorințele, atașamentul față de lucruri, dar privind dintr-un unghi obiectiv e foarte periculos faptul că ei își lăsau eul condus de altă persoană, respectiv gurul. Încă sunt credincioși sau foști credincioși care nu recunosc asta? Nu cred că mulți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de folos matematica, pe care m-am străduit s-o înțeleg și nu am reușit (râde). Aș fi vrut să-i spun asta. Murakami: Vreau să îmi iau liber pentru a asculta audierile din cadrul procesului. Totuși nu pot să-mi înfrâng sentimentul de milă când îi văd pe cei care au acționat și mă gândesc la crima pe care au savârșit-o. Nu este drumul pe care și l-au ales ei, mai mult sau mai puțin mintea lor a fost controlată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit simț național și nu ai fi putut să-i înfrângi decât după ce tăvăleai bine prin rahat și noroi aceste sentimente care stăteau în calea dizolvării ființei naționale ale României. Odată distrus sufletul, corpul omenesc nu devine decât un hoit bun de reciclat în orice, cum ar fi de exemplu, sclav
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]