1,889 matches
-
și pătimaș totodată, câtă luciditate atâta patimă! Se ridică din fotoliu îndreptându-se cu băgare de seamă spre grădină, Să vin să te ajut? Nu, mă descurc singur! sprijinindu-se de perete dispare grăbit în spatele casei, îi aud apoi șiroitul înfundat în iarbă, revine câteva clipe mai târziu destins și se lasă iarăși în fotoliu, admirându-i tot mai mult gesturile sigure, Aida, când mă gândesc la Aida îmi amintesc întotdeauna taina pe care am împărtășit-o împreună, Ce taină, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu s-a dat încă deșteptarea și baia e pustie, așa voi face, îmi dau jos și cămașa și-un vag miros de transpirație îl simt urcându-mi în nări, privirile celorlalți băieți din dormitor mă iscodesc curioase, râd pe înfundate în spatele meu, ar trebui să nu-i mai bag în seamă, mă aplec în genunchi să-mi spun rugăciunea, apoi dau cuvertura la o parte și doar o fracțiune de secundă am văzut ce era acolo, azvârlind neputincios cuvertura peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albastră fără să fie intensă, o culoare pe care numai cerul o are uneori, nici peretele albastru n-are materialitate, nu e construit din piatră, e numai culoare și am sentimentul că, dacă l-aș atinge, mâna mi s-ar înfunda în el ca într-un aluat moale, acest perete de albastru e susținut mai jos de un șir de coloane grecești din marmură, dar par la fel de ușoare ca peretele, un rând de coloane străjuiește de-o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ridicătura de pământ de la picioarele mele ca la un mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi numai bun pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu bună-știință s-a lăsat ispitit, și nu ne duce pre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de piatră pare să fi fost de mult părăsită, vag mâhnit în sufletul meu că n-am dat de craniul lui Yorick, câteodată realitatea e atât de seacă! Încă o piele culturală, câte or fi oare?! Și deodată un zbucium înfundat de departe se aude din afundurile muntelui, ca o vijelie hohotitoare și am senzația că stau în picioare pe un tren ce gonește cu viteză, amețitor, a încetat la fel de brusc precum a și început! Să fie izvorul ce curge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
țigară, iar cel drept îi atârna, prins de torace doar într-o fâșie de piele. Sânul stâng era crestat în jurul sfârcului. Tăieturile pătrundeau până la os, dar cel mai rău arăta chipul fetei. Era tot numai o vânătaie. Nasul îi era înfundat în cavitatea facială, iar gura îi era tăiată de la o ureche la alta, într-un rânjet care parcă își bătea joc de brutalitatea la care fusese supus trupul. Știam că zâmbetul acela îmi va rămâne întipărit în minte până la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
între șaisprezece și treizeci de ani. Cadavrul se prezintă în două părți, secționat în zona ombilicului. Partea superioară: capul intact, cu multiple fracturi craniene înfundate. Trăsăturile faciale sunt neclare, din cauza multiplelor echimoze, hematoame și edeme. Cartilagiul nazal este dislocat și înfundat în craniu. Plagă sfâșiată de la un capăt la altul al feței, pornită din ambele colțuri ale gurii, de-a lungul mușchilor maseteri, și prelungindu-se spre articulațiile temporale ale mandibulei și spre lobii urechilor. Nu sunt urme vizibile de vătămare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
după ce a fost găsit trupul lui Liz? — Ăăă... da. — Știi cine a ucis-o pe Liz Short? — Nu! Nu! Johnny începea să transpire abundent. La fel pățeam și eu, aprins de pofta de a afla fapte cu care să-l înfund, acum, când se părea că el și cu Dalia avuseseră doar o aventură de-o noapte. L-am întrebat: — I-ai spus lui taică-tău de Liz când a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Nu-i așa? Ăăă... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și totul va merge ca pe roate. I-am tras un șut în țurloaie de-a mușcat din covor. — Spune-mi tot și ai grijă ce vorbești despre partenerul meu sau te târăsc la secție pentru intrare prin efracție și înfunzi pușcăria din Ensenada. Dolphine se ridică în genunchi și gâfâi: — Bleichert, cum mă-sa-n cur crezi că am știut să vin aici? Ți-a bubuit prin cap că, poate, eram prin zonă când făceai pe polițaiul gringo cu Vasquez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un telefon de la Bevo Means, tipul de la Herald: — Ai grijă, Bucky. Emmett Sprague e pe cale să treacă la represalii și o să fie groasă rău! Să nu zici că nu ți-am spus. Revista Confidential a fost cea care m-a înfundat. Numărul din 12 iulie publica un articol despre triunghi. O citau pe Madeleine. Vorbele ei au ajuns la fițuica de scandal prin Emmett. Fetița de bani gata m-a făcut să chiulesc de la slujbă ca s-o cordesc la motelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea cu o voce foarte ridicată, Încercând să acopere zgomotul. Logan oftă. Momentul trecuse. Medicul de serviciu Își Înăbuși un căscat, Îndreptându-și arătătorul către cadavrul mic și foarte umflat din mijlocul cortului. — Mda, e mort de-a binelea. Își Înfundă mâinile În buzunare și Își trase zgomotos nasul. Dacă vrei părerea mea: e mort de o grăma’ de timp. Mai bine de două luni. Isobel Încuviință din cap și Își așeză trusa medicală pe lângă cadavru folia de pe jos. — Probabil ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
măruntaie și oase de pește, erau Îngrămădite pe stradă, ploaia neîmpiedicând pescărușii să se năpustească din Înaltul cerului pentru a se Înfrupta cu vreun cap de pește sau să plece măcar cu ciocul plin cu măruntaie. — Ce crezi? Întrebă Watson, Înfundându-și mâinile adânc În buzunare și Încercând să se Încălzească. Logan ridică din umeri, privind cum apa dădea pe dinafară din cupa unui excavator de jucărie. — Casa a fost percheziționată? Watson Își scoase carnețelul. — Am fost sunați la unșpe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai bun avocat al apărării din tot orașul Aberdeen, pregătit să lupte și să apere vinovații În fața Curții. De ani de zile, Serviciul de Procurori ai Coroanei Încercase să-l facă să schimbe tabăra, să devină un procuror public, să Înfunde oameni, În loc să Îi scape. Dar alunecosul avocat nu era atras de asta. El avea misiunea să prevină erori ale justiției! Să-i apere pe cei nevinovați! Și să-și vânture fața la televizor ori de câte ori avea ocazia. Omul era o pacoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În fața unui blocturn, aproape de stradă. Nu era la fel de mare ca și cele din oraș, având doar șapte etaje, și era Înconjurat de copaci bătrâni, cadaverici. Frunzele căzuseră târziu În acest an, acoperind pământul cu un fel de gelatină murdară, care Înfundase scurgerile și le făcuse să dea pe dinafară. — Ai umbrelă? Întrebă inspectorul, privind vremea groaznică de afară. Logan răspunse că are, În portbagaj, așa că Insch Îi spuse să meargă și să o aducă și nu ieși În ploaie până când Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așa de mare om ce-a dat satul lor, ies cu toții pe la porți să-i strângă mâna, astfel că de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piept, aspir miros senzual, mă destind, mă excit, ceva foșnește În tufiș; un șarpe ce se târăște mișcând frunzele, un fâsâit uscat mă sperie, mă uit În jur, nici urmă de case sau se ascund În inima verzișului; aleea se-nfundă brusc la o cotitură, mă Întorc, nu se vede capătul străzii; eram parcă pe plantelor; se deschide o poartă În zidul verde, Îmi iese Înainte o arătare diformă: sâni enormi, burdufuri umflate albe, de un alb rozaliu, cu bumbii bombați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am eschivat eu, asta ar putea fi o problemă. Mă tem că nu am la mine un carnet de cecuri și... — Am nevoie de numărul de cont. — Domnul Benson e acolo? — Cine? Domnul Benson - managerul. Jur că urmase un râs înfundat la celălalt capăt al firului. Nu e nici un domn Benson aici - aceasta este o facilitate de comunicare centralizată și informare. Unde lucrează acest domn Benson? —La bancă, firește. Unde sun eu. Managerul. Începusem să mă enervez; îmi luase paisprezece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și am luat-o în brațe. Am să te-ajut - orice vrei tu - o s-o fac. Orice. Nu te teme, îngerașul meu, te rog, am să te-ajut să faci orice vrei. Promit. Șșșșșt. S-a smiorcăit și s-a înfundat în umărul meu ca un animal, lăsându-mi-l ud și lipicios când și-a ridicat privirea înspre mine. — Nu, Charlie, mi-a spus, zâmbind acum, nu - nu eu sunt îngerul. Ăla ești tu. — Cum adică? — Păi, acolo, în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu greu se mai vedea, desenat, un soare stângaci. Adică, Votați Soarele! În cadrul ușii, un băiețel fără vârstă privind fix Înainte și ținându-și tatăl de mână. Un tată, din acela, cu față de legionar intelectual, dușman Înrăit numai bun să Înfunde pușcăria, având sub braț o trompetă strunită bine ca să cânte melodia deznădejdii. Oare, În ce talcioc o fi fost vândută vreunui paznic de noapte? La etaj, În balconul lung, se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
va izbuti cu migală să scape din fortăreață și va trece prin fumul locomotivei peste pasarelă, de zece ori, de o mie de ori, pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Boul și vițelul. Și ce este fabula. În colțul străzii spre Cinema Popular, te Întâlnești cu fratele tău. El se Întoarce de la școală căci Învață dimineața. Îți dă căciula lui. Căciula albă din blană de miel cu urechi. Ți-o Înfunzi pe cap peste părul ud de zăpadă. Și plin de gânduri te Îndrepți spre școală. Pedepsit. Cu lecțiile nefăcute. Ai șanse reale să mai iei un patru. S-ar putea să te asculte la botanică. Ți-e rușine că vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale orașului au trecut pe lângă tine indiferente. Ele există, tu deocamdată, nu. Singur, pe strada pustie, exersezi cu insistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
entuziasmă atât de tare că trebui să-și toarne un pahar de vin. Din când În când o Întrerupea pe Ruby cu câte un „Nu se poate!“ sau „Doamne Sfinte! Nu se poate să fie o invenție!“. La urmă se Înfundă În fotoliu și dădu din cap a neîncredere. —Tu Îți dai seama că femeile astea ridicole au dat Înapoi cu cincizeci de ani tot ce-au făcut feministele? E Îngrozitor. Absolut, absolut Îngrozitor. —Mă Întrebam dacă n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spus? Că nu te cunoșteam. Nu părea supărată, nu părea nicicum. Poate e obișnuită, m-am gândit, este una care o face cu oricine. Acum o priveam fără să mă mai tem de nimic. O umbră întunecată îi înconjura ochii, înfundându-i și mai mult în fața slabă. Venele albăstrui de pe gât se pierdeau sub bluza în carouri galbene și negre dintr-o țesătură elastică ce strălucea la soare, o haină ieftină, cusută la mașină de cine știe ce copil asiatic. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scurt. Se întoarse curând îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de trening și cu sandalele ei multicolore desfăcute: — Ies o clipă. Am urmărit-o pe fereastră reapărând în spatele casei, unde, mi-am dat seama, era o mică grădină. Cu tocurile înfundate în pământ, cu o lanternă în mână, căuta pe un strat cu țăruși. S-a întors ducând ceva în tricoul făcut pungă și a intrat în bucătărie. Prin ușă o vedeam apărând, când întreagă, când doar cu un braț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]