1,478 matches
-
o permanentă provocare. Până seara, am cules în transă, neștiut de nimeni, cu graba de a nu mi se descoperi secretul, tot corcodușul, umplând mai multe panere și bidoane. Undeva, în vârf, mai rămăseseră câteva fructe, la care priveam cu îngăduință de învingător. După ce mi-am terminat treaba, așa plin de zgârieturi și de plase de păianjen cum eram, am chemat-o pe mama să-mi admire isprava. Mama s-a uitat în tăcere la puzderia de coșuri și borcane pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre această doamnă de vârsta a treia mi-am luat îndrăzneala să spun câteva cuvinte, fapt pentru care îmi cer cu umilință iertare, deși tind mai degrabă să cred că de acolo de sus, de undeva, îmi urmărește tacit, cu îngăduință ironică plină de adânci semnificații filozofice, temerara mea încercare cu veleități literare. Oprirea crivățului nu a însemnat pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche, în urmă cu vreo doi ani, dacă țin bine minte. Întâmplător sau nu, el rezumă experiențele pe care tocmai le ați descris. Vă cer îngăduință și răbdare, citatul e ceva mai lung. Și sună așa: „Tinerețea mea a coincis cu cele mai odioase tribulații ale secolului al douăzecilea. Rebeliunea legionară, pogromuri, spaime; excluderea rasială din liceu (eu, premianta clasei, tocilară, da, dar orgolioasă premiantă), spaime
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Piața Națiunii stă gâdele cu satârul în mână, e mai mult decât probabil. Însă academicianul n-are timp să verifice enormitățile astea și atunci cârâie recitativul pe care îl cunoașteți, amintindu-ne de propriii săi rinoceri. Să-l privim cu îngăduință pentru că el măcar are niște merite literare incontestabile. Dar acum, ajuns la vârsta minții copiilor, s-a mai zaharisit și, în consecință, de ce să ne supărăm? Mâine-poimâine o să aflăm la buletinul de știri al Europei Libere că doamna Monica Lovinescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu titlu de primar, pentru a le prezenta interesele. De aceea suntem nevoiți a recunoaște că tabelul nostru cu primarii satelor Oprea, Streza și comunei Cârțișoara, după cum erau uniți sau despărțiți e pasibil de serioase amendamente, fapt pentru care cerem îngăduință din partea cititorului. Vom prezenta deci situația, așa cum am putut-o reconstitui din arhivele ce ne-au stat la dispoziție. În Oprea: Pădurar Ion 15 iulie - 1 decembrie 1907 Miclea Nicolae 1 ianuarie 1908 - 11 decembrie 1913 Budac M.Ion 1
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
moment mama devine pentru copil cea mai importantă persoană, ea asigurându-i hrana, căldura inimii și dragostea de neînlocuit a sufletului matern. Sub soarele binefăcător al îngrijirilor și iubirii părintești, copilul își începe școala familială caracterizată prin dragoste nelimitată, prin îngăduință și bunăvoință, prin înțelegere și toleranță, totul desfășurându-se după o programă extrem de complexă și diferită de la o familie la alta. Acum, în primii ani de viață petrecuți în familie, se învață și hărnicia, și deprinderile elementare de curățenie și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
copii să fie triști: copilăria furată, atmosfera apăsătoare din clasă, suprasolicitarea intelectuală, atitudinea rece, distantă, stresantă a unor învățători. Dascălii cu experiență și cu vocație pentru activitatea pe care o desfășoară știu să-și apropie copiii, să îmbine înțelegerea și îngăduința cu exigența, să armonizeze solicitările cu capacitatea de efort a elevilor, să creeze în clasă o atmosferă de muncă, de competiție dar și de destindere, când asemenea momente se impun. Pentru acești dascăli, fiecare obiect de studiu din planul de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să nu se abată de la normalitate. Principiul măsurii în toate impune și existența unui echilibru între toleranță și exigență, între îngăduință și constrângere în relațiile cu copilul, fie că este vorba de modul de comunicare sau de libertățile acordate acestuia. În comunicarea cu copilul, atenția părinților trebuie să se îndrepte mai ales asupra vocabularului și tonului folosit de acesta atunci când își
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
muncii pentru reușita în viață. De altfel, așa cum am mai spus, fiecare clipă a vieții este o lecție. Sunt experiențe aducătoare de satisfacții și împliniri, dar și lecții corective. În timp ce în școala familială și cea instituțională își află loc înțelegerea, îngăduința și chiar toleranța, în școala vieții educația este coercitivă, dură și în multe cazuri necruțătoare. Aici nu funcționează pedagogia duhului blândeții, nici permisivitatea, nici mila. Greșelile sunt sancționate prompt și aspru. Dacă, de exemplu, nu îți lucrezi bine pământul pentru că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
masa de scris. Acesta era timpul cel mai productiv, nestingherit de zgomotele străzii și ale vecinilor. Timp de vreo doi ani după ce a întrerupt legătura cu școala mai primea câte un apel telefonic de la vreun fost elev care îi cerea îngăduința să-l viziteze. Se bucura că își mai aminteau de el cei cărora le-a fost părinte spiritual și le-a deschis drumul spre viață, spre lume. Treptat și aceste rare și sporadice relații cu lumea școlii au încetat, constatând
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
când ieșea în parc să-și încânte privirile cu arborii ornamentali și cu florile multicolore, să inspire în voie aerul proaspăt și parfumat, întâlnea la tot pasul foști colegi, cunoscuți, foști elevi, avea cu cine schimba o vorbă, privea cu îngăduință și simpatie jocurile gălăgioase ale copiilor veniți aici cu părinții sau bunicii, încercând astfel să-și stingă dorul de proprii nepoți, aflați la mii de kilometri distanță de țară. De câțiva ani, de când suferințele și neputințele s-au înmulțit este
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui, zâmbind ușurel, cu puțină ironie și cu multă îngăduință. * "Cazul Coșbuc" îmi evocă o seamă de alte cazuri la fel. Să vorbesc de campania sistematică dusă de "Contimporanul" (vechea, celebra revistă socialistă de la Iași) în contra furturilor literare și științifice, atât de frecvente, de explicabile și de caracteristice la timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
verva lor scăpărătoare. De cât, ironia poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o însușire a ei, o formă deosebită și aleasă a spiritului critic. Ironia aceasta e făcută din spirit, din îngăduință, din zâmbet, uneori impregnate de înduioșare. Există o alta însă, care n-are numaidecât strânse raporturi cu inteligența, și care cele mai multe ori servește de mijloc pentru a disimula insuficiența, sau jena, sau lipsa de autoritate. Ironia aceasta e un amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uzurpată. Căci dacă uneori, ca ori ce muritor, nu reușesc să rețin explozia unui sentiment de mânie sau de revoltă, oricât control aș exercita asupra impulziunilor și actelor mele, cele mai de multe ori însă rațiunea și spiritul meu de îngăduință triumfă asupra acestor forțe obscure. Cazul pe care vreau să-l povestesc acum n-are însă nici o legătură cu aceste lucruri. E o simplă întâmplare, ca toate întâmplările; mai puțin logică decât altele, poate... El deci nu demonstrează nimic; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în mulțime. Simt parcă și acum inima mea strângându-se de milă, de dezgust și de revoltă... Imaginea scenelor acestea m-a urmărit multă vreme. Amintirea lor intră cu mult în cazurile care m-au făcut să privesc întotdeauna cu îngăduință umila mulțime a ghetourilor noastre și care m-a oprit de a adresa vreodată, la mânie, ca pe o injurie, cuvântul pe care l-am auzit în jurul meu atât de des: "măi jidane!". Cei doi sau trei ani de agitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
hotărăște „să meargă la Veneția și la Ierusalim și să-și închine viața pentru binele sufletelor”1. De data aceasta însă, ei prevăd o alternativă pentru cazul în care plecarea ar fi fost cu neputință: „Dacă nu aveau să capete îngăduința de a rămâne în Ierusalim, aveau să se întoarcă la Roma, înfățișându-se Papei, ca el să se folosească de ei acolo unde ar crede că ar fi spre mai marea slavă a lui Dumnezeu și spre folosul sufletelor”2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
face bine. Însoțitorii săi i-au dat același sfat cu stăruință. Chiar de pe atunci hotărâseră ce aveau să facă, adică să meargă la Veneția și la Ierusalim și să-și închine viața pentru binele sufletelor; dacă nu aveau să capete îngăduința de a rămâne în Ierusalim, aveau să se întoarcă la Roma, înfățișându-se Papei, ca el să se folosească de ei acolo unde ar crede că ar fi spre mai marea slavă a lui Dumnezeu și spre folosul sufletelor 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să cuget la prima poruncă, în ce fel am păzit-o și unde am greșit, făcând aceasta cât timp s-ar zice trei Pater noster și trei Ave Maria; iar dacă în acest răstimp îmi descopăr niște greșeli, să cer îngăduință și iertare pentru ele și să zic un Pater noster; și în acest fel să se procedeze cu fiecare dintre cele zece porunci. 242. șPrima notă.ț Trebuie adăugat că, atunci când omul ajunge să cugete la vreo poruncă împotriva căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Peste cîțiva ani cursa aceasta, în care merg acum spre oraș, va ieși din circulație, șoferul va fi ieșit la pensie, eu voi fi cărunt de-a binelea, iar din drumul meu de-acum vor rămîne doar amintirile... Zîmbesc cu îngăduință ori de cîte ori îmi amintesc acum de fericirea primului meu drum spre oraș, dar cît de reală și sinceră era fericirea mea atunci!... Peste ani, voi zîmbi desigur și la amintirea zilei de azi în fond ce lucru deosebit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu a inițiat o legislație antievreiască, dar a păstrat o reticență față de integrarea lor în organizațiile de tineret sau în cele politice Problemele comunității din Dorohoi au fost generate, mai ales, de conflictele interne, față de care autoritățile locale au arătat îngăduință și disponibilitate pentru rezolvarea lor. Față de tragicele evenimente petrecute la 1 iulie 1940 în cimitirul evreiesc al orașului, ne permitem să subliniem câteva aspecte: retragerea unităților românești din Basarabia și Bucovina a fost dezorganizată și pe fondul unei puternice stări
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
vieții și a operei autorului Adelei. Într-o Notă de la p. 4, se specifică următoarele: „Textul cărții de față este reprodus (subl. n.) după volumul: G. Ibrăileanu de Al Piru, Editura pentru Literatură, 1967. Din volum s-a omis, cu îngăduința autorului, capitolul bibliografie. Biblioteca pentru toți.” - Pe la p. 10 -11, este vorba de familia Aslan. Estella și soțul ei locuiau pe Calea Moșilor. El a fost medic șef al Capitalei... și într-o paranteză am spus (Unele informații căpătate, în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
majoritari și ale romilor despre ei înșiși, nu face decât să îngusteze calea spre mai binele comun și să perpetueze atitudinile discriminatorii și sentimentele negative. Cunoscând toate aceste lucruri despre romi, astăzi îi putem privi altfel. Departe de a pretinde îngăduință față de ei în orice context, ne dorim totuși o bună înțelegere și o lărgire a perspectivei moștenite, pentru a putea face loc unei atitudini real constructive. De această schimbare este mare nevoie. În limbajul curent, identitatea acestui grup uman este
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
primită. Colonelul, care avea cuvinte de apreciere la adresa mea, mă întreabă care e situația reală. Raportez că n-am refuzat misiunea - pe linia frontului - o acuzație de acest gen ducea direct la Curtea Marțială și moartea dezonorantă prin împușcare! Cer îngăduința ca această acțiune să fie transformată într-o acțiune de noapte, cu mai mulți sorți de izbândă. În final îmi spune că această acțiune e ordonată de sus și că a căzut păcatul pe mine. „Cam des cade păcatul pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
era închis, datorită explicațiilor noastre cum că suntem artiști plastici și vrem neapărat să-l vizităm. Supraveghetoarea care ne făcea semne disperate că nu au pictori români în galerie (ea asta a înțeles la început), a comis un gest de îngăduință, aprinzând luminile și arătându-ne drumul spre încăperile cu pânze pictate de autori bulgari mai puțin cunoscuți de noi. Când am terminat de vizitat Muzeul, ne-am zâmbit reciproc, noi cu mulțumire și recunoștință, ei cu prietenie și bunăvoință, un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că ești "Omul lui Dumnezeu", că ești dăruit cu harul profeției. Părinte! Rogu-te! Prorocește! Nu pentru mine! Nu pe mine mă plâng! Soarta Țării! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Prorocește! Un tunet undeva, departe... Daniil râde încetișor, cu îngăduință: Prostimea! "Iartă-i pre ei că nu știu ce spun"... De unde, pacatele mele, un prăpădit de schimnic pierdut în pustietăți să știe voia Celui de Sus, că și Domnia ta prea bine cunoști cât de încurcate sunt "Căile Domnului". De ale oamenilor, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]