2,826 matches
-
ele își despletesc părul fără să plângă, nici să bocească zgomotos și păstrează o ținută demnă și cumpătată. Când episcopul sau preotul se pregătește să citească evanghelia deasupra mortului care se află pe năsălie, femeile și fetele tinere vin să îngenunche sub evanghelie până la sfârșitul [cititului]. După ce cei de față sărută pe mort, vin și ele ca să-l sărute și plâng cu respect”32 -, profesioniste ale lamentației - angajate (de familiile avute; la oamenii de jos [observa De la Croix] „femeile sunt datoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
74; „cu nimic nu por fi asemuite dovezile durerii pe care femeile o arată la pierderea soților, copiilor, părinților și fraților lor. Unele femei se duc în fiecare zi, altele numai în zi de sărbătoare, la cimitir, unde, șezând sau îngenunchind pe mormântul celui iubit, bocesc atât de sfâșietor, încât într-adevăr îți trezesc mare compasiune”75 se cuvenea să aibă o înfățișare capabilă să asigure eternizarea. Dacă implicarea unor văduve în așezarea unor pietre de mormânt o putem doar bănui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
perturba intimitatea, pudoarea, macula, năștea repulsie, călca legile moralei, încorpora păcatul și participa din plin la conturarea (diversă) a imaginii femeii, violul adună suspiciuni și prejudecăți (cele cu privire la consimțământ ori la voință), vorbește despre „forță”, despre brutalitatea masculină menită să îngenuncheze „slăbiciunea” femeii (și aici poate începe o lungă discuție despre „fragilitate”), moșteniri și „definiții” străvechi, precum cea care impune modelul dominării bărbatului asupra femeii 400. O crimă, într-un cuvânt, chiar o formă specială de crimă (Georges Vigarello) - și un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca în balada Soacra rea): Voica, măre, De vedea Că rămânea Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel Și frumușel, Semănând cu Tudorel. Ea de mână Că-l lua, La biserică Mi-l ducea, La icoane-ngenunchea, Trei mătănii că făcea, Voie Domnului cerea Și popa mi-i cununa, După legea creștinească, De ei să se pomenească 446. Singurătatea mamei văduve, după ce și-a pregătit fiul pentru o inevitabilă plecare (interpretată uneori drept părăsire): Spală, mamă, rufele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o muncă istovitoare, Întrucât seul era Înghețat. În timpul operațiunii căpitanul grec (aveam și unul turc) Își frânse iataganul și, văzând că apa din cală era În creștere, Își pierdu până și ultima speranță, retrăgându-se disperat În cabina sa, unde Îngenunche Înaintea icoanei Sfintei Fecioare (Panagiva), lăsând vasul În grija cerului și a căpitanului turc. Din fericire furtuna nu mai dură mult și, așa cum se stârni, luându-ne prin surprindere, la fel se și risipi. Plini de speranță, Întâmpinarăm cu toții zorii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cam de când începe să scrie Petre Schlemihl, dragostea de lucruri și mai ales de vietăți a poetului este excedată continuu de o fremătătoare iubire pentru oameni: „Eu vă voi spune: oameni, nu sunt decât un frate,/ Același smuls în ploaie, îngenuncheat în toamnă,/a mea e tristețea voastră, ale mele sunt înfrângerile voastre,/ Ca și voi nu sunt decât un copac pe care se-odihnește pasărea călătoare a vieții”. Oamenii pe care îi declară frați sunt oprimații, năpăstuiții, frustrații, toți aceia
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit nostalgia unei presupuse origini mitice. Strămoșul arhetipal, totemic, al capului familiei ar fi fost un bizon: forță a naturii, „care îngenunchea numai în vadul apelor, niciodată în praf”. Titlul celei de-a doua piese e o metaforă a iluziei. Casa de la mare în care eroii își petrec verile devine pentru aceștia o „scoică”, în care se izolează de tot ce le
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
noastre. Deloc întâmplător, Sfânta Scriptură este venerată de credincioșii ortodocși precum o icoană: la intrarea în biserică, aceștia sărută Evanghelia așezată, alături de icoana praznicului, pe stativul din fața altarului. În timpul citirii pericopei - la liturghie - foarte mulți creștini, în semn de cinstire, îngenunchează. Biserica propune credincioșilor o lectură inspirată, în duh de rugăciune, precedată de un solemn ritual liturgic care pregătește întâlnirea cu Evanghelia. La intrarea (de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comunicând cu băiețelul sau fetița, ascultându-i, decât mamele copiilor mai puțin dominatori. Urmărite la ieșirea de la școală, ele surâd mai mult decât celelalte mame, dar, mai ales, pe plan nonverbal, se plasează mai des la înălțimea copilului (de exemplu, îngenunchează) pentru a comunica cu el. În acest fel, ele stabilesc un mod de dialog special, care aduce în joc tot arsenalul senzorial al comunicării: mimică, gesticulație, atingere, cuvânt, mirosuri. Pe scurt, ele favorizează o comunicare pe mai multe canale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și ca amîndouă să Îi fie așezate pe podea (sau pe alt suport), pentru că acest lucru facilitează fluxul energetic. Puteți să stați În picioare sau jos, În spatele său, pentru pozițiile care vizează capul, iar apoi să vă așezați sau să Îngenuncheați lîngă ea, În vederea efectuării pozițiilor pentru partea frontală a corpului. Dacă pacientul stă pe un scaun obișnuit, atunci pozițiile pentru spatele corpului sînt relativ ușoare. Totuși, dacă acesta nu poate sta decît Într-un fotoliu sau Într-un scaun cu
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
devine absurdă atunci când Încetează să mai fie o atitudine critică, așa cum este normal Într-un discurs democratic, și capătă forma apărării unor dictaturi brutale, totalitare. Așa-numitele mișcări pentru pace din timpul «războiului rece» ardeau În efigie președinții americani și Îngenuncheau În fața portretelor lui Stalin. Nu vom repeta o asemenea mascaradă astăzi”. Textul lui Michnik datează din iunie 2003, purtând titlul simbolic și foarte important „Noi, trădătorii”. Ce am trădat? Faptul că discursul disident era foarte bun atâta vreme cât se desfășura În spatele
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
își întindeau și ei darurile. Chiar și pe strada unde, dindărătul geamurilor mari de la parterul câtorva imobile, femei tinere aproape goale zâmbeau trecătorilor, ambianța festivă era obligatorie. Alături de scaunul pe care fiecare femeie se expunea privirilor, când îndepărtând genunchii, când îngenuncheată pe scaun și rotunjindu-și crupa, se afla câte un pomișor de Crăciun, luminat de o ghirlandă sclipitoare de lampioane multicolore... Înainte de a mă instala în braseria unde urma să mă întâlnesc cu agentul de legătură, m-am pierdut printre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ajunge cuiva nici măcar până la glezne»). Prin urmare, leziunile sau durerile care îl afectează în vis sunt întotdeauna răni narcisiste; - la polul opus, genunchii sunt simbolul umilinței. Îndoindu-i, omul își mărturisește jurământul de credință și ascultarea. Chiar și un împărat îngenunchează pentru a fi înscăunat. În funcție de scenariu, visul îl invită pe subiect fie la mai multă umilință, fie, dimpotrivă, să fie mai puțin supus și mai puțin servil, adică să nu îngenuncheze în fața celorlalți; - coapsele au o semnificație erotică foarte puternică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
jurământul de credință și ascultarea. Chiar și un împărat îngenunchează pentru a fi înscăunat. În funcție de scenariu, visul îl invită pe subiect fie la mai multă umilință, fie, dimpotrivă, să fie mai puțin supus și mai puțin servil, adică să nu îngenuncheze în fața celorlalți; - coapsele au o semnificație erotică foarte puternică. Îndepărtate, exprimă plăcerea senzuală și relația consimțită. Apropiate sau tensionate, semnifică absența dorinței și violul. Interpretarea se aplică și procesului de creație, întrucât coapsele trebuie să se deschidă pentru a permite
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
își creează propria sa regulă: În fiecare oraș de provincie trăiește câte un nebun adevărat și un nebun politic. Nebunul adevărat umblă pe străzile din centru aproape gol, uneori tăvălit în noroi, cu o cunună de flori veștede pe cap, îngenunche în fața stâlpilor de telegraf, se bate cu fruntea de pământ și, din când în când, cere de pomană. Nebunul politic este de obicei șeful organizației locale a partidului de la guvern. Umblă înconjurat de câțiva lingăi, face chefuri în toate nopțile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Ar trebui să menționez, cu urma de invidie a cuiva care a fost cândva o fată cu pieptul plat, silueta voluptuoasă a Desdemonei. Corpul era pentru ea un motiv permanent de stinghereală. Își anunța mereu prezența fără consimțământul ei. Când Îngenunchea În biserică sau când bătea covoarele În curte când culegea fructe sub piersic, formele feminine ale Desdemonei scăpau din strânsoarea hainelor monotone care le țineau prizoniere. Deasupra corpului ei unduitor, chipul Îmbrobodit rămânea izolat, cu o expresie ușor scandalizată față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În sufragerie, i se vedea doar creștetul capului, din spate. Alergă spre ea, spunându-i să nu se teamă - era doctorul Philobosian, de vizavi. Doamna Bidzikian păru să dea din cap, dar capul nu i se mai ridică. Doctorul Philobosian Îngenunche alături de ea. Atingându-i gâtul, simți un puls slab. Încet, o ridică din scaun și o Întinse pe podea. Între timp, auzi pași urcând pe scări. Se repezi În colțul opus al camerei și se ascunse după draperii chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gheții care geme... ...Dar acum, pe lângă zgomotul motorului, Începe să se mai audă un sunet. În celălalt capăt al orașului, exact În această noapte, bunica mea are un coșmar. E Într-o barcă de salvare de la bordul Giuliei. Căpitanul Kontoulis Îngenunchează Între picioarele ei, scoțându-i corsetul din trusoul de mireasă. Îi desface șireturile și Îl deschide, pufăind o țigară cu aromă de cuișoare. Desdemona, rușinată la culme de brusca ei goliciune, privește În jos, la obiectul fascinației căpitanului: o parâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca veșmânt doar o panglică de trabuc. Vocea reverbera În spațiul Îngust care ducea spre culise, după care intra Într-un canal de Încălzire și circula de jur Împrejurul clădirii, ajungând distorsionată și cu ecou, până când izbucnea fierbinte prin grătarul În fața căruia Îngenunchea acum Desdemona. ― EDUCAȚIA MEA, CA ȘI SÎNGELE REGAL CARE-MI CURGE PRIN VENE, M-AR FI PUTUT FACE SĂ CAUT O POZIȚIE DE LIDER. DAR MI-AM AUZIT UNCHIUL PLÎNGÎND, FRAȚILOR. MI-AM AUZIT UNCHIUL DIN AMERICA PLÎNGÎND. Acum reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
OAMENII - DIFERIȚI GENETIC -, ACEA RASĂ AR PUTEA AJUNGE SĂ DOMINE POPORUL NEGRU PRIN ȘMECHEROLOGIE. ...Și când nu era de-ajuns să se aplece, se ducea mai aproape. Mergea În celălalt capăt al camerei, dădea sulurile de mătase la o parte, Îngenunchea În fața grătarului, iar Fard Își continua expunerea: ― FIECARE NEGRU E FĂCUT DIN DOI GERMENI: UN GERMEN NEGRU ȘI UN GERMEN MARO. AȘA CĂ IACUB A CONVINS CINCIZECI ȘI NOUĂ DE MII NOUĂ SUTE NOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MUSULMANI SĂ EMIGREZE PE INSULA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
DOVEZILE PE CARE LE-AȚI VĂZUT CU PROPRII VOȘTRI OCHI? Desdemona se opuse sonor. Ridiculiză declarațiile lui Fard. Dar pe măsură ce zilele treceau, Desdemona se trezi că desfășoară supusă mătasea În fața gurii de Încălzire, ca să-i fie mai moale la genunchi. Îngenunchea și se apleca, lipindu-și urechea de grătar, cu fruntea aproape atingându-i podeaua. ― E doar un șarlatan, spuse ea. Ia banii tuturor. Totuși rămase locului. Într-o clipă, sistemul de Încălzire avea să zbârnâie de la ultimele revelații. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uitându-se la asistenta lui. O fetiță superbă și sănătoasă. Pe strada Seminole sărbătorirea nașterii mele a fost temperată de perspectiva morții. Desdemona Îl găsise pe Lefty pe podeaua bucătăriei, Întins alături de ceașca de cafea, Întoarsă cu susul În jos. Îngenunchease lângă el și Își pusese urechea la pieptul lui. Când nu auzi nici o bătaie a inimii, Îl strigă pe nume. Strigătul ei Își găsi ecoul În suprafețele tari ale bucătăriei: prăjitorul de pâine, cuptorul, frigiderul. În cele din urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ton pe care l-am vrut iritat, dar nimic nu se auzi în acea peșteră goală. Am rămas mirat, dar nu total stupefiat, de parcă m-aș fi așteptat la așa ceva. Privește! spuse bătrânul calm și puțin încruntat. Credeam că am îngenuncheat, că îmi cedaseră genunchii din cauza hranei, al cărei gust nu-l mai simțisem de mai bine de patru zile, căci nu mai stăteam în picioare. Nu mai simțeam piatra dură sub tălpile încălțămintei mele. Un zgomot înfiorător mă înconjură atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
micșora și nu ne mai trezeam, Orande rămânând, în continuare, întins pe jos, într-o baltă de sânge, asemeni unei păpuși ale cărei sfori fuseseră tăiate. Deși conștientizam că nu visez, totul se petrecea aievea. Nu mai știu când am îngenuncheat lângă el să văd dacă mai trăiește. Speram atât de mult ca ceea ce știam toți să nu fie adevărat și sub degetele mele să simt pâlpâirea vieții roșii din venele sale. Dar nu am simțit decât mâna Anei pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]