10,200 matches
-
treabă. Dar acest an nou avea să debuteze cu un mare eveniment. La nici două săptămâni de la începerea școlii, într-o dimineață de toamnă, clasele a II-a au fost îmbarcate în autocare și au luat drumul Mărășeștiului. În vreme ce mașina înghițea kilometrii dintre orașe, Luana stătea ca pe ace. Încântarea, fericirea supremă că va intra în rândul pionierilor, o făcea să simtă trecerea timpului cu încetineala unui melc. Când autocarul opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni la școală răcită și începu să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
salariu de mizerie, omorându-și nervii în fața unei clase de elevi indisciplinați. Făcu ce făcu, îl trase pe diriginte de partea ei și visul Luanei se spulberă. Hotărâră că meseria viitorului era ingineria și calea Luanei politehnica. Se trezi, astfel, înghițind ce ura mai tare: matematica și fizica. Profesorul de fizică azi îți dădea zece pe te miri ce, mâine, aflat în toane proaste, îți împușca un trei care te lăsa cu gura căscată. Înclinația Luanei spre uman nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
izbucniră în râs. Când veni momentul ca băieții să spună "Noapte bună!" și să se retragă în camera lor, cei doi simțiră o profundă părere de rău, ca și cum lumina ar fi dispărut iar bezna s-ar fi întors să-i înghită din nou. O dată reveniți la viața de oraș, au reînceput controversele plimbărilor cu bicicleta, rivalitatea smintită provocată de jocul de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Și "pian" ieșea. Nu puteai s-o contrazici, nu găseai resurse pentru a lupta cu tenacitatea și forța ei. Aveai nevoie de o răbdare de fier ca să reziști tirului ei verbal. Victor era conciliant și aprecia capacitatea fetei de a înghiți observațiile pe care i le făcea vizavi de voce. Uneori o lua razna și cânta fals. Victor se strâmba oripilat. Încearcă să controlezi sunetele. Talentul înnăscut nu e suficient. Concentrează-te asupra fiecărei note. Cânta cu ușurință, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
străzi. Localnicii, ieșiți la ferestre, îi priveau uluiți. Nimănui nu-i venea să creadă că se întâmplă ceea ce se întâmpla. Învățați să tacă, să se ascundă, să asculte, cu maximă prudență, pe întuneric, postul de radio Europa Liberă, obligați să înghită și să suporte ceea ce în nici o orânduire modernă nu putea fi suportat, românii priveau șocați cum o mână de copii își strigau păsurile, durerile și neajunsurile. O mică parte din ei renunță la adăpostul caselor neîncălzite și pline de nevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oferta nu e pe măsura studiilor tale. Ce să-ți zic, ce mai studii! Am rămas repetentă și probabil că niciodată nu-mi voi termina școala. Luana, sunt obosit. Hai să continuăm discuția asta mâine. Când? Dimineață, la opt, în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu auzise bine ori mătușa, bolnavă cum se afla, își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase, într-un moment anume, că n-o înghit. Dintr-un motiv sau altul, aveau cu toții un dinte împotriva ei dar nu reușise vreodată să afle de ce. Dacă în ce-o privea pe mătușa Vanda avea o oarecare bănuială, Anda o surprinse cu totul. Ce-i făcuse acestei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plecă iute, fără să privească în urmă. Muncitorii și-au terminat lucrul liniștiți iar după ce au intrat în posesia banilor au dat bir cu fugiții, jurând că nu vor mai călca vreodată pe acolo. Mătușa Anda nu reuși să-și înghită înfrângerea. Fierbea și zile întregi se tot legă de Luana, pentru orice nimic. Dan și nevasta lui o secondau, ca pe o starletă de cinema. Vestea morții lui Rosti Seneg căzu ca trăsnetul. Stupefiată, Luana nu-și putea aduna gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-ți permiți să fii grosolan. Nu mai spune! Ai uitat că te-am surprins în magazie cu fustele suflecate. Nu-mi mai jigni soția altfel ai de-a face cu mine. Ești femeie bătrână, ce naiba! Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci de ani iar mucosul ăsta depășise orice limită. Neagră de mânie, năvăli în biroul directorului și se puse pe plâns. Înflori povestea, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fii grosolan. Nu mai spune! Ai uitat că te-am surprins în magazie cu fustele suflecate. Nu-mi mai jigni soția altfel ai de-a face cu mine. Ești femeie bătrână, ce naiba! Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci de ani iar mucosul ăsta depășise orice limită. Neagră de mânie, năvăli în biroul directorului și se puse pe plâns. Înflori povestea, ca o grădină botanică în zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări că nu-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de puterea de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să aibă amețeli și o stare generală din ce în ce mai proastă. Noia se trezi total neputincios. I se făcu milă de ea, se simți vinovat pentru tot răul pe care i-l făcuse și-o sfătui să-și ia concediu, să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la braț, nu vor mai mânca la aceeași masă, nu vor mai dormi împreună. Radu, de acum înainte, va face dragoste cu altă femeie. Va mângâia și va dori o altă femeie. Radu va iubi pe alta. Nu plânse. Își înghiți lacrimile înghesuindu-le, undeva, în adâncul ființei sale mărunte. Le simțea, mici diamante neșlefuite -, sfârtecând-o. Deși în amorțeala nopții se așteptase la asta primi lovitura în plin. În suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care are ce arăta și nu poate, punând în pericol tihna cuibușorului de nebunii. Doamna Noia nu se mulțumi cu atât. Folosindu-se de Ștefan, ea află cum judecă mintea slabă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din amintiri și lăsa ca suferința s-o țină departe de orice altă simțire. Doamna Escu înghiți cu noduri observația dar tăcu și nu mai reveni asupra subiectului. Amicii îi dădeau de înțeles cam același lucru. Îl invitau la diferite petreceri sau ieșiri, unde încercau cu stângăcie să-l lipească de una sau alta dintre cunoștințele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
agenții cu renume. Avu apoi o prezentare în urma căreia câștigă exclusivitatea pentru o marcă necunoscută ce se bucură de un renume imediat. Începutul acestei întâlniri nu se anunțase deloc promițător. Clientul făcea tot felul de fițe pe care Voicu le înghițea din ce în ce mai greu. La un moment dat, opri imaginile și spuse tăios: Domnule, haideți să terminăm cu jocul ăsta de-a vânzătorul și cumpărătorul. Eu nu vând nimic. Prezint, doar, ideea mea flexibilă și sunt gata să accept orice părere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a stropit cu benzină ușa casei de amanet și a aruncat pe ea un chibrit aprins. Casele tradiționale din lemn de pe insulă, dintre care n-au mai rămas multe, ard la repezeală, așa că În jumătate de oră totul a fost Înghițit de flăcări. N-a scăpat nimeni cu viață. Prăvăliile chinezilor au rămas Închise trei zile la rând, nimeni n-a mai cumpărat nimic. Dintr odată au Început să se bată unii cu alții prin tot orașul. Toți ziceau că veniseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum funcționează! A aprins lampa de pe noptieră și a așezat deasupra ei lanterna magică. Încăperea a dispărut ca prin farmec. Pereții au pălit, iar Adam s-a trezit Într-o pădure din Europa. Un desiș de arbori cu creastă ascuțită Înghițise dulapul, iar dintre copaci s-a ivit călare un chipeș tânăr blond, alunecând peste ierburile ruginite. Deasupra peisajului se rotea cerul Însorit, auriu și dungat de nori stranii. Mai era și un castel de culoarea mierii, dar acela a fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui Adam i s-a părut că ar fi fost În stare să Înoate și să-l ajungă din urmă. Pe Sunny l-a așteptat În zadar multă vreme. I se uscase gâtul de sete, nici nu mai putea să Înghită În sec. S-a Întors spre sat, a trecut de palmierii sub care unele familii Își improvizau adăposturi din prelate și din lemnele putrede găsite pe mal. și-a zis că o să-și cumpere ceva de mâncare din sat și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și a fermierilor săraci din Perdo și din insulele vecine, a rămas necunoscut În nefericit de scurta lui viață, În ciuda unei remarcabile opere literare create În numai vreo zece ani, până la numai treizeci și doi de ani, când a fost Înghițit de mare. Se dusese cu mica lui pirogă departe, În larg. Cu coca ei frumos pictată, barca a Înfruntat valurile mari din dimineața aia, după frânturile mărturiilor ori ale relatărilor reproduse de către cei care aflaseră cine-știe-cum de Întâmplare. Toate acestea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult de douăzeci, douăzeci și doi de ani, deși obrajii Îi erau acoperiți de pete și brăzdați de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îngropase idealurile revoluționare. — L-am sprijinit, doar că ne-a trădat, a strigat el. Își Îndreptase un deget acuzator spre Adam, de parcă el ar fi fost cauza suferințelor Indoneziei. L-ai auzit astăzi, trei ore de minciuni pe care le Înghițim pentru că suntem prea săraci și prea inculți ca să gândim altfel. Am Îndurat timp de trei sute de ani jugul olandezilor, iar acum suntem În stare să credem că orice altceva poate să fie mai bine, chiar situația actuală. Degetul lui Îl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmat neîntârziat de cel al Întoarcerii În Europa. Asta Își ziceau cei mai În vârstă și mai Înțelepți când treceau pe lângă spital, șoptind o rugăciune de mulțumire. Astăzi deșertul numit Koningsplein e Înlocuit de cel numit Merdeka, restul a fost Înghițit de Întinderea Jakartei, dar spitalul e tot acolo. Vă rugăm, noi suntem din familie, i-a spus Margaret infirmierei, care Începea să se Îmbuneze. Luase cheia de la sertar, Îl descuiase, dar șovăia să-l deschidă. O fixa pe Margaret din spatele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ternic și răutăcios. În sfârșit, ai spus o vorbă Înțeleaptă. Unde să te duci În altă parte? Mai bine stai pe loc și fă-o pe mami fericită. N-am unde să mă duc În ală parte. Așa-i! Mai Înghite-ți și tu mândria din când În când. O să-ți placă la C.M.R. O să-ți facă bine, o să vezi! S-au urcat În Mercedes. Străzile erau foarte luminate și erau multe mașini, pentru că seara era călduroasă, liniștită și abia Începuse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]