1,399 matches
-
mine.“ Gândul că n-o să-l mai vadă niciodată i se păru mai greu de suportat decât amenințarea oricărei primejdii și-și spuse că va trebui să reziste. Întinse mâna și rupse o bucățică de pâine. După ce bău și o Înghițitură de apă se simți mai bine. Se ridică din jilț și făcu ocolul Încăperii, cercetând-o la lumina zilei. În Întuneric totul i se păru și mai amenințător. Privi cu nesaț prin fereastra deschisă de cu seară și-și dădu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
necazurile. Astfel mai trecu o noapte. Dimineața se ridică de pe patul pe care zăcuse Într-o letargie plină de visuri Înspăimântătoare. Era atât de slăbită, Încât de-abia putu să se apropie de cana de apă și să soarbă o Înghițitură. În acea clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În frigare o halcă din mistrețul pe care tocmai l-ați doborât? Dacă tot am avut o vânătoare atât de spornică, să ne bucurăm de ea. Oamenii sunt Înghețați și flămânzi și câteva Îmbucături calde le-ar prinde bine. O Înghițitură de vin de-asemenea. Întârziem doar vreun ceas, carnea e fragedă și e gata Îndată. Dacă porunciți, trimit un om Înainte să dea de veste că ajungem curând. Se lăsase pe un genunchi Înaintea ducelui și vorbea supus și cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde. Costin Merișca, unul dintre supraviețuitorii acțiunii, a inventariat o parte dintre chinurile la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din trei înghițituri, ținutul pâinii în gură timp de zile întregi fără a o putea înghiți, mâncatul într-un picior, sărarea excesivă a mâncării urmată de interzicerea hidratării timp de câteva zile, interval după care deținutului i se oferea apă sărată, sute de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mari - am aflat că se numeau chapata. Aceste turte mie îmi plăceau foarte mult și le lăsam pentru la urmă, ca desert, alături de iaurt. În ce privește conținutul bolurilor, mâncarea indiană era atât de condimentată, că-mi lua gura foc după fiecare înghițitură, paharul cu apă nelipsindu-mi niciodată. Bineînțeles, foloseam furculița... Când i-am studiat, discret, pe indieni, am observat uimit că aceștia luau chapata cu mâna, o făceau cornet și apoi o înmuiau într-unul din sosuri și mâncau... apoi o înmuiau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lui Țurcanu, dar pe care unii schingiuitori le-au amplificat și diversificat. Voi apela la descrierea, in extenso, a torturilor aplicate de reeducatori și prezentate cu obiectivitate și luciditate de autorul Tragediei Pitești: "Te obligau să mănînci pîinea din trei înghițituri sau, dimpotrivă, să stai cu pîinea în gură zile întregi; să mănînci stînd într-un picior; să guiți ca porcii și să mănînci din "treucă" mîncare fierbinte, cu mîinile la spate, deci fără ajutorul lor; pe burtă sau în genunchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și voi, fiți vioi Nu știi mâine ce va fi cu noi. Apoi dizeurul cobora de pe scenă pentru a se amesteca printre mese, alături de un violonist, și fura de pe masa unor clienți un pahar de vin, din care lua o înghițitură zdravănă, stârnind hohote de râs și aplauze, apoi îl ridica în aer : „Sus paharul și vinul noi să-l sorbim/ Și să ne unim, veseli toți să fim/ Zi, țigane, din strună, cum știi frumos/ Valsul cel duios și delicios
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ea cu o voce stridentă, chinuită. Se opri, respirând sacadat, să se calmeze. - Nu am chef de asta acum. Hai s-o lăsăm moartă. - Mi se pare rezonabil, am murmurat, amabil, întorcându-mă la ziare. Am încercat să sorb o înghițitură bună, dar sucul s-a revărsat peste buza paharului, așa că l-am pus pe masă cu mâna tremurândă. Înfuriată de tonul meu relaxat, Jayne se dezlănțui încă o dată. - E ilegal, Bret. Doar pentru că s-au consumat în casa noastră... - O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pereche ca ăștia (ca și tata de altfel), dar cu toate astea răspunsul imediat a fost negativ. Am stors încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când l-am văzut pe Victor stând din nou în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un articol mare, cu fotografii, în Der Spiegel, care a pregătit terenul. Traseul celorlalți scriitori germani emigrați din România a fost mai sinuos, uneori tragic (Rolf Bossert). Șansele literaturii române în Germania nu sunt prea grozave, îmi spune Richard, sorbind cu înghițituri mici din paharul său de suc. Interesul pentru Est, în general, a mai scăzut. Doar un eveniment anume, punctual, mai declanșează o oarecare agitație, care se spulberă repede după. S-a întâmplat și cu Târgul de la Leipzig, din 1999, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un fel de hotel timpuriu, sala de dans, sala armelor... Ghidul nostru, doamna Wanda-Iadwiga, urcă destul de ușor pe scările castelului, de multe ori așteptându-ne la capătul lor. Zâmbește și scoate din gentuță o sticluță albastră, din care bea câteva înghițituri. Cum sunt unul dintre cei câțiva care țin pasul cu ea, îmi permit s-o întreb ce licoare anume bea. „Vodcă”, îmi răspunde cu dezinvoltură. „Îmi liniștește respirația și îmi spală gâtul de praf.“ Multă lume la magazinul de suvenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cotoi? Dacă ai bani și bucate Toată lumea ți-i frate. Femeia a ieșit pe lume Cu trei zile mai înainte decât diavolul. Cu pușca în haiducul În muiere cu ciubucul. Cele mai scumpe pere Sunt cele ieftine. Cea mai plăcută înghițitură E cea dintăi. Broasca a văzut cal la potcovar Și a ridicat și ea piciorul de dinapoi spre faur. Afaceri cu drepți Tovărășii cu înțelepți. Vinului îi priește butoiul Nu bețivul. Magar hagiu tot magar rămâne. Ghebosul râde de cămilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e plin acuma de băiețași. * * * Într-o zi stăteam În barul Opera din Mexico City și m-am Întîlnit cu un politician pe care-l cunoșteam. Stătea la bar cu un șervet băgat după guler și mînca o friptură. Printre Înghițituri, m-a Întrebat dacă știu pe cineva care ar putea fi interesat să cumpere o uncie de heroină. - Poate, am zis. CÎt? - Vor cinci sute de dolari. Am vorbit cu Bill Gains și el mi-a zis: - În regulă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În ghereta proastă de scânduri de peste drum de hanul lui Tănăsică birjarul, cu pelinița de Greaca și cu jigourile de berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
brusc printre instinctele amorțite ale pașnicului oraș moldovenesc - și căzută, În cele din urmă, la picioarele celui mai neînsemnat din ceata tuturor ușernicilor ei, Într-o amăgeală a ei supremă de dragoste pe viață și pe moarte, curmată printr o Înghițitură de esență de oțet. SIGHIȘOARA, BURGUL MEDIEVAL DE PE TÂRNAVE, ERA acum treizeci de ani ferit din calea stricătorilor de oameni și de locuri, [ferit] de treapădul militarilor În garnizoană, al funcționarilor veniți din regat și al vilegiaturiștilor chilipirgii după un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
folosea potopul de apă din lac, la irigații, la alimentarea cu apă a orășelului, la vreo hidrocentrală, important e că aveau unde să se scalde și că le pica și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mama eroului Ilie Ilașcu. Momente de mare tragedie, cutremurătoare clipe...... Imediat, măicuța Natalia îl roagă pe fiul Iura să-i facă o injecție, ca să-i potolească durerile. Iura o îndeamnă cu ochii în lacrimi să mănânce ceva. Primește două trei înghițituri, puțin ceai, după care spune: „Gata.”..... în dimineața zilei de 29 septembrie 1999, la orele 6, am fost anunțat telefonic de către fiul măicuței, prof. Iurie Ilașcu, de moartea mamei sale, petrecută cu câteva minute în urmă. Vocea i se îneca
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Faci exact ce face tot atelierul și doar la gustarea de la ora unsprezece poți să-ți manifești timp de o jumătate de oră personalitatea. Horvath își manifesta personalitatea tăind roșiile în felii perfect egale, aliniind măslinele, socotind în gând câte înghițituri trebuia să ia din pâine, ca să nu rămână chiftelele fără pâine și nici pâinea fără chiftele, apoi despăturea șervețelul de hârtie pe latura lungă a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să mergi ceva mai mult timp cu trenul. În compania Ingăi Wenzel încercam să stabilesc coordonatele lor psihologice. Iată urcând o femeie care mânca un corn cu șuncă. Firimiturile îi cădeau pe bluză, iar ea și le ștergea după fiecare înghițitură. Doar în colțul gurii îi mai rămăsese una ca un pufușor, de parcă femeia, deghizată în corn, mâncase un pescăruș. Mai târziu s-a urcat o femeie ținând în mână un sandviș cu brânză. și ei îi cădeau firimiturile pe bluză
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ne înfruptam din ultima mămăliguță prăpădită, făcută din ultimul căuș de mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama ca la singura salvare. Mama lua câte o bucățică de mămăliguță și expedia bolul alimentar cu înghițituri mici și cu ochii mai mult închiși fiindu-i parcă rușine că nu ne poate oferi ceva mai bun, mai mult, mai consistent și că mănâncă din rația noastră. Suferea cumplit. O durere și o suferință pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să-și găsească un loc pe platforma arhiplină. Nu avea nimic de mâncare; la fel ca ceilalți amărâți. La fel ca toți oropsiții ăștia, avea la el o sticlă cu apă. Când senzația de foame devenea insuportabilă lua repede o înghițitură de apă și se gândea imediat la familia lui ca să prindă putere ca și cum acest simplu contact mental ar fi fost suficient să declanșeze în complicatul organism uman o formidabilă energie atomo-nucleară. Lichidul ăsta răsuflat, incolor și inodor, opărit de puternica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu prima sa înghițitură de aer. "Et ce fut l'âme de M. Bornier." Fantezie de poet, desigur. Oare doctrinele și sistemele care încearcă să explice misterioasa formațiune a sufletului uman sau să lămurească procesul prin care o generație transmite celei care-i urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uitat? Ai venit să lucrezi aici fiindcă ți s-au ars siguranțele. — A. Da. Se uită în jur, mirat. Aha. — Ești bine? Mă uit la el îngrijorată. Am niște cafea. Îi dau o cană de cafea și el ia câteva înghițituri mari. După care ochii îi cad pe teancul de corespondență din mâna mea și, pentru prima dată, pare că se trezește cu adevărat. — Hei, ăla e Vogue-ul britanic? — Ăă... da, spun, punând-o undeva unde el să n-o poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
E un tip foarte de treabă, zice Luke, arătând spre Tarquin. Un pic cam ciudat, dar drăguț. — Da. Este. Luke... Vreți un pahar cu whisky fierbinte? ne întrerupe un chelner. Sau, poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul. Ce bine ar fi să ajungă și la picioarele mele, care, sinceră să fiu, mi-au înghețat bocnă. Domnișoara de onoare! țipă Suze brusc. Unde-i Bex? Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
da? — Ia o plăcințică de ovăz, zice tati cu însuflețire către Elinor. Îți dau niște frișcă? — Nu prea cred. Elinor se scutură ușor, de parcă particulele de grăsime din lapte ar pluti prin aer și i-ar invada trupul. Ia o înghițitură de ceai, apoi se uită la ceas. Mi-e teamă că trebuie să plec. — Poftim? Mami ridică privirea, uimită. Deja? — Luke, ești bun să aduci mașina? — Imediat, spune Luke, golindu-și ceașca. — Poftim? Acum e rândul meu să rămân cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]