1,523 matches
-
o bucată de plastilină în mâinile mele. A fost de acord să-și schimbe și numele. — S.J. Davis, îmi spuse el spre sfârșitul lungii noastre convorbiri. Cum ți se pare? — Care e numele din mijloc, Spunk? l-am întrebat eu îngrijorat. — Jefferson. Mamei nu-i place cum sună. S.J. Spune că mă rup de credință. — Prostii, am spus eu. Pentru prietenii tăi vei rămâne tot Spunk. puștiule, te-ai născut a doua oară. S.J. Davis - sună perfect. Întâmplarea a lucrat în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te asigur că voi fi una dintre aripi! Alex îi mai sărută o dată mâna, pregătindu-se să plece. Ea îl opri : - Alex, dragule, mai am însă o condiție! Alex de-abia se dezmeticise. Intrând ca într-o vrie, o întrebă îngrijorat: - Care? Spune Ina, spune draga mea, acum când încă nu am mers în fața altarului, și nu am semnat actele la ofițerul stării civile. - S-ar putea să râzi, să consideri cerința mea ca pe o naivitate copilărească, dar eu port
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
teorie literară și folclor fiind, îl vede într-o zi pe marele critic venind cu volumul la subsioară în care era reprodusă și cronica sa la Enigma Otiliei dar cu titlu schimbat: “Suntem totuși departe de Balzac”. Papadima se aștepta îngrijorat să înceapă furtuna. “Spre uluirea tuturor celor de față a început să ne citească liniștit cronica”... în final, cu același calm neașteptat, Călinescu întrebă: “Ei, ce zici, Papadima?” la care întrebatul a răspuns că n-ar mai scrie așa această
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu păru însă îngrijorat de aura eroică din jurul lui Germanicus și al soției sale, Agrippina, preaiubita nepoată a divinului Augustus. Nu reacționă (aprobând sau manifestându-și supărarea) a nici măcar când senatorii, în unanimitate - populares din entuziasm, optimates ca să calmeze orașul cuprins de neliniște -, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus descoperi că poreclele afectuoase inventate pentru el în castrum - „Caligula“, „pui de leu“ - circulau prin toată Roma. Oamenii din popor îl strigau astfel, iar femeile încercau să-l mângâie când îl întâlneau pe stradă. — Nu-i un copil, observă îngrijorat Zaleucos, căruia îi era din ce în ce mai greu să-l țină sub control, e un simbol. Astfel, într-o zi din acea primăvară splendidă, Tiberius, care vorbea foarte rar, se apucă pe neașteptate să le explice senatorilor reuniți în Curie că situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, în viitor, mulți istorici importanți - aveau să gândească la fel ca Agrippina. În acea seară însă, cuvintele ei păreau doar un strigăt de spaimă irațională. Gajus, care asculta, în vreme ce frații săi mai mari glumeau ceva mai încolo, îl întrebă îngrijorat pe tatăl său: — Ce pregătesc oare? Germanicus îi mângâie părul, așa cum făceau toți, fiindcă era strălucitor și frumos ondulat. Nu știa însă ce să-i răspundă, așa că în cele din urmă zise, mințindu-se singur: — Calpurnius nu cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rece pe șira spinării, însă tânărul Împărat surâdea. „E un copilandru“, gândi Macro, orbit de dorința de a pune mâna pe acea putere imensă. Împăratul îl anunță că voia să transfere comanda cohortelor la doi tribuni. În lipsa ta, spuse el îngrijorat, cred că e prea riscant să încredințez o asemenea responsabilitate unui singur om. M-am gândit la doi centurioni: Sabinus și Cassius Chereas. S-au format la școala ta. Și apoi, Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fu confirmat de puținele zile care se scurseseră între plecarea sa de la Roma și riturile solemne îndeplinite de fratres arvales pentru a aduce mulțumiri zeilor care îi apăraseră viața. — S-a apărat singur, comentă Callistus, pentru prima oară speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și număra lunile care despărțeau Roma de zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din somn și din așternut, Cocorânză Andrei căută, cu mâna, pe lângă trupul său, pe acela al Fantaziei. Dar - ia-l de unde nu-i! Aprinse lumina. Rămase uimit. Nici Fantazie, nici sacul cu bani. Sări drept în picioare. Ieși în noapte. Îngrijorat. Desnădăjduit. Unde-i? Unde-i ea, și unde-i sacul cu bani? Unde, lume sfântă, unde sunteți, voi, oare? Unde? Drept răspuns, parcă a izbucnit, pe cerul nopții, un trăsnet. O luminație teribilă, turbată, brăzdând în feluri și chipuri diferite
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
concediul de odihnă pentru că se gândea că dacă va duce concediul medical, toată primaria și apoi localitatea o să știe de avortul ei. A rugat-o să treacă și pe la tatăl ei să-i spună unde este, să nu mai stea îngrijorat de absența ei. Geta a trecut întâi pe la Gheorghe să-i spună despre fiica lui că este internată în spital dar nu i-a explicat mare lucru decât l-a liniștit că este bine, că trebuie să-și facă niște
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
un nor greu de fum care tot sporea și îl îneca... a văzut băieții strânși în jurul unei necunoscute cum fumau de zor cu ea în frunte. Erau gălăgioși și veseli însă trebuia să apară și restul clasei. S-a repezit îngrijorat direct la ferestre, le-a deschis larg să aerisească clasa, au realizat și ei că nu puteau ascunde fata acolo la infinit și i-a întrebat: - Ce e cu domnișoara asta? - Am găsit-o aici și nu mai știm ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fi scăpat neprinși... Adevărul-adevărat era greu de știut, dar ceva fusese acolo, la Băneasa... Uimit de cele aflate, Stelian vru să spună ceva, dar renunță, văzându-l printre stinghiile chioșcului pe poștaș, care îi aducea ziarul. Apoi căzu pe gânduri, îngrijorat de perspectiva convocării sale la miliție sau chiar la securitate, pentru a da informații despre fostul său vecin de casă sau poate și mai rău... 5 După câteva zile, la Vărăști sosi, în sfârșit, și Virgil. La fel ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe Felicia. Ea îi spuse că Felicia nu fusese la cursuri decât în prima săptămână, după care făcuse o pneumonie și trebuise să se interneze în spital. Nu, nu era ceva grav, îl asigură liniștitor fata, văzându-l cum tresare îngrijorat. Felicia nici n-ar fi vrut să își întrerupă școala, pretinzând că se simțea bine, dar ele, colegele și prietenele, precum și îndrumătorul grupei lor, o siliseră să meargă la spital, ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Unul dintre vigilenții aflați în apropiere îl fixă atent cu privirea, ca să-și întipărească bine în memorie figura lui. Mă, hai dracului s-o ștergem de-aici, c-o să dăm de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche. Hai la Carul cu Bere, că fac eu cinste... Parcă ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i un semn cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se mișcase din locul unde fusese ancorat. Milic Își ascultase fiica atent, necăjit că nu-i putea veni În ajutor. Înțelegea acum de ce, de cîtva timp, Nicolas se Îndepărtase de el. Nu emise nici o judecată, pur și simplu se arătă Îngrijorat că nepotul lui se rupsese de ai săi. Marie se așeză, copleșită de gînduri. Milic Își puse afectuos mîna pe creștetul ei, apoi se Întoarse cu pas greoi ca să ridice niște coșuri pentru pește. Îl urmări cu privirea. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își ceru scuze că nu o luase În serios mai Înainte și se declară În cele din urmă fericit că ea avea să părăsească insula a doua zi. Marie Își retrase mîna fără să răspundă. Lucas porni din nou mașina, Îngrijorat. * * * Christian trăgea nervos dintr-o mică țigară de foi plimbîndu-se În sus și-n jos prin apartamentul nupțial cînd se deschise ușa. Se Întoarse brusc. Era doar recepționera, o fată slabă cu ochi de mioapă, care aducea un plic lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să trimită rezultatul prin fax la jandarmerie, așa că trebuia ca Stéphane să rămînă la locul lui. Curajul natural al lui Morineau nu se manifestă chiar atît de tare Încît să se facă simțit, jandarmul nu mai stărui și se uită Îngrijorat după ea cum pleacă. Făcu o Încercare să-l sune pe Fersen, dar nimeri peste căsuța vocală și Închise. Mobilul lui Lucas era Într-adevăr Închis, așa cum se cade Într-un spital. Alături de Gwenaëlle, tocmai afla ultimele vești referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faptul că am cunoscut acest cuvânt într-o singură limbă. Mă întreb, dacă cu alte ocazii, într-o altă limbă, voi mai putea simți la fel în raport cu acest cuvânt. După un timp, m-a vizitat Ndonde, căpetenia tribului Makonde. Părea îngrijorat. A făcut o plecăciune și a început să-mi relateze ce a văzut la televizorul hanului de la marginea rezervației. Mergea adesea acolo să consume bere, ce-i era interzisă în ideea că alcoolul ar putea avea efecte imprevizibile asupra spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bun Început: aceea că mozaicul ar fi putut fi un soi de celebrare a anului Centesimus. Se Întrebă iarăși ce-o fi fost prevăzut pentru partea rămasă neterminată. — Ai observat ceva ciudat, În purtarea lui? Se temea de ceva? Părea Îngrijorat? Îl Întrebă pe stareț. — Nu, n-aș zice. Era foarte absorbit de munca lui... Lăsând la o parte treaba cu scrisoarea. — Care scrisoare? Asta? zise poetul, arătându-i contractul. Nu, nu aceea. În urmă cu două săptămâni, m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui nesăbuite fuseseră sâmburele revoltei. Aruncă o privire spre gărzile care Îl urmau, Îngrijorat. Dacă familiile Cerchi și Donati coborâseră În piață cu efectivele complete, trupa aflată la ordinele lui Bargello nu avea să fie suficientă. Numai cei din clanul Donati erau În stare să scoată pe câmpul de bătaie cinci sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să strige Gulie în direcția celorlalți, cică s-a spart deja Vila din Băneasa, și Piticul a fost jefuit de operele de artă de prin casă. Să mori de rîs nu alta de atîtea baliverne, dom’ Șef, se uită Tîrnăcop îngrijorat în ochii lui Roja, pot să i le sparg în cap pe amîndouă? îi cere din priviri permisiunea. Nu v-am spus eu că vom învinge!? începe și Petrică să țipe în draci ca să facă atmosferă, Tiranul a fugit! Casa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semneze convenția privind răspunderea părților În vânzarea-cumpărarea tablourilor când, din motive neclare, mâna Îi alunecă ușor spre dreapta, prelungind bastonașul cu codiță al literei ă până la a se confunda cu o asimptotă la axa icșilor. O fi semn bun? Întrebă Îngrijorat domnul Brândușă, pentru prima dată atent la numărul de zerouri din coada sumelor trecute În dreptul fiecărui tablou. Regreta că nu-i dăduse niciodată prin cap să se facă pictor! Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci, la predarea licenței, cu piloții lor. — Tovarășe comandant! spuse îngrijorat Amărășteanu. — Ce-i? răspunse Aciobăniței, care moțăia în fotoliul comandantului, cu capul în piept. — Ia uitați-vă aici - zise Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfârșit timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]