2,408 matches
-
ce trece ești mai tînăr, o să devin gelos pe tine, tată... Și tata punînd iarăși ordine În lumea lui, acomodîndu-se printr-un nou zîmbet, dumneata ce părere ai? Dumneata era șeful de sală și nu avea nici o părere, fiindcă era Îngrozit. Mai curînd Îi ruga, pierzîndu-și pentru moment din fluența franceză, Îi implora din ochi să comande ceva, le cerea cu un zel pe măsura lefii lui să aleagă ceva, să vorbească mai Încet, dacă și-ar da seama, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ușa Academiei de muzică, stătu cîtva timp la pîndă și o zbughi apoi Îndată, cînd văzu că nepoata lui Beethoven stinsese din nou lumina, desigur că Începuse iar să croșeteze șaluri, ar fi vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că Bobby trebuie sa-i ceară iertare pe loc și să le promită tuturor că n-o sa mai bea whisky În neștire. Asta era părerea ei și de Îndată ce a terminat ce avea de spus s-a Întors fermecătoare, zîmbitoare și Îngrozită pentru a vedea dacă Țanțoșa e de acord cu părerea ei. Întru totul de acord. Țanțoșa socoti că incidentul poate fi uitat, că domnișorul Bobby fusese stăpînit de pică și că pica e un sentiment primitiv, care, amestecat cu băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu voioșie faptul că se îndrepta probabil spre moarte. În ciuda vârstei și a dezgustului de sine, nu se simțea dispusă să accepte uitarea. Dar Clane o rugase să riște. O amuza vag pe Lydia că, acum, conducătorul nu o mai îngrozea. Avea propriile ei motive pentru a-l crede pe Clane un om capabil. Se plimba încet pe culoarele familiare, printre arcade strălucitoare și prin camere ce scânteiau de bogățiile familiei Linn. Peste tot erau bărbați masivi, cu barbă, care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut de cârpă. Am tras-o și, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
au văzut. 13. În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pămînt, și s-a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pămînt. Și cei rămași, s-au îngrozit și au dat slavă Dumnezeului cerului. 14. A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd. 15. Îngerul al șaptelea a sunat din trîmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăția lumii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
dragoste și a te căsători cu cineva. Acolo, în Grecia, lucrurile s-au complicat însă. Începuse să iasă cu o fată drăguță, care părea îndrăgostită de el, dar de fapt, dorea cu orice preț să se mărite. Pe Codrin îl îngrozea deja gândul unei căsătorii, dictate de o simplă necesitate fizică. De multe ori, prefera câte o prostituată pe care știa sigur că nu o iubește și nu o va iubi vreodată. Îi displăceau mult scenele cu despărțiri petrecute în noapte
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, și atunci vei lucra cu înțelepciune. 9. Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: "Întărește-te și îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face." 10. Iosua a dat căpeteniilor oștirii poporului următoarea poruncă: 11. "Treceți prin tabără, și iată ce să porunciți poporului: "Pregătiți-vă merinde, căci peste trei zile veți trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Dumnezeul vostru." $5 1. Cînd au auzit toți împărații Amoriților de la apusul Iordanului, și toți împărații Cananiților de lîngă mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel pînă am trecut, li s-a tăiat inima și au rămas îngroziți înaintea copiilor lui Israel. 2. În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: "Fă-ți niște cuțite de piatră, și taie împrejur pe copiii lui Israel a doua oară. 3. Iosua și-a făcut niște cuțite de piatră și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele sale învățară să tragă de el, asistentele îl imobilizară cu legături nedureroase. Din când în când, ceva îl îngrozea și se zbătea ca să scape. Nopțile erau cele mai grele. La un moment dat, când Karin se pregătea să plece, fu străbătut de un val de chimicale și țâșni în sus, căznindu-se să se ridice până ajunse aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
postând comentarii lungi pe blog-urile despre teoria conspirației, încărcând imagini discutabile la crazedpics.com. Jumătate din timpul pe care nu și-l petreceau la abator era dedicat acumulării de puncte în contul unor personaje imaginare din numeroase lumi alternative. O îngrozea numărul de ore pe care era dispus să le petreacă într-un loc cu totul imaginar. Acum era blocat mult mai departe, într-un loc unde mesajele instant nu ajungeau. Și toate relele de care se temuse ea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vezi cu cineva? Începu din nou să chicotească. Se întâmplase ceva total aiurea cu ea. Ceva derapa, scăpându-i de sub control. Doar cu fratele meu. Nouă sau zece ore pe zi. Faptul că-i spunea fie și numai atât o îngrozea. Dar era infinit mai bine să fii îngrozit decât mort. Daniel? Ar fi foarte bine dacă am putea sta un pic împreună. Dacă ai timp să mă vezi. Nu vreau să te încarc. Chestia asta e... greu de dus, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se întâmplase ceva total aiurea cu ea. Ceva derapa, scăpându-i de sub control. Doar cu fratele meu. Nouă sau zece ore pe zi. Faptul că-i spunea fie și numai atât o îngrozea. Dar era infinit mai bine să fii îngrozit decât mort. Daniel? Ar fi foarte bine dacă am putea sta un pic împreună. Dacă ai timp să mă vezi. Nu vreau să te încarc. Chestia asta e... greu de dus, atâta tot. Știu că sunt ultima persoană care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de timp. O întoarcere a capului declanșa un șir de diapozitive zăngănitoare. Nu putea turna cafeaua; lichidul atârna din ibric în țurțuri, iar dintr-un moment suspendat în altul, masa se umplea cu lacuri înghețate de cafea. Pisica ei o îngrozea, făcându-se nevăzută și rematerializându-se în altă parte. Televizorul îi rănea ochii. O pasăre în zbor făcea găuri ca de glonț în fereastra de cer. Bineînțeles, Sarah M. nu putea conduce mașina, nu putea merge în locuri aglomerate, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui; am găsit o cutie întreagă de pantofi cu poze cu mașina lui, într-un dulap din Homestar. Asta ar putea să-l tulbure. Da, poate că ar trebui s-o păstrăm pentru mai târziu. Sosiră pizzele. Alegerea lui îl îngrozi: ananas și șuncă. Nu-i venea să creadă că asta comandase. Karin atacă porția ei de Supreme cu elan. N-ar trebui să comand pizza. Știu că aș putea mânca mai bine. Totuși, nu prea le am eu cu mâncatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cocorilor. Cu mai multe donații și o bună administrare, puteau cumpăra și scoate din circulație un centimetru pătrat de teren agricol de periferie. Chelnerița veni să le spună care erau specialitățile casei. Lista cu pești, carne și păsări măcelărite îl îngrozi pe Daniel. Vinetele astea „chinezești“, o întrebă el pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gândește-te cât timp ai nevoie, îi spuse Weber. Tot timpul din lume. O sună pe Sylvie, ieși la cină, făcu duș, citi, ba chiar scrise puțin, deși prost. Când își verifică e-mailul, avea deja o scrisoare de la Daniel. Îl îngroziseră niște informații pe care le găsise pe internet, pe un site care declara: „Olanzapina e folosită în tratarea schizofreniei. Acționează prin diminuarea nivelurilor neobișnuit de înalte ale activității cerebrale“. Mesajul dădea pe dinafară de link-uri la site-uri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută ușa pe dibuite. Precipitându-se, și-o deschise în față și se lovi la buză. Mark se ridică de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și pe sine. Nu. Lasă-mă pe mine să discut cu el! Blackie Doi urlă. Mark făcu un pas înapoi, cu mâinile ridicate. Apoi ea dispăru în întuneric, poticnindu-se spre mașină. Întrebă la secția de poliție. Duane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a întâmplat cu el. Dacă ieșeam în față era tot aia. Ba poate că pentru Mark n-ar fi fost tot aia. Fața i se încruntă. Nu s-ar fi schimbat nimic. Nevoia ei de a-l crede o îngrozi. Se ridică în picioare, reorganizând lucrurile: urmele, ordinea lor, memoria ei. Timpul se înfășura și se desfășura, încetinea, își punea centura și o lua în marșarier. Cea de-a treia mașină, spuse ea. — Nu știu, zise Cain. De un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-are decât să crape. Vrei ca lumea să-ți spună...? Își mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar trebui să-i facă tipului ăstuia? Să-l trimită în următorul Irak. Să-l folosească pe post de ostatic. Ridică ochii, fără să priceapă. —Barbara a fost. Barbara a fost acolo, de la bun început. Are iar șase ani, e îngrozit. Iar ea e peste tot, încercând să-l aline. De data asta o lasă, într-atât e de frânt. Își apasă fruntea, apoi o scutură. Își acoperă ochii cu mâinile. Știi toate astea? Ea dă din cap. Știi că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cap cu un gest de profund dispreț și silă, și bombăneau Încet Înainte de a pleca, de parcă, Într-un fel sau altul, mulțimea se făcea vinovată de o acțiune turbulentă și indecentă, de care sufletul lor decent și docil se Îngrozea. Trei fetițe evreice și un băiat, tot evreu, se apropiaseră Împreună și se opriseră lîngă un grup din cercul de privitori. O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spiritul său, astfel ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
drumul, voi aprecia dacă îmi dai voie să rămîn agățat pînă mă prăbușesc. Privi lung gura, dar nici o parte a ei nu se mișcă. Se așeză pe zdențele hainei și se descălță. Frica îl făcea să-și încetinească mișcările; se îngrozi la ideea de a se opri, așa că se duse spre gură fără să-și mai scoată nimic de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie de pietriș umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de culcare. Așa am învățat să mă tem de trup și să îndrăgesc numerele. Retrăind aceste amintiri, mi-am dat seama că drumul de la trandafirii însoriți pînă la golul cenușiu fusese inevitabil, și cu toate astea nu eram mulțumit. Eram îngrozit de faptul că n-am altceva de făcut decît să-mi amintesc de o asemenea viață. Doream ca nebunia să șteargă amintirile cu accentele și culorile puternice ale iluziei, oricît de monstroase ar fi fost. Eram bîntuit de ideea romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]