1,859 matches
-
de vederi și ne simțim plăcut atrași dintr-o anume latură principală a existenței noastre; abia la o mai apropiată cunoaștere apar și diferențele, și atunci lucrul cel mai important pentru o comportare rezonabilă este să nu ne dăm înapoi îngroziți, cum se întâmplă în tinerețe; ci, fixându-ne pe punctele comune, să ne lămurim pe de-a-ntregul asupra diferențelor, fără a căuta o unitate de vederi cu orice preț.” J. W. Goethe 166. „De aceea Biblia este o carte veșnic
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
uitat împrejur, la casa demodată a părinților lui, la canapeaua verde deșelată, la scaunele furioase, așezate într-un colț spate în spate. Nu sunt pregătită, a spus ea. Iartă-mă, dar nu sunt pregătită pentru asta. Earl a privit-o îngrozit. N-ai de ales. Dar bineînțeles că Jina putea să aleagă. Earl a bătut-o ca s-o oprească. În ultima parte a căsniciei lor, amândoi s-au rănit unul pe celălalt. Și-au produs răni care nu aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice știa că nu numai scriitorii trebuie să fie îndrăzneți în poveștile lor. Și prietenii trebuiau să aibă curajul să rostească adevărul. Atunci înseamnă că el nu vrea să te găsească, a enunțat Alice. Irene a căscat ochii; Jina părea îngrozită. Cuvintele lui Alice fuseseră pline de cruzime, dar, uneori, astea sunt singurele cuvinte care contează. Uneori. Jina s-a îndreptat de spate și, dintr-o dată, a devenit mai înaltă decât era. La naiba cu ce vrea el, a exclamat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia dintre urechi. Asta e casa ta, a spus ea. Pe chipul lui Zach a apărut o expresie îngrozită, iar Jina a trebuit să se întoarcă, să închidă ochii strâns ca să nu-i mai vadă fața în oglinda propriei ei dorințe. Amândoi meritau asta. Tremurul era, de fapt, urletul trupului ei. Tremurul ăla era tot ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spre est, spre incendii, spre cabana Red Salmon. Jina știa că orice veste, în afara celei mai bune, avea să nu fie luată în considerare. Drew n-avea să abandoneze speranța. Din punctul ăsta de vedere, era un om superb. Sunt îngrozită, a mărturisit Mary. E minunat. Jina le-a luat pe amândouă în brațe. Era conștientă că clubul sushi se spărsese, că nimic n-avea să mai fie la fel, dar gândul ăsta a făcut să-i răsară în minte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu au puterea. Era firesc să încerce o apropiere de ființa ieșită din beznă adâncă, fiindcă nu știau că-i un dușman... Noaptea e din ce în ce mai întunecoasă. Toate celulele ar vrea să dea înapoi... Dar nu pot... Grosvenor își dădu seama, îngrozit, că tot ceea ce se întâmplase până acum putea fi interpretat la fel de bine în acest fel, ca și în sens contrar. Situația era gravă. Dacă dezastrul ce se produsese la bordul navei era rezultatul încercărilor stângace ale acestor ființe-pasări de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a învelișului exterior al navei. Se ridică în picioare, cu un fel de mârâit, înțelegând ce se întâmplase: după ce descărcase arma, uitase să-și reajusteze atomii; de aceea putuse să treacă adineauri prin pardoseala metalică a cuștii. - Dumnezeule! exclamă Morton, îngrozit. Târându-se ca o omidă lungă și roșcată pe suprafața navei, Ixtl ajunse la ecluza pneumatică și, strecurându-se prin cele două porți interioare, se pomeni la capătul unui coridor lung, scăldat în lumină. Se simțea, deocamdată, în siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
strâns, ființele astea tot ar fi un pericol! comentă un tehnician, pe un ton acru. Eu... Nu-și sfârși însă vorba, căci începu să urle cu gura larg deschisă și cu ochii ieșiți din orbite. Toți ceilalți se dădură înapoi, îngroziți. În centrul ecranului apăruse Ixtl. 18 Stătea acolo, ca un demon înfricoșător, ieșit din flăcările iadului. Ochii îi străluceau, dar nu mai părea alarmat. Luase măsura acestor ființe și știa acum că, pentru a scăpa de focul armelor lor, ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din cap. - Nu. Ca și ceilalți, Grosvenor se întreba ce motiv îl mâna pe monstru să răpească oameni vii. O explicație putea fi împrejurarea că, potrivit teoriei lui Korita, monstrul era preocupat de grijă de a se reproduce. Grosvenor întrevedea, îngrozit, posibilitatea unui adevărat masacru. - Eu, unul, sunt sigur că se va întoarce, spuse căpitanul Leeth. Cred că ar trebui să lăsăm deocamdată tunurile acolo unde sunt și să terminăm energizarea, însă pe trei etaje. Al șaptelea a și fost energizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
secției și-și verifica encefalostatele. Le găsi în stare normală și la locurile lor. Se întoarse așadar în studio și-și reîncepu cercetările asupra imaginilor hipnotice folosite de Rimi împotriva navei, imagini pe care reușise să le înregistreze. Deodată tresări, îngrozit, căci auzise din nou șoapta aceea, la fel de catifelată ca prima oară, dar parcă ostilă și amenințătoare acum. Uluit, Grosvenor își spuse că era, desigur, un encefalostat: cineva îi excita de la distanță creierul, cu un aparat atât de puternic, încât undele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Vigilență. Cască bine ochii în ce autobuz urci, mai ales dacă ești obosit. În ultima seară, am zis hai să luăm autobuzul până la hotel, deși era doar la vreo 10 minute de mers pe jos. După jumătate de oră, eram îngroziți, într-un loc inexistent pe hartă, într-o pustietate de neimaginat, blestemând momentul în care am avut geniala idee de a urca în autobuz. WC. Obligatoriu să știi unde sunt, câte sunt și cât costă. Unele sunt gratuite, altele închid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
mijloc de a evada din lumea reală fără să simți că ai făcut ceva ilegal, să te cufunzi într-o lume proprie, un univers pe care nimeni nu-l înțelege așa cum o faci tu. Toamna Cu aripile-ntinse Vinovat și îngrozit Pescărușul se înalță În fibre de infinit. Apus de soare. Feerica lumină adoarme stelele în nori. Fulgere vin înspre colină Corbii se-avânt tremuratori. Scânteie bat în stâlpi de gheață Fiori de teamă mă cuprind, Înfiorat și plin de ceață
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92952]
-
an / Cerul s-a coborât spre pământ: / Ninge năpraznic la Bran. // Dinspre Caraiman / Nicio o erecție solară.“ (Ninge la Bran, I) Nici unui alt poet nu i-a mai trecut prin cap să compare răsăritul soarelui cu o erecție! Ne întrebăm, îngroziți, cu ce anume ar putea fi comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filozofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de incertitudine uriașă / până îmi plesneau timpanele / asemenea unei încăperi înguste / ce mă asasinează lent“. Gelu Bogdan Marin își închipuie, probabil, că prin aceste scene terifiante se face remarcat de cititori. Cititorii îl remarcă, într-adevăr, dar îi și aruncă, îngroziți, cartea din mâini. Cum ar putea rămâne indiferenți când descoperă, în aproape fiecare poem, imagini de o mare cruzime, evocând Evul Mediu: „femeia urâtă cu sânii uscați / zace pe eșafodul / din fața porții în așteptarea / celui ce va ridica piatra“; „cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
muncă. Oamenii se prezintă la slujbe. Este extraordinar. Vin cu autobuzul la fabrică. Deschid magazinul, mătură, Împachetează, spală, dreg, grijesc, numără, păzesc computerele. Zi și noapte. Și oricât de rebeli ar fi În inima lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură rapidă, și-a înfipt cuțitul prin cracul pantalonului în coapsa dreaptă, în care cuțitul a rămas înfipt și a mai vibrat un timp. După care a început să râdă urât. Îngrozită, bătrâna doamnă cu pălărie a fugit din compartiment. Imediat, locul ei a fost cucerit de altcineva care stătuse, cu atâta altă lume, pe culoar. Fostul caporal a extras cuțitul, i-a închis lama, l-a vârât în raniță și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cânta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece. 63 Erau oprite la colțul bulevardului cu Calea Victoriei. Mini se prefăcu îngrozită de furia lui Nory și gata să fugă. Era semnalul despărțirei. își strânseră mina. Aprinsa feministă porni curajos printre rețelele vehiculelor, care se încîlcesc la acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind, cu o privire plăcută, edificiul Cercului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
are genele lungi și dese, iar ochii par desenați cu migală de un pictor renascentist. Copilul mă privește și îi spune bunicii:”Buni, vreau să vină și ea la noi să ne jucăm cu Ostiță. O să se bucure.” Eu tresar îngrozită și visul renaște în mine la o intensitate mai mare. Mâna nebunului îmi strânge umărul cu putere și ochii lui mă fulgeră dureros. ”Hai, mă... Nu-ți face nimic. Ne pitulăm și el trece peste și se bucură”. Mult aș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
au zis părinții. Ne-am adunat cu toții încă de dimineață pe dig și priveam apa care se apropia mâncând pământul negru.Dar parcă simt ceva, ca o chemare. Alerg spre coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată. Moș Filip mă ia în brațe și aleargă cu mine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
țah, se auzi iar glasul lui Napoleon tot mai îndîrjit. Și, cu fiecare clipă, răsuna tot mai aproape. Hai să ne urcăm pe creasta zidului! dădu ideea salvatoare Virgil. Acolo nici ursul nu ne poate ajunge. Crezi tu? suspină Ilinca îngrozită. Hai! ziseră cu toții într-un glas și, cît ai bate din palme, pe cea mai înaltă coamă de zid se puteau vedea cinci capete înfricoșate, cu ochii holbați spre locul de unde venea lătratul lui Napoleon. Cum ajunseră sus însă, Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea mereu, simțind victoria aproape. Îngrozit, pe de o parte de cîinele care-l urmărea, iar pe de altă parte de Tomiță, care vru să-i iasă în cale, iedul sări peste niște bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
c-c-că Virgil a rămas în peșteră?... Și că d-dacă l-au omorît pietrele a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el? — Despre Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe șase etaje, fost posesor de memorie fotografică, fost sâsâit (s-a corectat, l-au dus la logoped și s-a corectat), fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sus, din fosta cameră a lui Alexandre, Domi nique oftează cenușiu frunzărind hârtii vechi, aceleași în fața cărora Auguste, contabilul, decretase, cu câțiva ani în urmă, iremediabilul deces al cantinei, pe motiv de insuficiențe financiare. O Dominique mai tânără îl privise îngrozită, conștientă de dispariția unicei surse de venit, de pantalonii o idee prea scurți ai copilului care o aștepta afară, profitând de absența ei ca să se joace neobosit cu claxonul bicicletei. — Și ce-o să mă fac? E o vară guralivă afară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina se descompunea și odată cu ea, tot ce reprezentase aceasta. Asemenea templelor și catedralelor din vechime, ea fusese produsul unui impuls creator, a unei dorințe de perfecționare care ― deși încă vie ― nu se va mai repeta niciodată în același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]