8,846 matches
-
fi putut obține dacă am trece-o sub tăcere. Între timp, întunericul se lăsa rapid, și vântul care se întețea mă umplea de neliniște. Dar acolo, deasupra acoperișului negru al casei, acolo unde cădea soarele, se mai zărea o dungă îngustă de culoarea mandarinei. Deasupra ei, cerul stătea întunecat, și pe el norii se mișcau purtați de vânt repede, ca niște șuvițe de cerneală turnată în apă. Când am ridicat capul, balconul a început să plutească încet înainte, împreună cu casa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului s-au așternut rulouri de vată în care stau înfipte două recipiente înguste și înalte cu un lichid gălbui. Dacă faci abstracție de faptul că e deja iarnă și te apropii de fereastra de sub pervazul căreia radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-se că Hirghe pune chinină în cocaină a ținut numaidecât ca praful să fie cântărit chiar în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe Nelly. Aceasta își desfăcu imediat pachețelul, scoase din geantă un tubuleț scurt și îngust de sticlă și, cu un capăt al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei o grămăjoară minusculă. Apoi apropie de această grămăjoară un capăt al tubulețului, își plecă capul și, ducând la o nară capătul superior, trase adânc. Grămăjoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am realizat că o amărală grețoasă și intensă îmi umple gura de salivă. Observând că Nelly mă privește plină de interes, m-am străduit să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar o bandă îngustă albastră înconjura pupila lor neagră, îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca buzele continuu, lingându-și-le. Am vrut să întreb ce tot sug ei acolo, dar, exact în momentul când m-am hotărât s-o fac, după ce-i plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
curții. Doar în locul unde sfârșește gardul grădinii totul este inundat de o lumină verde, sticloasă. În raza acestei lumini mi se face frig. După ce urc scările de la cerdac, mă opresc. Pe ușa grea, minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe Matei; cobor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
degetele care țin legătura de lemne se umflă și se fac roșii, pe o porțiune și, pe altă porțiune, albe, de parcă s-a scurs sângele din ele. Urc acum pe scara întunecată care miroase a pisici, ținându-mă de balustrada îngustă de fier, și-mi amintesc de timpurile când lăzile de gunoi nu existau. Îmi vine în minte o zi; e vară, liniște, și deodată, în curte se aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor răsuna în jur, amplificat de pereții înguști. Se apropie de locul unde era fisura și privi cu atenție. Arăta bine, așa încât ridică ranga groasă de alături și o potrivi la locul ei. Se apăsă cu putere de mai multe ori pe capătul acesteia încercând să disloce bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
masiv și apucă coada lopeții rezemate de perete. Începu să încarce sfărâmăturile în vagonetul aflat în spatele său. După ce curăță bine frontul de lucru privi în interiorul acestuia. Era plin, trebuia scos afară. Oftă și se apucă să-l împingă pe șinele înguste spre ieșire. În cele zece zile de când lucra reușise să înainteze vreo doi metri în galerie. Nu ducea minereul prea departe, îl descărca aproape de intrare, singura lui grijă fiind să nu blocheze accesul. Era hotărât ca mai apoi să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Într-o zi, după amiază târziu, era pe o coastă abruptă, într-o răritură printre copaci. Ajunsese într-o poiană de mici dimensiuni, situată pe un mic platou ascuns printre copaci. Pe trei laturi, poiana era înconjurată de o râpă îngustă și destul de adâncă, o crăpătură în stânca muntelui. Ceva mai în vale curgea un pârâiaș printre bolovanii adunați de-a valma în lungul lui. Ostenit, Iuliu se așezase pe o buturugă acoperită de mușchi cu capul rezemat în mâini, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dinți o înjurătură, pentru că se lovise destul de tare la picior și se aplecă să vadă ce s-a întâmplat. La picioarele lui, ascuns cu totul de iarbă și lăstarii sălbatici crescuți în neorânduială, era ceva ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu seama imediat că nu era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în sus. Era construit rudimentar din dulapi negeluiți putreziți pe alocuri, cu stinghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un stei de piatră imens. Chiar de sub acesta, crescuse un fag uriaș, în trunchiul căruia se deschidea o scorbură. Între copac și steiul de piatră era un loc îngust, numai cât să-ți încapă mâna. Acolo scormoni el cu o săpă ligă, intrând sub rădăcina groasă. Făcuse o gaură destul de adâncă în care își așeză mica lui comoară. Acoperi cu grijă locul, mai întâi cu pietre și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ușor de aurul acela și i-l va dărui fără luptă? Trebuia să muncească mai mult, să se căznească din răsputeri ca să pună mâna pe el. Îi era clar acum ce avea de făcut, trebuia să lărgească golul acela îngust și să excaveze mai departe. Sigur că da, aceasta era singura posibilitate. Asta și făcea acum, lucra fără odihnă. Izbea cu sete în roca tare până ce făcea o adâncitură suficient de mare ca să poată intro duce ranga ascuțită în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Poate că acolo se afla filonul pe care îl căuta el. Se apucă din nou de lucru, lovind cu sete, în stâncă. Muntele gemu din nou. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială, sunetul venea de acolo, din golul îngust de sub tavan. Era copleșitor, nu semăna cu nimic cunoscut. Iuliu Crișan auzise la viața lui tot felul de zgomote din subteran. Putea să recunoască fără greș cântecul lemnului când cintrele amenințau să se prăbușească sub apăsarea stâncilor de deasupra ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătându-l în față. Examină cu mai mare atenție golul din fața sa și se cutremură de groază. Nu-i venea să-și creadă ochilor, raza de lumină aruncată de lanternă nu mai răzbătea atât de departe ca mai devreme. Tunelul îngust în care privea era mai scurt, nu mai avea acum decât câțiva metri în față. Și totuși, lumina nu-i arăta capătul, părea că întunecimea o înghite după câțiva pași. Ceea ce îl înspăimânta însă era faptul că i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cabină. Scoase din buzunar o batistă și încercă și el să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea lui. Se ridică pe scara îngustă și privi înăuntru pe geam. Nu se vedea nimic neobișnuit acolo. Lăsați-mă pe mine! Lângă el stătea Traian Voicu, șeful de coloană, care ținea în mână ceva care lui Cristi i se păru a fi o șurubelniță scurtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am ferit să fac așa ceva. Nici nu am încercat măcar, răspunse grăbit șeful de coloană. În timp ce vorbea, Toma coborî parasolarul verificând dacă nu cumva al doilea rând de chei se afla acolo. Nu era, așa încât, cu mâna înmănușată, pipăi policioara îngustă de deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din căptușeala plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Câteva minute, cei doi se plimbară în tăcere. Ileana pășea tăcută, privind în jos, la dalele mari din ardezie cu care era pavat trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă din același material se ridica pe margine. Câțiva stâlpi de iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în apă. Se spune că, de mult, începu ea să vorbească deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lemne era atât de aproape încât în oglinda retrovizoare nu i se mai vedea decât grila radiatorului. De câteva minute bune Cristian Toma căuta un loc unde să tragă pe dreapta ca să-l lase să treacă. Însă pe drumul forestier îngust și sinuos ce se încolăcea în jurul muntelui așa ceva nu se prea găsea. Cristi nu se grăbea, dimpotrivă chiar voia să meargă mai încet ca să poate observa detaliile de pe drum. Camionagiul însă avea treabă, el nu avea timp de pierdut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vârf. Se afla la mijlocul pajiștii alpine. Se miră și el cât de departe ajunsese, ajunsese lângă pârâul care împărțea coasta în două. Era mai mult un izvor, un firișor de apă ce se scurgea la vale. Păși ușor peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda până la glezne. Se aplecă și luă în căușul palmelor puțină apă pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu putea merge mai departe. Se opri și, cu mâna streașină la ochi privi în sus. Nici caprele de munte nu s-ar fi putut cățăra acolo. Pereții urcau vertical cam cincisprezece metri. Apoi urma un fel de brâu foarte îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minte dar se simțea prea sfârșit ca să mai vorbească atunci. Ileana îl luă de mână și porniră încet spre poalele Muntelui Rău. 17 Moș Calistrat locuia într-un cătun situat la numai doi kilo metri de Baia de Sus. Drumul îngust de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic. Evitase orice discuție, spunându-i să aibă răbdare. Pe Calistrat îl găsiră singur, într-o odaie întunecoasă din spate. Intraseră în casă fără nici o problemă, ușa fiind întredeschisă. Ileana părea să cunoască locul pentru că îl condusese printr-o tindă îngustă până în încăperea în care se afla bătrânul. Acesta stătea așezat pe o laviță de lemn acoperită cu blănuri de oaie argăsite. Ținea pe brațe o cutie de carton plină cu poze vechi. Abia ridică ochii când cei doi își făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care tocmai se sfârșise, Cristian Toma îi câștigase recunoștința și, mai ales, respectul. Știi ce înseamnă asta? întrebă din nou Cristian, sperând că bătrânul își va da seama. Chiar dacă își poate schimba forma, se poate subția și strecura prin orificii înguste, nu se poate rupe în mai multe bucăți. Probabil că este înconjurată de o membrană, seamănă cu o amibă. Nu te contrazic, spuse Calistrat, chiar dacă nu știu ce vrea să fie o amibă, sunt sigur că ai dreptate. Așa o fi. No
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]