2,094 matches
-
faptul că Juan Lucas stătea de vorbă cu suedeza. Voia să se apropie și să-l determine pe Juan Lucas să stea de vorbă cu el și cu alți bărbați, dar murea de frică să nu fie Întîmpinat cu o Înjurătură de mamă, cu accentul acela ciudat de data asta În mijlocul cocteilului, că atunci ar fi intrat În pămînt de rușine. Nu știa ce să facă, sărmanul de el și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unul care spuse că e magnat și unul care se prezentă drept Siles Șobolanul, dar care calcă Într-o murdărie de cîine și se Îndepărtă cu coada Între picioare, de rușine. Pe toți suedeza Îi băgă-n mă-sa, ultima Înjurătură pe care-o Învățase și-i plăcea grozav. Rămase la volan, curajoasă foc și foarte sigură de ea, pînă cînd se apropie un individ care spunea că vrea să aibă grijă de mașină. Ăsta era cît pe-aci s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar atunci fetele se hotărîră să urmeze exemplul Ceciliei și se apropiară de ei ca să-i sărute pe obraz, ba unele Își băgară chiar mîna pe sub cămășile băieților ca să le mîngîie piepturile bărbătești. Carlos se pregătea să-i azvîrle o Înjurătură În față străinului care se Întorcea de la al nu știu cîtelea salt mortal, dar tocmai atunci simți mîna iubitei sale, o mînă călduță care găsise locul unde-i creștea din ce În ce mai mult păr pe piept, nu putu rezista tentației de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse deodată: tu ce i-ai spus ăluia care te-a caftit? L-ai Înjurat de mamă? Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile, că o să te Învăț cîteva Înjurături ca să le spui ăluia care se mai leagă de tine, ascultă... trebuie să mai Înveți ceva: să dai cu capul; partea proastă e că voi, albii, nu știți să vă folosiți dovleacul, o să te Învăț să dai cu devia: voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai pentru a descoperi că priveliștea spre interiorul palatului era, În felul ei, la fel de frumoasă ca aceea dinspre exterior. Era gata să ducă paharul de cristal În fața ochilor, dar Bobby se apropia de undeva din interior completîndu-și drăcuielile cu niște Înjurături atît de cumplite, că nici chiar Juan Lucas nu le cunoștea pe toate. Și nici tavanele care absorb zgomotele n-au fost de ajuns ca să amuțească scandalul stîrnit de Bobby În seara aceea. Cineva, bineînțeles În Statele Unite, crezuse că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ajuns ca să amuțească scandalul stîrnit de Bobby În seara aceea. Cineva, bineînțeles În Statele Unite, crezuse că a rezolvat problema zgomotelor În casă, dar la ce bun, cum se zice la Lima; Bobby, străbătînd toate Încăperile palatului, demonstra contrariul cu Înjurăturile lui nemaipomenite. Julius, care-i ieși În cale, trebui s-o șteargă ca din pușcă, fiindcă fratele lui avea o poftă nebună să dea În cineva, oricine ar fi fost și el, cu Înfățișarea lui inocentă și speriată, era numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bikinii aurii, profitînd de momentul cînd ea Îi spunea am un temperament romantic și pasionat, Îi acoperi În cădere gura cu un sărut și cînd se depărta puțin ca să se așeze mai bine și să respire se trezi cu o Înjurătură atît de Îngrozitoare, Încît n-avu Încotro și trebui s-o ia de la capăt, repezindu-se iar ca să-i Încrusteze cuvîntul nebună Între buze. În două săptămîni Maruja Îl ținea sub papuc; totuși Bobby tocmai Împlinise șaptesprezece ani și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la izolare. Totală și desăvârșită. De chipuri și voci umane. Și, toate astea, în lipsa oricărei explicații, fără un motiv întemeiat. De câte ori încerca să afle cu ce a greșit, primea doar pumni în cap, palme peste gură și o droaie de înjurături. Printre toate acestea, deslușea, câteodată, îndemnuri răstite și însoțite de scrâșnituri din dinți, să spună al cui spion este, cine-l plătește și unde a făcut școală. El nu le spunea decât adevărul, că e un țăran simplu de la coada
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cât de greu al istoriei perfide care ne-a trădat mereu și-acum lent, ne și ucide. Reci mai sunt și umede zidurile-acestei uri! Fac efort să nu mă-ncrunt la vânăta lume de stele roșii, lovituri, de centuri și-njurături... Deseori rămân pe gânduri, pe tăișuri de trebări cu răspunsurile sumbre; geamul e dublat de scânduri nicio rază, dinspre zări nu pătrunde printre umbre. Zi și noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
distonante, care vin acasă sîmbătă ca să se Îmbete și să-și bată nevestele - a căror existență, cu viața ei intimă și cu etapele ei, se desfășoară În văzul tuturor, În fața a sute de ferestre deschise, cu rîsete, strigăte, țipete și Înjurături. I-aș putea spune cum se bat, se Îmbată și se omoară; cum jefuiesc, atacă și lovesc, cum se prostituează și fură și ucid - toate acestea făcînd parte din mersul firesc și decent ai vieții - și totuși cum au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stă de pază Îi vede, se apropie de ei cu mîna pe revolverul aflat În toc, privindu-i cu viclenie printre pleoapele strînse ale ochilor săi mici. Față de șobolan de oraș, uscat, cenușiu, viclean, sigur, buze groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și roșii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe triviale, izvorît, de fapt, din spaima adîncă În care trăiesc, ca și cum s-ar teme că, dacă, În această lume - de o agresivitate primitivă și o rapacitate brutală - in care sînt nevoite să-și cîștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai Îngăduitoare, ar da de bănuit tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai delicată, chiar și În practicarea meseriei lor, ieșea la iveală uneori Într-o formă caraghioasă, În timp ce treceau obosite printre mese solicitînd atenția bărbaților pe care-i slujeau. Astfel, dacă un bărbat li se adresa grosolan, brutal, dur, cu o Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
totul: unul Îi spune că și-a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins tot mai Înjură amarnic, Însă Înjurăturile sale au acum o nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului și n-a mai rămas nimic pe dig, doar tăcerea și rareori cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despre mîncare și despre femei.. Au luptat În praful strălucitor pentru menținerea unui cap de pod În locuri numite Moara lui Wilson sau Drumul lui Spangler, iar soldații lor s-au tîrÎt cu grijă prin tufișurile dese. Și au auzit Înjurăturile doctorilor după lupte și scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mulțumit de el, pentru că a-nceput să-l laude și să zică: „Uită-te la mine, Hensley e un om bun și cinstit, cu siguranță“ - zice. „De cînd fac afaceri cu el, nu țin minte să-i fi scăpat vreo Înjurătură sau să fi rostit vreun cuvînt ce nu se cuvenea rostit În prezența unei doamne.“ Ei, Doamne, mi-am zis În sinea mea, tare s-au mai schimbat vremurile, dar n-am zis nimic, firește, l-am lăsat În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mare sau mai mică, aproape toate aparatele din laboratorul improvizat. Înregistrarea nu mai era bună de nimic și întregul aparat trebuia verificat din nou, ba poate chiar înlocuit. Dar mai ciudat era că totul se petrecuse aparent întâmplător. Grosvenor auzi înjurături în videocomunicator și înțelese, nu fără un sentiment de satisfacție, că și ceilalți se luptau cu radiațiile șfichiuitoare, al căror șoc era numai parțial atenuat de costumele lor spațiale. Obișnuindu-și ochii, putu vedea din nou suprafața curbă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lucru neobișnuit? - Poate că am lovit-o fără să-mi dau seama, zise omul a cărui armă provocase incidentul. Grosvenor auzi deodată vocea lui Smith, bolborosind în videocomunicator: - Animal erizipelos, strabismatic, steatopigian... Nu auzi restul, dar bănui că era o înjurătură specială a biologului. Acesta urmă, ceva mai potolit: - O clipă, dați-mi voie să-mi amintesc ce am văzut. Mă aflam chiar aici, în linia de foc și aș putea să jur că monstrul s-a mișcat, înainte ca arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]