3,216 matches
-
într-un singur picior; - împingerea în perete executată prea adânc, sau ieșirea prea repede la suprafața apei; - nu se continuă înșurubarea. c) la drumul acvatic și ieșirea la suprafața apei: - alunecarea prelungită sub apă care duce la pierderea vitezei de înot; - neefectuarea lucrului sub apă; - poziția de alunecare greșită care duce la creșterea rezistenței la înaintarea prin apă. 3.2. Procedeul spate La apariția sa ca procedeu, era sub altă formă, iar englezii au folosit expresia back crawl, care se traduce
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înota pe spate este binecunoscută din cele mai vechi timpuri, prima referire în acest sens datând din anul 1538, în lucrarea profesorului Nicolas Wynman, intitulată „Colymbetes sive de arti natandi “Pedagogul german Guts-Muts, în lucrarea „Gimnastica pentru tineret”, aprecia valoarea înotului spate, folosit mai ales în tehnicile de salvare de la înec. Procedeul spate s-a dezvoltat în paralel cu procedeul bras, fiind cunoscut inițial ca procedeul bras răsturnat. În anul 1912, cu ocazia J.O. de la Stokholm, sportivul american Hebner a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și spate sunt evidente și în cazul mișcării brațelor. Astfel, procedeul spate este considerat o versiune răsturnată a procedeului craul. Această convingere a apărut după anularea teoriei propulsiei prin rezistență, mai precis, odată cu aplicarea teoriei portanței asupra mecanismului mișcărilor de înot. Biomecanic, și în procedeul spate brațele lucrează alternativ ciclic, iar rolul lor este propulsiv, mișcările desfășurându-se predominant în lateral și pe verticală, cu deplasări minime spre înapoi. Astfel, propulsia se bazează pe portanță și nu pe forța de rezistență
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mișcării finale în jos. Asemănarea între coordonarea acestei vâsliri și cel cu șase bătăi a procedeului craul este remarcabilă, creând suport teoriei care susține că o coordonare de șase bătăi, poate fi cea mai eficientă metodă pentru ambele procedee de înot, cel puțin pe distanțe de 200m sau mai puțin. 3.2.5. Coordonarea brațelor cu respirația Deși pentru a respira nu sunt probleme deosebite, gura fiind menținută peste nivelul apei, precizăm că momentul favorabil pentru inspirație este vâslirea unui braț
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
întoarcerea se va executa spre dreapta, printr-o rostogolire înainte, urmată imediat de împingere în perete, fără pivotare în plan orizontal. Greșeli: a) la atac: - oprirea lucrului de brațe mult prea devreme și alunecarea către perete - scade mult viteza de înot; - întoarcere efectuată fără atingerea peretelui - greșeală regulamentară; b) la întoarcerea propriu-zisă: - atingerea peretelui și sprijinul pe acesta pe un singur picior; - sprijin prea înalt sau prea coborât pe perete - determină o împingere necorespunzătoare cu nivelul apei; c) la împingere și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înota cu mișcări rotunde, întinzându-și brațele prin apă”. În anul 1538, în lucrarea „Colymbetes sive de arti natandi”, este înregistrată o descriere tehnică a procedeului bras. În secolul al XIX-lea apar primele informații cu caracter sportiv din domeniul înotului, unde mișcările de bras sunt folosite mai ales pentru probele pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă desfășurată pe Tamisa. Între anii 1900-1930 se înota bras într-o poziție foarte înaltă, cu capul mult ridicat și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
poziție de alunecare, dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957, particularizat prin vâsliri lungi cu brațele, realizate în apnee prelungită. În anul 1957, Federația Internațională (F.I.N.A.) interzice această variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul timpului, procedeul a suferit numeroase perfecționări, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
realizate în apnee prelungită. În anul 1957, Federația Internațională (F.I.N.A.) interzice această variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul timpului, procedeul a suferit numeroase perfecționări, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul mult scufundat, dar în limite regulamentare. În vremurile actuale se înoată două variante de bras: brasul tradițional și brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul timpului, procedeul a suferit numeroase perfecționări, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul mult scufundat, dar în limite regulamentare. În vremurile actuale se înoată două variante de bras: brasul tradițional și brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o poziție orizontală, șoldurile fiind menținute la suprafața apei, sau imediat sub orizontala
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
brațelor pe sub apă. Caracteristicile întoarcerii la procedeul fluture sunt următoarele: 70 - atacul peretelui - mâinile se dispun simultan și la același nivel pe perete; - faza lucrului sub apă - se desfășoară conform celor descrise la startul în procedeul fluture. Capitolul 4. Metodica înotului 4.1. Orientări în învățarea procedeelor de înot. Pentru a înțelege mai bine problematica învățării înotului este oportună o scurtă trecere în revistă a succesiunii stagiilor de pregătire și selecție. „Viața sportivă” a unui înotător se referă la cca. 12-15
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sunt următoarele: 70 - atacul peretelui - mâinile se dispun simultan și la același nivel pe perete; - faza lucrului sub apă - se desfășoară conform celor descrise la startul în procedeul fluture. Capitolul 4. Metodica înotului 4.1. Orientări în învățarea procedeelor de înot. Pentru a înțelege mai bine problematica învățării înotului este oportună o scurtă trecere în revistă a succesiunii stagiilor de pregătire și selecție. „Viața sportivă” a unui înotător se referă la cca. 12-15 ani de activitate. În funcție de particularitățile fiecărei grupe de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
simultan și la același nivel pe perete; - faza lucrului sub apă - se desfășoară conform celor descrise la startul în procedeul fluture. Capitolul 4. Metodica înotului 4.1. Orientări în învățarea procedeelor de înot. Pentru a înțelege mai bine problematica învățării înotului este oportună o scurtă trecere în revistă a succesiunii stagiilor de pregătire și selecție. „Viața sportivă” a unui înotător se referă la cca. 12-15 ani de activitate. În funcție de particularitățile fiecărei grupe de vârstă, selecția și pregătirea vor avea un conținut
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a unui înotător se referă la cca. 12-15 ani de activitate. În funcție de particularitățile fiecărei grupe de vârstă, selecția și pregătirea vor avea un conținut diferențiat (volum, intensitate, complexitate). Specialiștii împart activitatea în cinci stagii de pregătire, și anume: (1) învățare înotului, (2) învățarea înotului sportiv, (3) stagiul de perfecționare și de concurs, (4) stagiul specializării pe procedee și probe de concurs, (5) atingerea măiestriei sportive. Pentru un neștiutor, învățarea înotului reprezintă o acțiune plină de risc și este privită cu multă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
se referă la cca. 12-15 ani de activitate. În funcție de particularitățile fiecărei grupe de vârstă, selecția și pregătirea vor avea un conținut diferențiat (volum, intensitate, complexitate). Specialiștii împart activitatea în cinci stagii de pregătire, și anume: (1) învățare înotului, (2) învățarea înotului sportiv, (3) stagiul de perfecționare și de concurs, (4) stagiul specializării pe procedee și probe de concurs, (5) atingerea măiestriei sportive. Pentru un neștiutor, învățarea înotului reprezintă o acțiune plină de risc și este privită cu multă neîncredere din partea copiilor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
împart activitatea în cinci stagii de pregătire, și anume: (1) învățare înotului, (2) învățarea înotului sportiv, (3) stagiul de perfecționare și de concurs, (4) stagiul specializării pe procedee și probe de concurs, (5) atingerea măiestriei sportive. Pentru un neștiutor, învățarea înotului reprezintă o acțiune plină de risc și este privită cu multă neîncredere din partea copiilor. Informațiile sale despre acest gen de mișcare sunt de regulă, deformate de sentimentele fricii, panicii. Conform dicționarului limbii române, noțiunea „a înota” se definește prin acțiunea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pluti și a înainta la suprafața apei prin mișcări ritmice făcute cu brațele și picioarele. Exprimarea este concisă, cuprinzătoare și reflectă existența a două mari categorii de probleme care le-am putea aprecia, din definiție chiar drept „cheia” înțelegerii învățării înotului, a practicării lui în spiritul ideii de exercițiu fizic. Formarea deprinderii de a înota. Generalități: Prezentarea celor cinci stagii de pregătire a fost făcută cu intenția de a oferi celui interesat imaginea de ansamblu a drumului parcurs de înotător în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
imersiei, în plus, greutatea corpului devine mai mică în comparație cu greutatea măsurată pe uscat (Arhimedie). Elementele noi de motricitate cu care se va obișnui elevul, în cazul unei bune adaptări la mediu și a obișnuirii cu poziția corectă a corpului în înot, poate fi învățată și perfecționată pe multiple căi, astfel: - învățarea mișcării de înaintare cu picioarele, fapt ce perfecționează capacitatea de a pluti cu ușurință fără a beneficia de o perfectă adaptare cu apa. - învățarea mișcărilor de înaintare cu brațele, care
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
o perfectă adaptare cu apa. - învățarea mișcărilor de înaintare cu brațele, care întărește capacitatea de a înainta în condiții optime cu adaptarea la mediu, dar cu minusuri în ceea ce privește adaptarea celor mai bune poziții de plutire. Formarea deprinderii de înot, parcurge câteva trepte care se cer înțelese a fi trecute progresiv: 1. Adaptarea la mediul acvatic. 2. Obișnuirea cu plutirea și alunecările. 3. Învățarea structurile defalcate ale mișcărilor de înot, începând cu învățarea mișcării picioarelor, urmată de cea a brațelor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
adaptarea celor mai bune poziții de plutire. Formarea deprinderii de înot, parcurge câteva trepte care se cer înțelese a fi trecute progresiv: 1. Adaptarea la mediul acvatic. 2. Obișnuirea cu plutirea și alunecările. 3. Învățarea structurile defalcate ale mișcărilor de înot, începând cu învățarea mișcării picioarelor, urmată de cea a brațelor. 4. Învățarea coordonării simplificată, combinații de mișcări defalcate din cât mai multe procedee. 5. Învățarea până la perfecționare și măiestrie a coordonării globale a mișcărilor, a starturilor și întoarcerilor specifice fiecărui
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mișcării picioarelor, urmată de cea a brațelor. 4. Învățarea coordonării simplificată, combinații de mișcări defalcate din cât mai multe procedee. 5. Învățarea până la perfecționare și măiestrie a coordonării globale a mișcărilor, a starturilor și întoarcerilor specifice fiecărui procedeu. Metodica învățării înotului trebuie să respecte această schemă având în vedere că ea ghidează profesorul (antrenorul, instructorulă către atingerea unui obiectiv superior, învățarea a cât mai multor procedee de înot, cerințele adaptării la mediu fiind aceleași pentru toate procedeele. În funcție de scop, a condițiilor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
coordonării globale a mișcărilor, a starturilor și întoarcerilor specifice fiecărui procedeu. Metodica învățării înotului trebuie să respecte această schemă având în vedere că ea ghidează profesorul (antrenorul, instructorulă către atingerea unui obiectiv superior, învățarea a cât mai multor procedee de înot, cerințele adaptării la mediu fiind aceleași pentru toate procedeele. În funcție de scop, a condițiilor de bază materială, a calității cadrelor, se va putea opta pentru folosirea în procesul de învățare (inițiere) a metodei de învățare simultană (mixtăă, a celor patru procedee
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
adaptării la mediu fiind aceleași pentru toate procedeele. În funcție de scop, a condițiilor de bază materială, a calității cadrelor, se va putea opta pentru folosirea în procesul de învățare (inițiere) a metodei de învățare simultană (mixtăă, a celor patru procedee de înot sau a metodei învățării succesive a unui procedeu. Timpul afectat unui curs sau ciclu de învățare este limitat și abia permite însușirea cunoștințelor necesare. Însă, trebuie spus că scopul și condițiile, determină metoda cea mai bună, adecvată situației în ansamblu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cea mai bună, adecvată situației în ansamblu. Indiferent de metoda ce urmează a fi folosită, ne permite să sugerăm câteva cerințe, câteva dintre principalele indicații metodice ce asigură condiții optime desfășurării procesului învățării și după caz, a perfecționării procedeelor de înot. 4.2. Indicații metodice: a) Metodele folosite sunt: demonstrația, materialele intuitive, planșe, chinograme, afișe, benzi video, filme didactice, imagini ale tehnicii folosite de marii înotători, în care sunt prezentate modelele optime de mișcare. b) Sensul parcurgerii elementelor de tehnică se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Permanent, principala preocupare a profesorului este de a-i atrage atenția elevului despre importanța felului cum respiră, mai bine spus cum 74 expiră, deteriorarea respirației conduce la forme acute de oboseală care nu ajută la învățarea corectă a mișcărilor de înot. g) Mediul ambiant în care se desfășoară lecția trebuie să ofere condiții optime de lucru; funcționalitatea bună a bazinului, evitarea altor activități, numărul cursanților într-o grupă nu trebuie să depășească cifra 15, luminozitatea bună, trebuie să preocupe pe fiecare
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
bună a bazinului, evitarea altor activități, numărul cursanților într-o grupă nu trebuie să depășească cifra 15, luminozitatea bună, trebuie să preocupe pe fiecare profesor. h) Să se acorde atenție mărită pregătirii teoretice pentru conștientizarea învățării. 4.3. Lecția de înot Activitatea de instruire la înot se realizează sub formă de lecții. Lecțiile trebuie să se desfășoare după un orar stabilit, ceea ce creează condiții necesare pentru planificarea activității în mod științific. Ele se organizează pe grupe, ținându-se seama de vârsta
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]