7,678 matches
-
Mircea Mihăieș Capitolul cel mai greu de îndurat (acesta e cuvântul: îndurat) e cel care deschide, de fapt, seria confesiunilor. Cred că n-am mai citit ceva atât de atroce de la Însemnările unui nebun, ale lui Gogol sau dostoievskienele Însemnările din subterană. Cu o diferență majoră: în cazurile citate era vorba de ficțiune, pe când la Tony Judt ne aflăm în plin infern trăit cu ochii deschiși. Delirurile lui Poprișcin sunt urmarea unor
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
Mircea Mihăieș Capitolul cel mai greu de îndurat (acesta e cuvântul: îndurat) e cel care deschide, de fapt, seria confesiunilor. Cred că n-am mai citit ceva atât de atroce de la Însemnările unui nebun, ale lui Gogol sau dostoievskienele Însemnările din subterană. Cu o diferență majoră: în cazurile citate era vorba de ficțiune, pe când la Tony Judt ne aflăm în plin infern trăit cu ochii deschiși. Delirurile lui Poprișcin sunt urmarea unor frământări interioare care conduc, inevitabil, la nebunie, adică
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
amintirea lui Beethoven, iar cu al doilea, în a celui dintre ei trei menit să moară următorul - care avea să fie, desigur, Schubert, peste un an. Deloc surprinzător, această poveste sentimentală e apocrifă. Abia în secolul XX a apărut o însemnare din jurnalul lui Fritz von Hartmann care oferă informații sigure: „Ne-am dus la Castelul Eisenstadt [Taverna], unde eu am rămas cu Schober, Schubert și Schwind până aproape de ora unu noaptea. Evident, nu am vorbit decât despre Beethoven, despre lucrările
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
Și acum această carte a lui Eugen Simion, la rândul ei doveditoare a faptului că nici G. Călinescu și nici toți criticii de după el nu epuizaseră posibilitățile de a spune lucruri noi despre Creangă. Vom face pe marginea ei câteva însemnări. Titlul enunță tema principală a cercetării lui Simion (relația dintre cruzime și jovialitate la Creangă, la „moralistul” Creangă), deși este întrucâtva reductiv. Sunt multe alte teme și subteme aduse în discuție în carte, aspecte și subaspecte, spre a vorbi astfel
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
este o viață bine trăită. Aș zice chiar că este opera de artă prin excelență.” Acestea sînt ultimele pagini ale cărții. Un ultim capitol, dacă vreți, deși nu este o astfel de împărțire neapărat, nu sînt titluri și subtitluri. Sînt însemnări, șoapte, mici scrisori în facsimil, mărturii, amintiri, note scurte, puternice, undeva în josul unei pagini albe, portrete de o forță extraordinară - ca, de pildă, acela al lui Ion Iancovescu sau Toma Caragiu - sînt respirații cu oameni mari de teatru. Citind, simt
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
Viena, care să atragă clientela, fetele lui Pațac, deci, „pațachinele, și pentru „joben”, numind cu totul altfel decît în oricare limbă acest soi de pălărie, după numele negustorului francez Jobin, care avea un magazin pe Calea Victoriei, unde vindea acest produs. Însemnările despre întîlnirile cu Salvador Dali la New York, cu doamna Charlotte Durrenmatt la... Bacău, cu un ovrei din Dorohoi la Disneyland-ul american, jucîndu-l pe Mickey Mouse, cu țigănușul din Bolintin, care îl întreabă „nu ești dumneata artistul ăla care a jucat
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
răzvrătește în contra oricărei ordini - viața însăși cu toate fețele ei de zi și de noapte. Cronologia jurnalelor nu e, oricât ar părea de ciudat, adevărata cronologie. Zilele cură, dar viața are bucle și rupturi, gândul tremură și se frânge. Nici măcar însemnările despre vreme nu sunt „valabile” în absolut. „Azi a fost mai frumos ca ieri” nu e un adevăr meteorologic, ci unul psihologic, particular, personaliza(n)t. Gândul merge înainte și înapoi, aleargă, stă pe loc. Cuvintele îi țin cu greu
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
din București îl persecută pînă la a-l sili să termine studiile la Iași, iar la succesivele locuri de muncă e primit cu răceală și evitat. Într-un cuvînt, e în pielea autorului o latență de nefericire perpetuă pe care însemnările cărții o evocă stăruitor. La așa vocație suferindă, te-ai fi așteptat ca autorul, prins de elanul memoriei vindicative, să dea naștere unei bolgii resentimentare în care sechelele rămase să sugereze o atmosferă de răfuială retrospectivă. Cînd colo, cartea nu
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
autorul Jurnalului revine la iubirile dintâi. Un tratament aparte îi e rezervat lui Mihail Sebastian, ale cărui Femei Mircea Cărtărescu le citește fără indulgență, dar, cumva, cu omenie. Simte că i-ar putea fi prieten omului acestuia. Îi plac mult însemnările lui Sebastian despre instituția criticii literare, pe care le transcrie și le comentează: „Ca limbaj intelectual, Camil și Sebastian (și foarte puțini alții din interbelic) sunt perfect moderni și ar putea scrie aproape la fel și azi. Mai inteligent și
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
ș., inoculări mistico-ezoterice, prețiozități leoșerbăniste etc. Prezentăm câteva fragmente, neconsecutive, din „palierul” întâlnirii Borges-Pessoa. Cartea e în curs de apariție la Editura Polirom. Borges Chiar în acel moment, Alberto Manguel se pregătea să-i citească lui Jorge Luis Borges din însemnările lui Pessoa, în micul apartament al lui Borges, de la etajul 4, în Calle Maipu, 994. Manguel începuse de câteva luni să fie lectorul maestrului argentinian. Însuși Borges îi ceruse acest lucru când intrase în librăria unde lucra foarte tânărul Manguel
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
el. Erau ceea ce numea el heteronimi. Borges încerca să și-i imagineze în timp ce-l asculta pe Manguel. Își spunea că Pessoa, care dorea să dispară îndărătul celor patru identități diferite ale propriilor săi poeți născociți, vorbea de astă dată, în însemnări, cu propria lui voce. Dar ce se întâmplase între timp cu cei patru heteronimi? Desigur, Borges nu știa, dar își putea imagina. În timp ce Manguel - care avea, poate, o voce asemănătoare cu cea a unuia dintre poeții creați de Pessoa - îi
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
Borges fusese vremelnic stârnit de Caeiro (a cărui imagine se baza doar pe nume) consta în faptul că argentinianul nu era prea atras de ceea ce-i citea Manguel în momentul respectiv. E drept, el însuși alesese să i se citească însemnările, așa încât Manguel nu avea nici o vină, totuși nu putea evita o oarecare plictiseală în timp ce asculta vocea aceea egală, devotată, care-i relata gândurile lui Pessoa. Nu le găsea deosebit de interesante (și Manguel era de aceeași părere, dar n-ar fi
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
concepția artistică a scriitorului târgoviștean. Pe lângă romanele acestui ciclu narativ reprezentativ, Mircea Horia Simionescu este autorul unor culegeri de povestiri, între care pot fi amintite După 1900, pe la amiază, Îngerul cu șorț de bucătărie, Povestiri galante, al unor volume de însemnări de călătorie, Răpirea lui Ganymede, Ulise și umbra, dar și al unor „file de jurnal” (Febra). Povestirile lui Mircea Horia Simionescu se caracterizează, și ele, printr-un amestec indisociabil de fantezie, spirit ludic și reflex ironic și parodic, constituindu-se
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
murit Nichita Stănescu. „Geții care știu să se facă nemuritori ” Herodot interpretat de M. Eliade. „Jurnalul anului 1983, din care tocmai am dezvăluit câteva fragmente, nu este singurul, mai există în jur de 7-8 jurnale, majoritatea lor fiind ulterioare acestuia. Însemnări legate de muzică și de locuri dragi de pe munte, care alternează cu notații extrem de succinte uneori ale unui cotidian nud, nume de persoane, conțin și celelalte jurnale. Uneori notațiile în limba română alternează cu cele în franceză sau germană, chiar
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
-o în manuscris, în 1975, producându-mi sentimentul întâlnirii cu o mare carte. La fel (1981), la fel Căderea în lume (1987), romane care vin cu imaginea unor lumi rotitoare în jurul propriilor axe. Care impun, - pentru a rămâne în aceste însemnări numai la Galeria... -, personaje de neuitat cum ar fi Chiril Merișor, insul victimizat de o istorie crâncenă, asediindu-l, făcând să pătrundă în sufletul său tulburat, mai ales din clipa pierderii acelui carnet cu însemnări intime, un sentiment de teroare
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
pentru a rămâne în aceste însemnări numai la Galeria... -, personaje de neuitat cum ar fi Chiril Merișor, insul victimizat de o istorie crâncenă, asediindu-l, făcând să pătrundă în sufletul său tulburat, mai ales din clipa pierderii acelui carnet cu însemnări intime, un sentiment de teroare distrugător. Un om făcut dintr-o materie și rezistentă, și fragilă, străbătând un traseu pe care pierde necontenit, dar la al cărui capăt poate să lase mesajul său de neabdicare morală închis în cuvântul indestructibil
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
de-o viață - în relație cu muzica, încercând a desluși sensul actului muzical, o experiență trăită și gândită în proximitatea artei sunetelor, ne este revelată pe parcursul celor două volume ce cuprind mare parte dintre scrierile regretatei noastre colege Ada Brumaru. Însemnări răzlețe, apărute la Editura Muzicală, cuprind materiale, articole, cronici, conferințe, preluate din periodice. Periodice de tot felul. Dinainte și de după 1989. Unele de largă adresare. Altele vizând comunităț i restrânse socioprofesionale. Constantă a rămas ținuta intelectuală a adresării, pertinența observațiilor
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
o parte, să urmărim ce anume din Jurnale nu a fost preluat în carte, rămânând doar muncă de șantier, și, pe de altă parte, să descoperim, odată cu Remarcile, care probleme au dus la abandonarea definitivă a teoriei din Tractatus.” Primele însemnări au fost făcute de „soldatul Ludwig” la 9 august 1914 într-un caiet unde erau trecute, pe partea stângă, date cu caracter personal, într-un cod special (inversa literele alfabetului, spre a face textul ilizibil la o primă vedere), iar
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
un caiet unde erau trecute, pe partea stângă, date cu caracter personal, într-un cod special (inversa literele alfabetului, spre a face textul ilizibil la o primă vedere), iar pe partea dreaptă, în clar, considerațiile din Logischphilosophische Abhandlung, MS 101. Însemnările „cifrate” au fost publicate separat, în Geheime Tagebücher (Jurnale secrete), în timp ce Jurnalele pe care le avem acum în limba română reprezintă notele logic-filozofice, care încep cu vestita aserțiune „logica trebuie să-și poarte singură de grijă” și care se axează
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
întreținute oficios, pentru ca procesul Arghezi să fie redus ad personam, scoțându-se din cauză „«partidul» și «sistemul». Vina ar fi fost exclusiv a unui funcționar abuziv, ba chiar o răfuială între scriitori (A. Toma - Arghezi)” (Mircea Zaciu, Jurnal, vol. I, însemnările din 6 noiembrie 1979). Chiar voiam să vă întreb, credeți că Ștefan Voicu, fostul Dvs. coleg și prieten, a publicat acest articol tot la o „comandă politică” de sus? Volumul de poezii ale lui Tudor Arghezi, pe care i l-
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
care el nu mi l-a restituit, ci l-a folosit într-un scop opus celui pentru care i-l împrumutasem), purta semne corespunzătoare indicațiilor primite de la partid, pentru a scrie vestitul articol ce mi se ceruse să-l scriu. Însemnările de pe volum nu reflectă preferințele mele. În al doilea rând, pot să spun că pe Ștefan Voicu l-am stimat și l-am iubit chiar și atunci când am dat de dracu! M-am dus la el și l-am întrebat
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
același ton de-a lungul vieții. De exemplu, Ernst Jünger, cînd scrie Jurnalele pariziene, e un meticulos rafinat de fină discriminare culturală, pentru ca în Anii de ocupație (jurnal ce surprinde perioada ocupării Germaniei postbelice) timbrul să-i sară la treapta însemnărilor de intensitate tragică, încărcate de oroare metafizică. La fel se întîmplă cu Mircea Eliade: jurnalele sale desfășoară zigzaguri ce trec prin toate cele trei genuri interioare, și ar fi o eroare să-l așezi cu obstinație într-unul singur. Față de
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
prin toate cele trei genuri interioare, și ar fi o eroare să-l așezi cu obstinație într-unul singur. Față de aceste încrucișări de umori creatoare, cazul lui Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a notațiilor seci. În genere oamenii care nu au umoare de scriitor se
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
unui critic plastic care judecă fără să aștepte ca cineva să-l confirme. Rosei nu scrie pentru public, cum nu scrie nici pentru soție, și cum nu scrie de fapt nici pentru sine, de vreme ce mărturisește că nu-și mai citește însemnările și aruncă caietele într-un sertar atunci cînd le termină. Samuil Rosei a murit în iulie 2001 și cele două volume arată universul unui intelectual care, resemnat în privința ratării publice, umple niște caiete cu considerații în care nu crede, dar
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
sfârșit de o alta spre viitor (La intrarea în noua declinare a următorilor 2000 de ani de poezie românească). Cele douăsprezece "cânturi" sunt o alternanță de ample poeme dramatice în versuri și texte în proză propriu-zisă, fără nicio intenție poetică (însemnări memorialistice, luări de poziție, atitudini, explicații privind concepția autorului despre artă, poezie, evoluția omenirii, unul din "cânturi" fiind chiar o scrisoare a autorului către regretatul scriitor Gheorghe Crăciun, reprodusă ad litteram), presupus definitorii pentru ceea ce reprezintă omul și artistul Ion
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]