1,882 matches
-
mintea mea, starea de melancolie resimțită de cineva care chiar înainte de a pleca într-o călătorie primește o veste rea se asocia cu oglindirea propriului chip în geamul întunecat al vagonului. În metrou nu există un moment al înserării, ci înserarea este neîntreruptă. Dar asocierea funcționa chiar și așa... Metropola Deși călătoria cu metroul a amuzat-o, de fapt niciodată când venea să stea la mine câteva zile Bucureștiul nu era locul unde mama să se simtă la largul ei. Abia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sprijini cu coatele de pervaz, privind jos în stradă, unde lumina iernii, albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
creastă. Pe malul apei nu s-a mai semnalat altă mișcare. Nu scăpați din ochi malul pârâului și coasta râpei. Mare atenție, să nu fiți descoperiți. Ai grijă cum te deplasezi. La lăsarera serii, veniți aici. Am înțeles, domn’ locotenent. Înserarea s-a lăsat pe nesimțite. Pe toată linia frontului era liniște ca în vremurile bune. Lui Toaibă i s-a părut că un militar inamic se deplasează spre stânga lizierei de pe creastă. Când a fost sigur că nu se înșală
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie, Toaibă a fost luat îndată în primire... Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel. Glonțul i-a făcut țăndări amândouă oasele. Ce credeți? Putem noi aduna și alinia așchiile oaselor, ca să-i salvăm piciorul? Uitați-vă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nemți se afla un sat - să vadă ce se întâmplă „dincolo”... 82 Printre cei cinci, m-am nimerit și eu. Ce zic eu m-am nimerit? Eram comandantul grupului. Am așteptat să se lase seara. Parcă văd și acum înserarea aceea... Soarele roșu ca stacoju’ s-o scufundat într-o baltă de sânge. Am pornit spre sat cât mai ferit cu putință. Ne-am oprit la oarecare depărtare, pentru a asculta doar-doar om prinde vreun zvon. După o bucată de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
călca alături cu o iotă. Bine, Toadere. Dacă îi ține seamă de cele ce ți-am spus eu, îi fi ferit de necazuri. Toaibă a mai cerut de băut. Când au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la masa lui din fundul crâșmei, unde a continuat să bea... Târziu în noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea socotelile. Badeee, eu am ve...venit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă de-nserare... Sentimentul primordial este dezvăluit în multe fațete, dar dragostea ideală e ne-nceputa nuntă, miracolul nuntirii... zidit pe trandafiri, echivalent cu un început de lume, visat la ceas de taină, când culoarea-i gata de jertfire, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă de-nserare... Sentimentul primordial este dezvăluit în multe fațete, dar dragostea ideală e ne-nceputa nuntă, miracolul nuntirii... zidit pe trandafiri, echivalent cu un început de lume, visat la ceas de taină, când culoarea-i gata de jertfire, în stare să transforme timpul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
așezat pe un colț de scaun, fără să am vreun gând anume. În cele din urmă, cu prosopul pe umăr, am pornit spre prietenul meu statornic - izvorul - ca “să urmez cele rânduite”, după spusa bătrânului. În timp ce mă întorceam spre chilie, înserarea se cernea clipă cu clipă. De această dată, fereastra m-a întâmpinat cu lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
frică să nu-i răvășesc firul gândurilor... Înainte de a păși pragul, am îndrăznit să spun: ― Noapte bună, sfințite. Mâine voi fi aici, la ceasul potrivit. ― Te aștept, fiule - mi-a răspuns călugărul, cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
reușit să descopăr ființă omenească. Nu a durat, însă, prea mult și vocea s-a făcut din nou auzită: - O, domnule, dar nu mă mai cunoașteți!... Cum se poate?!... A urmat un fâlfâit de aripi și, prin lumina palidă a înserării, am deslușit un ghemotoc negru, care a sărit de pe o creangă mai depărtată a cireșului din preajmă pe una mai aproape de mine. îndată am înțeles despre ce era vorba: stăteam față în față cu prietena mea, Mierla, cea despre care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
evlavie către Doctorul sufletelor și trupurilor. Iată câtă Sfințenie este în Sfânta Biserică...” Lumânarea aprinsă din sfeșnicul de pe măsuță pâlpâie cuminte... M-am oprit din citit cu sufletul încărcat de acele multe Taine ale sfintei Biserici... Pe aripile zefirului, în înserarea târzie - când toate vietățile s-au oploșit pe unde își au sălașul - cu unduiri pline de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult cu evlavie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la prefacerea rapidă a norilor în fel de fel de dihănii și vrăjitoare?! Costeluș vede acum pe cer, din nori, un îngeraș cu aripile strânse, apoi o claie de vată de zahăr. După multe înfățișări, norii s-au ascuns și înserarea a pus stăpânire pe pământ. Băiețelul și-a dorit să aibă o inimă uriașă, să-i poată iubi pe toți, pentru că dacă ai inimă mare, ești ca un înger. În poveștile Mariei Doina Leonte, copiii învață să iubească, ceea ce e
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
înapoi, către întinsul necuprins din care venise, iar, mai pe urmă, când l-a apucat, iar, setea de dragostea primei clipe, aceasta dispăruse, pierzându-se în neant. Acum, el, nepriceputul flăcău, strigă, cheamă, suie la pisc, așteaptă, olaritizând, până către înserare. După care, bătrân ca toți bătrânii, coboară, spre marginile de jos ale munților, la cioporașul de oițe și de căprișoare, cu care l-a înzestrat, prin timp, sfânta viață! NICIODATĂ - SINGUR! Era un om în etate. Umbla prin lume, totdeauna
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
te-am rugat, azi dimneață? La Fata Morgana? Da. La ea. M-am gândit. Și? Am să-ți spun acasă, după ce o s-ajungem, și după ce vom sta la masă. Și... Acasă, fiecare și-a umplut orele cu câte altceva. După înserare s-au culcat cu toții, fiecare la locul său. În dimineața ce a urmat, Firica nu și-a mai amintit de povestea de ieri. A trecut și ziua aceea. Au trecut și altele.La fel, cu de toate, pentru fiecare. Au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în oricare zi, de trei ori? Odată, de dimineață, vreau să zic, între orele șase jumătate și șapte; alta între douăsprezece jumătate și treisprezece, iar, o altă dată,între orele optsprezece jumătate și nouăsprezece. Adică, mai precis, cu puțin înainte de înserare. Bine, mă, să știi că am să vin, cât de curând. Puteți să nu mai mă anunțați. Veniți direct. Pe încrederea mea. Bine. Stai pe poziție. Voi fi. Două zile mai târziu, pe când la pârnaia lui Jenică Teleleu, metoda se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trăznitului său bărbat. S-a petrecut, cu bocitoare, dar, alea, nemaibocind, ca să rupă inimile ascultătorilor, ci, dând-o pe muzică populară și de dans, care, au făcut, ca, până seara târziu, participanții la benchetuială să-și rupă multe pingele. Odată cu înserarea, fiecare s-a dus unde i-a poftit inima. Soții Văduvoiu s-au retras, la casa de vacanță, din partea de sus a parcului, învecinat cu frumoasa pădure de la Adâncata. Au urmat decontările de rigoare. După alte câteva zile, trăznitului i-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
făcut. Sunt de acord cu tine. De când facem unirea? De azi. Vii la mine, ori merg la tine. Cum vrei. Am stabilit să mergem la mine. Întâi s-a dus acasă, și, după ce și-a luat odraslele, de mânuțe, odată cu înserarea, mi-a trecut pragul casei. Puii mei cu puii ei au făcut cunoștință. Am fiert un ceaun mare cu cartofi. Am adus, de afară, două oale, mari,pline cu lapte prins. Ne-am ospătat, bine , cu toții, după care, ne-am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lucea de satisfacție. - Hai noroc, și să trăiești ! EXECUȚIA Câtva timp Lică fusese vicontele de Bragelonne : îi plăcea să-l sărute marchiza de Chevreuse și să fie înconjurat de o ceată de ogari, tot așa de mult ca duelurile din înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dincolo de monstrul care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” (Biblia, Ecleziastul 3:1)
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
ecouri de clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
pian. Julius se suia de trei ori pe săptămînă pentru lecția de pian; se suia tremurând de emoție și topindu-se de dragoste pentru măicuța cu care făcea lecțiile și cînd, În sfîrșit, trecea din atmosfera de așteptare nerăbdătoare a Înserării din galerie În ambianța Înmiresmată din sala de pian, simțea că o iubește nespus de mult pe măicuță. Mary Agnes adusese la colegiul cel nou toate flacoanele cu parfumul clapelor și-l Îmbăta cu miresmele acelea miraculoase. O visase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să ră mână în interior când figura se umfla, Victor caligra fiase frumos „Te iubesc, Ingrid!“ Anul înainta către iarnă, o iarnă adâncă și grea, în care zăpezile nu se mai terminau. La ora cinci se lăsa deja seara, o înserare nostalgică de un albastru intens și delicat. Într-o astfel de seară, pe când pe ferestre ningea năpraznic, Ingrid se-ntrerupse deo dată din sporovăială. Tăcură amândoi multă vreme, apoi fata se-ntinse pe pat, își ridică rochia și-i spuse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]