36,299 matches
-
legate de o mînă de pămînt. Un cruciat nu face compromisuri. Mai mult nu cred că se poate, însă cred că trebuie să tindem spre măcar atît. Totuși nu e chiar așa de simplu, căci ar fi mult prea frumos. Întîi, fiindcă prea ades, nu știm nici care și nici unde este Graalul. Nu toate Cenușăresele își pierd cîte un condur. Dar, și dacă nu și-l pierd, tot nu e foarte grav, pentru că știam, chiar dinaintea filozofilor creștini, că noi
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
pînă să vă întîlnesc n-am știut că ne vorbiți limba chiar atît de bine, de nuanțat, și în orice caz mai corect decît destui români. Cum ați ajuns să deprindeți româna în toate subtilitățile ei? Am învățat-o mai întîi la facultate, la Roma, ca studentă a doamnei Rosa del Conte. Am dat licența cu o lucrare de filologie despre Școala Ardeleană, în 1966, și imediat după aceea am stat la București vreo șase luni, timp în care am lucrat
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
stat la București vreo șase luni, timp în care am lucrat la Ambasada Italiei ca traducătoare. Meseria asta nu mi-a plăcut și m-am întors la Roma, unde am început o carieră universitară ce continuă și azi. Am fost întîi asistenta doamnei Rosa del Conte, pînă prin 1977-78, cînd dînsa a fost înlocuită de domnul Emil Turdeanu, care a rămas la catedră pînă în 1982. De atunci am devenit eu însămi titulară. Știu că specialitatea dvs. e filologia și literatura
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
editorul e cam leneș și e păcat ca revista să nu fie cunoscută de toți cei interesați. Cititoarea avizată Luisa Valmarin are scriitori preferați în literatura contemporană, i-a atras atenția vreun nume nou pentru dînsa în ultimul deceniu? Răspund întîi la cea de-a doua întrebare: am apreciat mult romanele lui Mircea Cărtărescu, mai ales cel tradus de Bruno Mazzoni, Travesti. Aș fi vrut să traduc eu cartea asta, dar Bruno mi-a luat-o înainte. Mărturisesc însă că știu
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
Nu-mi fac iluzii și apoi eu cred că e o muncă ce trebuie făcută acolo, la sursă. E drept că lucrez pe computer, dar n-am mentalitatea informatică a tinerilor. Fișele mi le fac tot pe hîrtie, cînd redactez întîi scriu de mînă și abia într-o a doua fază trec pe computer, dar, recunosc, e un ajutor imens, o mare economie de timp, spațiu și muncă. Pot să fac o comparație, fiindcă primele numere din "Románia Orientale" le-am
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
litere români de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Întrucît fenomenul fetișizării valorilor și apucătura jugulării duhului critic continuă pînă în prezent, nu e de mirare că Virgil Ierunca a fost hulit și că un reputat istoric literar și-a exprimat chiar opinia - hilară, dacă n-ar fi mai întîi întristătoare - că volumul Românește n-ar mai fi trebuit reeditat. În climatul unei mentalități culturale încă în bună parte postideologice, oficial încurajate atît înainte cît și după 1996, criticul exilat continuă a fi resimțit ca o primejdie. E cu adevărat
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
simbioza cîntec - dans - poezie. În cazul de față, pentru cinefilul versat "poezia" constă în sugerarea unei coperți de vis - flash-back ori flash-forward?! - căci protagonista pare a se trezi dintr-odată în iureșul unei iubiri decantată în fel și chip. Mai întîi fotografic: un tînăr crescut la Londra, după ce străbate imensa țară de la un capăt la altul, ajunge într-o minunată zonă montană unde e copleșit de măreția formelor de relief, dar și de frumusețea extraordinară a unei tinere pe care are
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
puțin descoperi satisfacții de copist medieval despre care habar n-aveai că există. Multe sunt ideile cărora Erwin Panofsky le stabilește lumina cea mai adecvată spre a fi analizate din toate unghiurile. Un lucru aș dori să remarc însă mai întâi de toate. Se spune despre anumiți autori că au talentul de a povesti simplu despre lucruri complicate. De unde, desigur, te poți întreba până la ce nivel de complexitate vor ajunge totuși cu aceste istorisiri de șemineu (nu presupunem, desigur, că și
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
Monica Gheț Mai întîi, iată povestea gen "revoluție-evoluție" a unui spectacol "teatru-studio" inspirat din avangarda literară română, spectacol intrat "în legendă" înaintea premierei oficiale (ca pe timpurile mult hulite...): Actul I - reprezentații în Sala Radu Stanca a Departamentului de Teatru din cadrul Facultății de Litere
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
agresivă în teritorii care nu-l privesc nici în principiu, nici în fapt, nu este atît una de ordin pragmatic sau moral, ci una mult mai adîncă, pe care tot psihanaliza ar putea-o, cît de cît, limpezi. Există, mai întîi, în istoria acestui partid, în fibra sa politică ancestrală, dacă îi putem spune așa, cîteva mari acte ratate și cîteva componente constitutive care, vrînd nevrînd, răbufnesc grosier prin fisurile comportamentului de protocol; un fel de sindrom al revanșei care, fără
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
ori nu suntem de acord cu opiniile criticului, beneficiem din plin de răbdarea și competența cu care el ne pune la dispoziție toate datele pentru a ne forma propriile noastre opinii. Un personaj al vieții literare adus în prim-plan, întâi, de opoziția sa declarată față de regimul Ceaușescu și, ulterior, de numeroasele scandaluri pe care le-a provocat prin denigrarea aproape a tuturor scriitorilor de azi este Paul Goma. înainte de 1989, scriitorii aserviți PCR încercau să-l minimalizeze declarându-l lipsit
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
de ani mai tîrziu, "aparatul" zdrobit să fie găsit în deșertul african... Dar poate că cel mai interesant "film" al celei de-a șaptea ediții a Festivalului "Capalbio Cinema" a fost cel al întîlnirii cu regizorii prezenți și cu organizatorii: întîi pentru acel dublu travelling circular turnat cu o cameră video portabilă la care au contribuit toți cei prezenți (fiecare filmîndu-i pe cei din fața lui și, la a doua tură, fiecare autofilmîndu-se - for the record) și, nu în ultimul rînd, pentru
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
oficiale a termenului (datorită extracției rasiale a familiei sale, parțial africane), dar alb după culoare și înfățișare, filozoful de mai tîrziu a descoperit pur și simplu mergînd pe străzile marilor orașe americane secretul identității omenești: apartenența. La o familie mai întîi de toate, apoi la un grup social, etnic, profesional, etc., într-o serie de loialități, datorii, obligații uneori practic interminabile. În zilele noastre, ale "cunoașterii locale", cum a numit-o, cu o sintagmă care a făcut carieră, un antropolog, a
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
convin și cele care nu-i convin, pentru ca în final să-și declare o filozofie personală neoriginală, dar frumos formulată și cît se poate de interesantă și utilă: cea a sinelui în devenire. Individul, insistă Hill, trebuie să parcurgă mai întîi un proces de expurgare a normelor pe care le-a preluat de la comunitatea sa. Trebuie să uite tot ceea ce a învățat vreodată de la alții, pentru ca abia apoi, înarmat cu această miraculoasă tabula rasa, să-și înceapă propriul proiect de autodefinire
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
Paul Schidler și feministe contemporane, miza grea a cărții este însăși legătura dintre frumusețe și fericire, pe care autorul pare s-o presupună ca fiind de la sine înțeleasă inițial. Răspunsul la aceste întrebări ne e oferit cumva pe ocolite, mai întîi sub forma unei mini-filozofii și istorii a noțiunii de fericire, iar apoi printr-o cercetare a apariției eugeniei și a impactului său asupra percepției identității evreiești. Trecînd rapid în revistă diverse viziuni asupra fericirii, începînd cu "eudaimonia" lui Aristotel și
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
reușește în cele din urmă să se lase de băutură printr-un mijloc mai mult decît paradoxal, dar perfect legitim în ordinea spirituală. În momentul în care îi venea chef să bea lua Scriptura și începea să citească un capitol. Întîi a fost sceptic, nu a crezut că poate scăpa atît de ușor. Mai ales că nu înțelegea nimic din ce citea, dar povățuit de un preot care îi spusese să nu abandoneze lectura, deoarece atunci cînd el nu înțelege ce
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
nu a ezitat să dea răspuns și unor întrebări mai delicate... Cea mai naivă și poate cea mai stînjenitoare a fost însă următoarea: cît adevăr și cîtă ficțiune conține romanul De ce copilul fierbe în mămăligă? Deruta cititorului este provocată mai întîi de titlul cărții. În pofida desemnării explicite, încă de pe copertă, a scrierii drept roman - cartea Anglajei Veteranyi este un poem în proză, în patru secțiuni, un pseudo-"Bildungsroman" sau, dacă vrem, chiar procesul verbal al deconstrucției unor iluzii. Lumea este văzută
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
din această primă carte. Scriu și o alta, dar nu pot încă să vorbesc despre ea. Este ca și cum mă duc într-o casă goală unde încep să stau și-mi spun: aicea pun un scaun, aicea, un pat... Dar mai întîi trebuie să intru în această casă... R.B.: V-ați dori ca prima casă, această primă carte care a avut așa mare succes, să apară și în România? A.V.: Foarte mult, da, foarte mult!
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
în care se recunoștea ca aparținînd celor "rămași în urmă, naivii, romanticii, oamenii trecutului". În densul său studiu introductiv, cel mai profund și amplu studiu de pînă acum despre orizontul teoretic al marelui învățat, dl. Andrei Pippidi ne reamintește mai întîi opinia lui Vianu despre acea carte de căpătîi care este Generalități cu privire la studiile istorice. Vianu opinase că " Generalități va fi una din operele citite de posteritate. Puterea expresiei sale, înălțimea ideilor, vigoarea stilului oratoric, lărgimea perspectivelor au înălțat puține monumente
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
Pristanda ("Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?"). Cuvîntul pătruns în mai multe limbi de circulație - franceză (vampire), engleză (vampire), italiană (vampiro) etc. - e de origine sîrbă; e foarte posibil să fi fost preluat mai întîi, așa cum o indică unele dicționare, de germană (Vampir). Acest traseu ar corespunde de altfel difuzării spre Vest a informațiilor și a mărturiilor despre credințele "mortului-viu" în Europa Centrală și de Est, atestate mai ales la sîrbi și la români. Legende
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
sînt un fel de ucenic, de care glumește tot așa cu un haz îngăduitor, - "Costică,... Costică,... fă lampa mai mică!"... Prin urmare, vizitîndu-l odată să-l felicit pentru o carte recent apărută, îmi mărturisise: că atunci cînd auzise soneria, mai întîi nu voise să deschidă, pe urmă uitîndu-se prin ochiul magic, văzuse că eram eu și că atunci nu avusese ce face, și-mi deschisese. Nu de alta, mai adăugase el, dar cu puțin înainte de tine (de mine, n.n.) sunase un
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
iubi înseamnă a-ți manifesta opțiunea de apropiere față de un alt individ, dar inevitabil și a unor afinități, înclinații, dorințe, idealuri. Or, toate acestea reprezintă repere ale individualității, forme de manifestare ale sinelui. Pentru a iubi trebuie să ai mai întîi de toate o bună înțelegere și asumare a propriei persoane. Iubind și punînd preț pe iubire, femeile își afirmă de fapt, dacă îl înțeleg eu bine pe autor, prerogativele identitare. Mi se pare extrem de interesantă această teorie relațională a identității
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
nu ești tu bărbatu-meu cu cununie?!"... Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de țuică îmi povestește toate acestea cu o fală a lui...(se întrerupe). * Bivolița care miroase taurul taman de la 5-6 kilometri, de la Grindași. Cum au dus-o ei mai întîi la gîrlă să se mai răcorească. Și cum unul i-a zis bivoliței, du ce o lăsară să se scalde în gîrlă, - du-te, neică, unde ți-o veni, și lasă-ne-n pace, iar bivolița, încet, sub căldura aia
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
istorici literari și oameni de teatru; îngrijită, prefațată, cuprinzînd un amplu tabel bio-bibliografic, cu note și comentarii de Ion Vartic, Doina Uricariu, Mariana Vartic, Ștefan Oprea și Sorana Coroamă-Stanca, ediția critică reprezintă un exemplu din multe puncte de vedere. Mai întîi, lucrul în echipă, esențial într-o asemenea împrejurare; e cu totul remarcabil să vezi lucrînd împreună oameni de specialități diferite, unindu-i aceeași pasiune/ profesiune/ țintă, împlinite acum în chip excepțional: lucru rar, astăzi, cînd edițiile critice, altădată în grija
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]