13,784 matches
-
de după perdea, și-a cumpărat special binoclu pentru asta, și-a observat tot, absolut toate mișcările suspecte... Noroc că-mi luasem calculatorul la slujbă, dar dischetele mi le-a făcut harcea-parcea... - Ai devenit și tu „kaghebist împuțit”? - Normal, m-a întâmpinat chiar așa, „kaghebist împuțit, știu că ai vrut să te muți aici numai ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a fost greu să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ce puteam eu... - Nu mai... Hai, mai repede... Convoiul oficial a ajuns la alee, mașinile s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta sa, păru să constante inutilitatea faptei sale, se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cina. Mama zice: — Știi ce-i cuvertura memorială SIDA? Sari la cât de mult îl urăsc acum pe fratele meu. — Am cumpărat pânza asta pentru că am crezut că va fi o carpetă frumoasă pentru Shane, zice mama. Numai că am întâmpinat niște probleme cu ce să coasem pe ea. Dă-mi amnezie. Flash. Dă-mi părinți noi. Flash. — Mama ta nu voia să calce pe nimeni pe bătături, zice tata. Rupe un copan prin răsucire și începe să dezoseze carnea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
transmisiunile pe ziua aia. Nu era nimic pe drum cu excepția noastră, ai noștri în cabina camionetei și noi doi în spate, Brandy și sora lui, ghemuite pe-o parte pe podeaua ondulată a platformei, scrâșnetul amortizoarelor, șuieratul drumului care-i întâmpina cu brațele deschise. Gropile ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
au trecut de cînd am început campania, doar două luni și uite rezultatul!" Radul Popianu a cântărit din ochi teancul, nu era cine știe ce, dacă mergea tot așa n-apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul Artur Stavri bătu cu degetul în foile albe de hîrtie, erau așezate cu fața în jos, așa că Radul Popianu nu putea citi nici un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să cred că aveți dreptate în a susține că viitorul este inevitabil. În schimb mă îndoiesc profund că putem ști cu certitudine ce conține acel viitor, care sînt faptele sale și mai ales că am putea face ceva ca să le întâmpinăm într-un fel sau altul. Viitorul este o necunoscută la fel de mare ca trecutul nostru!" Era una din "șmecheriile" sale cu care năucea orice partener de discuție. Un astfel de paradox te făcea să-ți pierzi controlul asupra discuției, să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ia rămas bun unii de la alții, Întrucât fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într‑un glas, cu buzele uscate, șoptindu‑și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să‑i Întâmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși câțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ore pe zi. După ce îi salută cu un zâmbet și cu un semn al mâinii, Tapú Tetuanúi se apropie de vasul mare aflat în mijlocul punții, în centrul căruia ardea zi și noapte un foc, întreținut de femei. Vahíne Tiaré îl întâmpină cu un zâmbet debordant: — Bună dimineață! îl salută, veselă. Ți-e foame? Pescarii au prins trei Mahi Mahi superbi și șase toni. Ce preferi? —Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mă cu ouă. Apoi am pornit din nou în larg, iar patru luni mai târziu am debarcat în Bora Bora. — Îmi amintesc foarte bine ziua întoarcerii tale, murmura Omul-Memorie, și îmi amintesc foarte bine și cântecul cu care ai fost întâmpinat. Haide, te rog! protesta Miti Matái, care păru să-i înțeleagă intenția. Era o prostie cât toate zilele! Doar n-o să te-apuci să-l cânți! —De ce nu? răspunse. Tu nu poți să-l suferi, insă mie întotdeauna mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe o insulița nelocuita, i-a venit și ei primul ciclu, iar Octar a simțit imediat, căci a început să adulmece că un câine în călduri, iar apoi a luat-o de mână și a dispărut cu ea, fără să întâmpine nici o rezistență. Ofta, ca și cum i-ar fi fost greu să accepte că aceste lucruri se întâmplaseră. Nu i-am mai vazut timp de două zile și două nopți, însă, când am început să ne temem că deja o omorâse, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor, lăsând însă clar să se înțeleagă că dacă îl ascultau sau nu era deja o problemă care ieșea din atribuțiile lui. Probabil că Tané îi trimisese deja un ultimatum. Cand se convinse că totul era pregătit pentru a-i întâmpină pe Te-Onó, Miti Matái hotărî să se retragă în cel mai îndepărtat colțișor al insuliței, unde petrecu ore lungi, punându-și sufletul în pace în fața zeilor, pregătindu-se pentru momentul când ei vor decide să i-l ceară. El știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doua zi a prieteniei lor, ea nu avu stare. Se foi în timpul orelor și nu pricepu nimic din ce se preda. Gândul ei era departe, se scălda în marea ochilor pe care-i aștepta. Ernest veni la facultate s-o întâmpine. Dădu, roată, în jurul clădirii și-o zări prin geam, într-una din sălile de seminar. Ședea în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ochii lui rămăseseră aceeași. Tulburători, incredibil de frumoși. Îi topeau sufletul și-o zăpăceau iar ea îl iubea, încă, din toată inima. Ernest căută pierdut în jur. Îi pieri toată siguranța și privirea tăioasă alunecă rătăcită peste copacii pregătiți să întâmpine iarna. Se adună cu un efort și zise: Dacă ai nevoie de bani să-mi spui. Am să te ajut. Bani? Pentru ce? Gata, Luana, încetează! strigă. Știi foarte bine ce vreau să spun. Vei face întrerupere de sarcină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alb și sânii ca de adolescentă. Camera era ticsită de tineri și la un moment dat începură, cu toții, să se agite. Fetele se retraseră grupulețe, vorbind pe șoptite, ghiontindu-se și făcând semne spre ușă. Băieții se grăbiră să-l întâmpine pe acela care tocmai intrase. Privind spre el, Luana înțelese că era, nimeni altul, decât faimosul Ștefan Escu. Într-adevăr, avea o frumusețe ieșită din comun. Înalt, drept, de o eleganță simplă, care nu făcea altceva decât să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită să-și întâmpine fata, se repezi spre ea, strigând disperată după ajutor. Alertată de zgomot, vecina Scarlat se iți peste gard să vadă ce se întâmplă. Privi, crucită, spectacolul. Realizând penibilul situației în care se aflau, mătușa își înhăță băiatul și se ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru pictură, umplu casa de tablouri. În această stare tihnită o găsi ultima zi de concediu. Întoarsă la muncă, Luana găsi pe birou, în locul mașinii de scris, un calculator. Așa cum prevăzuse, unitatea se dotase cu tehnologie modernă. Nuța Cordel o întâmpină surâzătoare. Doamnă Noia, nici nu știi ce bine-mi pare c-ai venit. Am înnebunit doi ani făcându-ți munca. E timpul să intri în pâine, gata cu leneveala și nu uita, îmi ești datoare vândută. Aceeași ființă deplorabilă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar fi fost subvenționați În vreun fel mai sinistru decât cu burse de la Îngăduitoarea Ivy League. O dată sau de două ori, strecurase ca din Întâmplare În conversație prezența În Indonezia a Agenției centrale de spionaj, secret cunoscut de toată lumea, dar Întâmpinase doar priviri nedumerite, așa Încât renun țase. În orașul ăsta nu puteai să fii niciodată sigur de ce pretindea unul sau altul că ar fi, Însă lui Margaret nu-i păsa câtuși de puțin. Oricum, Din părea să se țină la distanță
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-o poți reface la loc, să trăiești fără nici o șovăială, din nou, fiecare etapă de vârstă. Reveni peste câteva zile în casa profesorilor Alexe. Purta cu ea în poșetă textul pe care nu avea cui să-l citească. Fu întâmpinată cu aceeași plăcută cordialitate, cuvinte simple, alese exact pe măsura vanității fiecăruia, făcute să te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mai asistase odată la această coaliție a tăcerii. Tocmai picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea foarte jovial, fusese primit călduros. Bine ai venit, scumpete, îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane, îi spuse și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mă joc! Mâncarea nu e rea, se justifică Carmina, neînțelegând cu ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi cunoștea figura și nu știa de unde. Poate o mai văzuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote mai înfocate o întâmpinară. Gata, Evelina, ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se grăbea s-o întâmpine, toată numai zâmbet, îi păru străină, doar părul roșcat și pistruii îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea cu un accent ce-ar fi putut fi calificat că aparținându-i unui londonez școlit. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]