1,471 matches
-
două ore mai târziu, trebui să caute toată noaptea, la lumina reflectoarelor, până când se declară satisfăcută că găsise și ultimul oscior din trupul lui Baruch Kishon. Capitolul 37 Ierusalim, joi, 1.49 p.m. Maggie făcu tot posibilul să ascundă cele întâmplate. Trecu în viteză pe lângă paznicii de la ușa hotelului - doi tineri care îi întrebau pe toți nou-veniții dacă aveau armă, percheziționându-i pe cei pe care îi suspectau - cu toată hotărârea și fermitatea de care era în stare. Ajunsese să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
seama de gafa făcută.): Am vrut să spun... ați putea rămâne un timp... cu noi... Da! Am putea conversa, ne-am putea povesti atâtea lucruri.... Nu-i așa, Bruno? CASIERUL: Domnule, nu trebuie să vă simțiți vinovat pentru... pentru cele întâmplate, pentru cearta noastră... nu? Știți... noi de fapt... n-a fost decât un joc... de oameni singuri... Un mod... așa... de a-i speria pe călători... Ha, ha, ha... (Cei doi râd în același timp, forțat și evident încurcați.) CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atât de... atât de... Nu e cine știe ce. Trebuie să recunosc asta, sunt atâția ani de când... știți, aici, se întâmplă atât de rar ceva, ceva cu adevărat... așa... cu adevărat... Hm! De altfel voiam să vă cer și scuze... pentru cele întâmplate... pentru cei doi... care sporovăiesc, da, tot timpul sporovăiesc, ha, ha... Bruno și Grubi, înțelegeți? Doi băieți singuri... Nu sunt însă băieți răi... atât de răi... cum ar fi putut să ajungă... dacă... cine știe? Nu, nu sunt deloc băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știe cum a fost el aflat și de către cine, nu există o istorie oficială a Centrului, fiecare misiune, odată Încheiată, este Împinsă În uitare și se șterg toate urmele care ar putea oferi cel mai mic indiciu asupra detaliilor celor Întâmplate. Tot ce mai rămâne și se transmite peste ani sunt acele scurte istorisiri neutre și seci, de genul celei pe care ai citit-o pe computer, privitoare la eliminarea lui Alexandru Macedon. Cu atât mai mult e greu de conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capriciul unei dimineți stupide, În care n-ai avut ceva mai bun de făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu mai putea rămîne ancorat În fața unei stînci golașe dintr-un arhipelag pierdut În Pacific și În cea de-a treia zi porunci să fie ridicată ancora, hotărît să aducă la cunoștința superiorilor lui, cît mai grabnic cu putință, cele Întîmplate. Poate că Ministerul britanic al Marinei avea să socotească necesar să comunice autorităților spaniole faptul, iar acestea aveau să trimită una dintre navele lor să investigheze cazul, deși căpitanul Lazemby știa din experiență că, chiar dacă te bizuiai pe bunăvoința tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
probleme cu cei din jur și vă va face să pierdeți liniștea și pacea. Să nu duceți niciodată vorba de la unul la altul că, de cele mai multe ori, acest lucru se va întoarce împotriva voastră și veți rămâne vinovați de cele întâmplate. Să nu spuneți niciodată vreo unei persoane tot ce aveți pe suflet, înafară de duhovnic. Să aveți respect pentru tot omul, nu numai pentru cei mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acord cu ceea ce urma să fac, o făcusem. O făcusem, credeam eu atunci, nu pentru mine, ci pentru tata. Ajunsesem la universitate cu puțin înaintea amiezii. Întrasem la decan și mă prezentasem. Mi se ceruse să las explicație despre cele întâmplate. Am scris, desigur, neadevăr, dar care părea mult a adevăr. Care a fost pedeapsa? Prea dură pentru mine! Mă lipsiră de loc de trai, pe întreg anul de zile, în căminul universității. Aceasta era, cu adevărat, foarte dur pentru mine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
probleme cu cei din jur și vă va face să pierdeți liniștea și pacea. Să nu duceți niciodată vorba de la unul la altul că, de cele mai multe ori, acest lucru se va întoarce împotriva voastră și veți rămâne vinovați de cele întâmplate. Să nu spuneți niciodată vreo unei persoane tot ce aveți pe suflet, înafară de duhovnic. Să aveți respect pentru tot omul, nu numai pentru cei mai în vârstă. Să nu vă plângeți de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcut...”. Eu nu puteam înțelege aceste persoane. Pentru mine, a ierta era foarte ușor și nu țineam nimic dosit în inima mea. Dacă iertam ceva cuiva, apoi iertat era. Nu vreau să spun că nu-mi mai aminteam de cele întâmplate sau că le uitam. Îmi aminteam, dar nu simțeam niciun fel de durere, aveam inima ușoară. Nu uram pe nimeni. Și era atât de ușor de trăit și mă simțeam fericită. Mai târziu, am cunoscut și eu ce înseamnă să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ierta și uita durerea pe care ți-au pricinuit-o unii. Mi-am dat seama că, cu cât mai apropiată îți era persoana care te-a lovit, cu atât mai mult doare și mai greu poți ierta și uita cele întâmplate. E foarte greu de trăit cu asemenea sentimente în suflet. Iertarea este foarte necesară, ea te eliberează de suferințe, este un bine pe care, în primul rând, ți-l faci ție însuți, apoi celuilalt. Ea nu vine de la sine, trebuie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucreze la realizarea acestui scop. Se întâmplă uneori ca o persoană să ne provoace multă suferință și durere, rănindu-ne adânc în suflet. Știm că trebuie să iertăm, dar nu putem, cel puțin nu atunci când dorim. Aducerile aminte de cele întâmplate sau vederea persoanei care ne-a pricinuit durerea și suferința ne fac să retrăim acele momente, să resimțim durerea, ne zgândără rana. Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Eu nu pe tine te-am cerut de mireasă, ci pe sora ta, pe Ileana! Ea, sărmana, nu dormise toată noaptea, așteptând cu frică momentul în care el se va trezi și va trebui să-i dea explicație de cele întâmplate. - Tata mi-a zis să merg eu, că sunt mai mare... zise ea plângând și tremurând de frică. Atunci moș Ion, își dădu seama imediat de numărul pe care i-l jucase tatăl fetei și, fără să mai stea pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-l încurajeze pe copil. - Nu, e moartă! Am văzut-o în pod la casa cea nouă, zise plângând copilul. Atunci, ea înțelesese despre ce era vorba și îl luă pe copil în casă, apoi anunțară poliția și primăria despre cele întâmplate. După această întâmplare, bunica copiilor îi luă la ea și casa rămase de izbeliște. Încercară mai multe familii să trăiască în ea, dar nu rezista nimeni, se petreceau lucruri stranii în acea gospodărie. Până la urmă, toți plecau de acolo. Peste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
strângea inima ca în clește. Cum putuse să se întâmple lucrul acesta? Credea în acel moment că Dumnezeu îi părăsise. Se simțea atât de vinovat, până la durere. Ce să facă acum? Nu știa cum să-i spună Anei despre cele întâmplate. Își dădea seama ce suferință și ce durere o să-i provoace. Dar fu nevoit să o facă, era vorba despre ceva ce nu putea fi ocolit. Intră în casă îndurerat și îi spuse vestea tristă. Ana ieși repede să vadă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai plânse puțin și, după ce ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai plânse puțin și, după ce ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le era greu, dar își impuneau să depășească situația. A treia zi, întorși de la muncă acasă, urcând treptele pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în viață? Se întîmplă ceva curios. Fața sculptorului râmase impasibilă. Nu se putea citi nimic pe ea. Doar umerii se pleoștiră. Păreau obosiți. Articulă uscat. ― Da, cred că da... ― Sincer? ― Logic, așa ar trebui să fie. Și totuși, după cele întîmplate... ― Vă referiți la "sinuciderea" lui Panaitescu? ― Exact. Fără să vrei, încep să se strecoare îndoielile. Mi-a spus bătrâna că încă nu s-a întors. ― Când a plecat? ― Nici ea nu știe... Poate în timpul nopții. Poate dimineață. ― Exclus! Valerica Scurtu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
top secret, planul elaborat de ministerul meu stipulează, în liniile sale generale, o amplă și sistematică acțiune de infiltrare în rândurile populației, pusă în sarcina unor agenți pregătiți în mod corespunzător, care să ne poată conduce la cunoașterea cauzelor celor întâmplate și să ne permită să luăm măsurile necesare pentru a lichida răul din născare, Din născare, n-aș spune, deja îl avem aici, observă ministrul justiției, E un mod de a spune, răspunse cu un ușor ton de iritare ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să comunicăm acestui consiliu, în absolută și totală confidențialitate, cu scuze pentru redundanță, că serviciile de spionaj care se află sub ordinele mele sau, mai bine zis, care depind de ministerul aflat în sarcina mea, nu exclud ipoteza că cele întâmplate și-ar avea adevăratele sale rădăcini în exterior, că poate ceea ce vedem noi ar fi doar vârful aisbergului unei uriașe conjurații internaționale de destabilizare, probabil de inspirație anarhistă, care, din motive pe care încă le ignorăm, ar fi ales țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
piedici, fiindcă pe astea Nicu le asculta cu toate urechile: „Fuga unei domnișoare din Vaslui: Dragostea nu are hotar și nici legile lumei, nici religia nu pot s-o oprească din aventurosul ei sbor. O dovadă despre aceasta sunt cele întâmplate acum câteva zile la Vaslui...“ Pe măsură ce vocea lui nea Cercel îi desfășura ghemul aventurii, fața băiatului se liniștea, prindea culoare și fulgii topiți pe obraji o făceau să strălucească. La sfârșit, când văzu că pe cei doi tineri „de religii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alte două cuvinte "fiului său". În felul acesta devenise fiu de tehnician și-și construise o origine socială sănătoasă. Când "s-a retras", a semnat și o declarație, prin care s-a angajat să nu spună nimănui nimic despre cele întâmplate. În consecință, se uită întrebător la soții Carp, care acum erau înrudiți cu familia Batin. Voia să cunoască și părerea lor. Dumneavoastră știți de ce s-a retras? Nu prea. Presupunem că dumneavoastră cunoașteți mai multe, tocmai pentru că ați fost colegi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cei invitați aplaudau cu frenezie: Bravo!, Bravo! în timp ce învățătorul cu mâna dreapta îl felicita, ca pe un adevărat erou; cu mâna stângă flutura mâneca, ca pe un drapel după o mare victorie. Mult timp după eveniment a înțeles tâlcul celor întâmplate. Acum, după atâția ani, aflându-se în fața acestui om, a avut o mare dezamăgire. Persoana din fața lui era cu totul alta. Nu mai era el marele învățător, cel mai deștept și mai pregătit de pe planetă. În fața lui se afla un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nevoie de un oftalmolog; poate o fi vorba de o defecțiune de vedere și de auz sau poate că suferă de o boală de care nu știa, încă nedescoperită? Rătăcit într-un spațiu total necunoscut, nedumerit și uimit de cele întâmplate, o stare de nesiguranță și de teama a pus repede stăpânire pe el. Starea aceasta de nesiguranță și de teamă era amplificată și de emoțiile din ce în ce mai puternice, care-l copleșeau. Se simțea în situația unui student prins cu mâța în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceașcă de ceai fierbinte, va uita de lapovița ce i se lipea de haine, va uita de vântul în rafale și cu gândul la ceva frumos va dormi ca un prunc. Într-adevăr, la o jumătate de oră după cele întâmplate mai sus, pe canapeaua moale, după modelul american, cu picioarele întinse pe un scaun din apropiere, cu ochelarii agățați de nas gata-gata să-i cadă peste romanul deschis la întâmplare, începu să citească în gând, aproape silabisind: "Locotenentul Ghenea trânti
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]