11,564 matches
-
oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre. Văzând Maria că omul ei întârzie, și-a zis că o fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu gâtul în ștreang. Așa că ei i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-a oprit: "Nu doar așa! Te vreau și gurist! Gurist de refren, mânca-ți-aș scripca să ți-o mănânc!" Sunt momente în viață când o ființă specială ca mine nu se lasă rugată prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care școala reușise să-l zămislească. Avea un calm proverbial. Se deplasa de ici-colo, cu o viteză care te făcea să crezi că nu a fost inventată încă mișcarea. Când te-asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât asupra metodei. Aceasta era atitudinea față de băieți. Ziceai: "Fugio, -ere, -gi, -itum". Se scărpina încetișor la ceafă și voia altă conjugare. Începeai să turui, fără greș: "Audio, -ire, -ivi, -itum"... Ei, și-acum să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai atât cât să n-o poată el apuca. Îi spun calm: "Îl rog pe nea Onuț să te ajute. O clipă..." Burtă Multă scapă printre dinți un "Dumnezeii și crucile...", se lasă ajutat, ca de o macara, de roboțelul întârziat de întuneric, și ajunge, șchiopătând ca un drac, la mașină... Nu uită să-mi arunce amenințătorul "ne vedem mâine!" Eu zâmbesc, îi întorc un "pe mă-ta" și, pe când încerca să-și introducă osânza în mașină, îi zic prietenos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nu veniți de la?..." Tata, tot în hohote. Aud din camera mea: "Z n-o să aibă nicio treabă cu viața. Pot să mor liniștit. N-o să-i mănânce niciodată câinii din traistă. Auzi, are-un cap... Gata, de azi înțărcăm cureaua..." Întârzii puțin. Ies totuși să-i întorc lui tata complimentul. Mama e de față. Vreau să-l văd mascul fericit. Zic: "La tuns iarba, ziceai? Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, spuneai?..." Tata râde de sare varul de pe pereți; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii se gândea că s-a ars la limbă cu ceaiul în acea dimineață. Nu a întârziat, deși nu s-a uitat deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo profesase impecabil timp de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți care emanau un ecou înnebunitor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de cuvintele adresate pasagerului din spate. —Guten Tag! Endschuldigung, bitte, dort ist mein Platz. Ich bin mich beeilen aber doch bin ich verspäten.... Danke! (—Bună ziua! Vă rog să mă scuzați, acolo este locul meu. M-am grăbit, dar totuși am întârziat.... Mulțumesc!) Recunoaște vocea și se ridică brusc și în spate o vede pe Cecilia. —Cecilia, draga mea, unde mergi? este extrem de surprins. —Matei! Se reped unul la celălalt, se îmbrățișează cuprinși de o profundă emoție, se sărută prietenește de câteva
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să faci, dar sigur ești gravidă după cum se vede,a încredințat-o Silvia. A doua zi și-a făcut testul de sarcină. A ieșit pozitiv. S-a bucurat. L-a așteptat cu masa pe Matei, că 262 el a mai întârziat la serviciu. Au mâncat, noroc că de data aceasta nu i-a fost greață ca să poată sta liniștită de vorbă cu el. Hai să ne odihnim puțin, a propus Matei, după ce a mâncat. —Vin după ce spăl vasele. Nu, acum vii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia și tot așa până când fătul s-a liniștit iar ei s-au dus la culcare adormind îmbrățișați. A doua zi dimineața, când s-au trezit, Matei era cu mâna pe burtica ei așteptând mișcările bebelușului. Să ne grăbim că întârziem la serviciu. — Numai două minute. —Tu crezi că el se mișcă la comandă? — Înseamnă că ești în patru luni și jumătate cu sarcina. —De unde știi? Păi nu sunt medic? — Te știam chirurg nu mamoș. Tu le știi pe toate, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el. —Mișcă? Ia să văd, a băgat mâna pe sub rochia Ceciliei, până la locul unde simțeau mișcările bebelușului. Stai, tu, că poți și peste rochie să simți. — Vreau să le simt bine; o dată o lovitură, încă una! exclamă fericit. — Hai că întârziem, își aranjează ținuta Cecilia și pleacă fiecare la serviciul lui. Chiar în aceeași zi, după terminarea serviciului, Cecilia a trecut pe la mamă-sa să-i spună și să se asigure de cele spuse de Matei privind stadiul sarcinii. —Mamă, la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
chipului tău din mintea mea este aceeași cu făptura ta, răspunde el închizând ochii și mângâindu-i fața. Închide și tu ochii să vezi cum arată chipul meu în mintea ta. —Du-te măi, visătorule, hai să ne grăbim, că întârziem la serviciu, se duce să se îmbrace neluându-l în seamă, în timp ce el rămâne totuși cuplat cu această idee. Pregătindu-se de plecare, Cecilia îi amintește că este ziua în care trebuie să meargă la cioban și să-și aranjeze
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
neluându-l în seamă, în timp ce el rămâne totuși cuplat cu această idee. Pregătindu-se de plecare, Cecilia îi amintește că este ziua în care trebuie să meargă la cioban și să-și aranjeze astfel treburile la spital încât să nu întârzie, fiindcă pe la ora 16,oo Sebastian și Camelia îi așteaptă jos, în parcarea de la bloc. De întârziat n-a întârziat Matei, dar după ce au servit masa, s-a așezat la televizor să urmărească un meci important ce se transmitea în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îi amintește că este ziua în care trebuie să meargă la cioban și să-și aranjeze astfel treburile la spital încât să nu întârzie, fiindcă pe la ora 16,oo Sebastian și Camelia îi așteaptă jos, în parcarea de la bloc. De întârziat n-a întârziat Matei, dar după ce au servit masa, s-a așezat la televizor să urmărească un meci important ce se transmitea în după masa acelei zile. —Hai, Matei, aranjează-te că mergem, l-a îndemnat Cecilia. —Gool! Bravo!a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este ziua în care trebuie să meargă la cioban și să-și aranjeze astfel treburile la spital încât să nu întârzie, fiindcă pe la ora 16,oo Sebastian și Camelia îi așteaptă jos, în parcarea de la bloc. De întârziat n-a întârziat Matei, dar după ce au servit masa, s-a așezat la televizor să urmărească un meci important ce se transmitea în după masa acelei zile. —Hai, Matei, aranjează-te că mergem, l-a îndemnat Cecilia. —Gool! Bravo!a strigat el bucuros
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit Istorisiri nesănătoase fericirii 15 oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind defel cam ce urmări poate avea graba, atunci când fatalitatea hotărăște că trebuie să fie așa, și nu altfel... Lucrând peste zi cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din jurul său, nedumerindu-i cu aceste idei ale sale bizare și de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai cu seamă, atrase atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
început să urle la mine mai aprig decât niciodată. Felul jalnic, în care o făcea, vădea clar că dintotdeauna fusese castrat de simțul inteligenței. Cu alte cuvinte, îmi repeta continuu și cu regularitate exact același lucru, și anume că am întârziat la serviciu o jumătate de ceas în acea dimineață, însă o reproducea, de fiecare dată, cu atâta forță și convingere, încât parcă mereu o spunea pentru prima oară. Se purta întocmai ca peștele care, cam la fel de neinteligent, înoată în permanență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răutăcioase și parcă prea iscoditoare, ale necunoscuților. În cei peste douăzeci și cinci de ani de lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în cel mai corect chip cu putință, ajungând chiar la rafinament și la eleganță. Niciodată nu știa să întârzie a ajunge dimineața la muncă, tot la fel cum absolut niciodată nu-și îngăduia libertatea de a părăsi altfel, decât numai ultima, clădirea seara. Iar această nobilă abnegație a sa și o cultivase în timp și cu răbdare, nu atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de a merge regulat, în fiecare zi de duminică, la biserică, însă nu era nicidecum un obicei pornit din dorința sinceră și înflăcărată a sufletului său, ci numai din îndemnul autoritar al mamei sale. „Bagă de seamă să nu-mi întârzii și să nu care cumva să-mi umbli gură cască, m-auzi?”, erau neschimbatele vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. Istorisiri nesănătoase fericirii 177 „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu pauze lungi și dese, se perpetuează și în prezent în unele ministere și clădiri guvernamentale). Mulți oameni mureau de epuizare fizică și nervoasă, dar, ceea ce era mai important, cuferele trezoreriei se umpleau simțitor. Un asemenea efort național nu a întârziat să aducă abundență în aproape fiecare cămin, iar rezultatele negative n-au așteptat nici ele să-și facă apariția. Natalitatea extrem de scăzută (cine mai are chef de hârjoneală în pat după ce muncește douăsprezece sau chiar paisprezece ore?), insecuritatea și timiditatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
descoperit, în timp ce încerca să spele câteva rufe, că mașina noastră (ce-i drept, veche de vreo zece ani, dar puțin folosită) nu mai elimina apa. Învățată cu eficiența teutono-niponă din ultimii cinci ani, a chemat un instalator, care, desigur, a întârziat vreo săptămână. În urma telefoanelor insistente, omul cu pricina s-a deplasat plictisit la apartamentul nostru, a examinat superficial instalația și a mormăit că mașina nu pare a avea vreo defecțiune, fiind vorba doar de un mic blocaj al furtunului de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că intru în subiect fără alte avertismente prealabile și chiar în absența unui minim exordiu. Este imposibil să nu te frapeze, după ce ai petrecut trei ani și jumătate în Japonia, modul impecabil de funcționare al acestei societăți. Trenurile, luxoase, nu întârzie niciodată, metrourile și autobuzele, deși aglomerate, sunt de o curățenie exemplară, nu există hârtii, ambalaje și resturi de mâncare pe străzi, nu găsești nici măcar o singură groapă în panglicile de asfalt. Mai mult, posesorii de câini poartă întotdeauna cu sine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe ea, într-o așteptare despre care puteam să-mi închipui că nu se va sfârși niciodată. Insula De-aș putea să le arăt unui cunoscător/ Această lună, aceste flori, această noapte ce nu ar trebui irosite. Minamoto Nobuakira Soarele întârzia chiar deasupra coroanei fragile a pinilor, închizând, crepuscular, panorama brațului de ocean care despărțea insula cea mică (denumită, antifrastic și repetitiv, cum e obiceiul japonez, Oshima, Insula Mare) de țărm. Apusurile de aici îmi amintesc mereu de candoarea unei fecioare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]