7,995 matches
-
se aplică nu numai minciunilor spuse altora, ci și celor spuse propriei persoane. În plus, modul de a accentua posibilitatea ca o minciună să nu fie depistată este pentru mincinos să creadă el însuși în ceea ce spune. Acestea sînt motive întemeiate care justifică faptul că mulți mincinoși reușesc să-i păcălească nu numai pe ceilalți, ci și pe ei înșiși. Exemplele noastre arată că această consecință îi poate costa foarte mult atît pe mincinoși, cît și pe cei păcăliți. 8 A
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
altruiste și dreptul individului de a avea secrete personale, ca motive în favoarea nedetectării sau nedezvăluirii minciunilor în anumite situații. El spune: Cred că merită subliniat faptul că, uneori, depistarea minciunii subminează o relație, trădează încrederea, dezvăluie informații care, din motive întemeiate, erau tăinuite. În capitolul 6 am menționat comentariul lui Scheibe cu privire la efectul terapeutic al unor minciuni inofensive, iar în capitolul 7 am amintit pledoaria lui Snyder în favoarea auto-amăgirii "la nivel global". Evident, în cazul unor minciuni, este în interesul mincinosului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
teza de doctorat a lui Gregor, din 1969, și după părerea mea nu sînt pe deplin confirmate de monografia pe care aceasta a publicat-o mai tîrziu (Gregor 1977). Cu toate acestea, cred că ceea ce susține Murphy are o bază întemeiată, chiar dacă nu se aplică în întregime populației Mehinacu, în ceea ce privește accentul pus pe necesitatea ambiguității și incertitudinii în relațiile interpersonale. El pledează împotriva unei sincerități absolute între soți, lucru menționat mai devreme în acest capitol. Monotonia unei lumi lipsite de minciuni
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al timpurilor inițiatice la cel experimental-analitic al timpurilor moderne. Pentru ca omul modern, prin excelență vizual, să recupereze și statutul de vizionar pe care amintirea încă apropiată a Edenului i-o îngăduia cîndva omului inițiatic, o știință specială s-ar cuveni întemeiată. Am putea numi "logică a lui Hermes" [Noica, 1986], "logică hermeneutică" [Dima, 1994:188] sau, schimbînd noi înșine accentul, "hermeneutică logică" această știință, care desfășurîndu-se în favoarea mileniului trei sub semnul zeului comunicării și al interpretării ar urma să recupereze în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acum recuperate, sau a conturat interesul asupra relevanței unei biografii complete și autentice, ca să amintim doar cîteva dintre interogațiile cercetătorilor, ale căror răspunsuri însă fie se lasă așteptate, fie au rămas la stadiul unor propuneri mai mult sau mai puțin întemeiate. Neîndoielnic că, pragmatic vorbind, asemenea întâlniri amenințate nu o dată de redundanță și festivism își propun, declarativ, schimbări radicale asupra percepției operei, însă aproape tot de atâtea ori efectele nu sunt nicidecum seismice, atâta vreme cât un feedback substanțial întârzie să apară. Din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și/sau a poeticității", în detrimentul celor foarte multe și variate care alcătuiesc "literatura neficțională în proză", adică "istoria, elocvența, eseul, autobiografia" etc. Această concluzie îl îndreptățește să recurgă la "poetica condiționalistă", adică la o abordare intuitivă și instinctuală a literarității întemeiată conform unei deschise, dinamice și subiective "judecăți de gust". Principiul genettian al acestei perspective este exprimat astfel: "Consider ca fiind literar orice text care provoacă în mine o satisfacție estetică"40. Așadar, teoreticianul revendică omologarea literară a unor texte a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exemple (folosite ca puncte de plecare ale generalizărilor) și pe autoritate (poate fi vorba de autoritatea persoanei sau de autoritatea valorii, ca rezultat al consensului general, care se fixează în timp). De asemenea, de la Aristotel încoace, se distinge între argumentele întemeiate rațional și sofisme (fallacies) sau falsele argumente, care în accepțiunea contemporană nu se mai referă la eroarea de raționare, ci la eroarea de argumentare. Distincția în sine este irelevantă în ceea ce privește discursul polemic literar, pentru că aici parametrii de evaluare au în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
face din mijloc un scop în sine: "Pamfletul lui Iorga se desfășoară numai la cald", dublând la nevoie "violența interioară", și arghezian materializarea (pre)dispoziției polemice într-un demers ludic gratuit a cărui miză fundamentală e arta99. Distincția criticului este întemeiată, însă insuficient exploatată, de vreme ce decupează doar piesele care, în virtutea unei optici comune, întrunesc condițiile literarității: ficțiunea alegorică și poeticitatea. De altfel, propensiunea lirică apare ca o dominantă a literaturii noastre interbelice, alături de pamflet, fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tripartiție actanțială presupune: un autor care se vrea obiectiv, o țintă aparent învestită cu drepturi egale și tratată în consecință și, nu în ultimul rând, un public în rol de jurat. Privind astfel publicistica polemică, vom încerca să nuanțăm constatarea întemeiată, dar mult prea generală, avansată de Al. George, după care Arghezi, "omul care a scris despre toate lucrurile cu putință și despre încă câteva pe deasupra, nu folosește niciodată, pentru a-și convinge cititorul, argumentația: sistemul lui de a scrie este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în mod direct. Din acest punct de vedere, succesul imediat pe care-l înregistrează, în contemporaneitatea interbelică, scriitura polemică argheziană este o certitudine pe care istoria literară și mărturiile congenerilor o susțin, în lipsa unor cercetări aplicate de psihosociologia lecturii. Observația întemeiată a Dorinei Grăsoiu, cum că "prestigiul său scriitoricesc și marea sa popularitate s-au întemeiat la început, în exclusivitate, pe zgomotoasele-i polemici, campanii întreținute cu o uluitoare vervă"318, ne reconfirmă ideea că publicul cititor era sedus de condeiul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de asemenea, ea n-ar mai fi "arta de a le pune întrebări despre lucruri pe care nu le cunosc", cum adăuga Valéry, fiindcă telespectatorii sondați știu acum cu ce și cu cine au de-a face. Scurte, dar parțial întemeiate, toate aceste observații alcătuiesc discursul cel mai verosimil al sociologului acreditat doxa majoritară a momentului. Antiteza nu pare mai puțin lipsită de argumente. Totul se petrece ca și cum vremea pseudo-spațiului nostru public ar fi trecut și trebuie de acum, cel puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar părea că nu. — Dar este posibil ca Unul să se prezinte astfel? — Nu e cu putință, după a mea părere.“ Pe linie aristotelică, primul mișcător este cel ce naște mișcarea, fiind el însuși nemișcat (deci diferit de toate cele întemeiate, care au atributul mișcării). „Anume, cum ziceam, principiul sau ceea ce este prim în ordinea de existență este imobil și prin sine, și prin accident, și determină mișcarea primă, eternă și una. [...] Prin urmare, esența primă nu presupune o materie, fiind
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este cel ce stă pentru centru, respectiv pentru „vârful“ ierarhiei. Acest Unu se instituie, după cum am văzut, prin diferență absolută, fără să fie parte sau treaptă a vreunei ierarhii, căci aceasta ar însemna ca Unul să fie de natura celor întemeiate, să se asemene lor și, deci, să aibă chip, structură, configurație, formă și, eventual, materie. Or, primul principiu nu are nici unul din aceste atribute, el fiind întemeietor, însă nu întemeiat. Unul nu se instituie ca primul într o serie. De
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aceasta ar însemna ca Unul să fie de natura celor întemeiate, să se asemene lor și, deci, să aibă chip, structură, configurație, formă și, eventual, materie. Or, primul principiu nu are nici unul din aceste atribute, el fiind întemeietor, însă nu întemeiat. Unul nu se instituie ca primul într o serie. De aceea, nu există, în acest caz, doi sau, altfel spus, încercarea de a-l așeza pe Unul într-o serie ar însemna desprinderea de Unul și întoarcerea către cele multe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
altfel spus, încercarea de a-l așeza pe Unul într-o serie ar însemna desprinderea de Unul și întoarcerea către cele multe între care Unul ar fi greșit identificat, el neputând primi o întruchipare totală și adecvată în rândul celor întemeiate. Astfel, identificarea divinului sau a sacrului cu locuri, părți sau trepte ale ierarhiei echivalează cu o cădere în idolatrie, prin împrumutarea neadecvată a unui chip și a unei false identități, de unde imposibilitatea de a sălășlui în legătura vie cu Unul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu Unul, presupune, de aceea, unirea cu toate prin Unul. Nimic din toate câte sunt nu poate fi „în afara“ ierarhiei, și aceasta pentru că nu există alt ceva decât Unul (care nu poate fi limitat de nimic) și mul ti plul întemeiat de/prin el. Aceste argumente au fost rafinate în teologia iudaică, creștină și musulmană sub forma „argu mentului ontologic“ pentru a dovedi existența lui Dum nezeu. Unul este dincolo de toate și toate câte sunt există prin el. Unirea cu Unul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
unei societăți civilizate 174. Nu este vorba de valori "absolute" în sensul iluminist al termenului, adică valori care să fi fost stabilite o dată pentru totdeauna și care să se afle în permanență în legătură cu o lume a esențelor. Nu sunt valori "întemeiate rațional" și nu sunt nici valori cu "validitate universală". Potrivit gânditorului american, ele sunt creații contingente, sub aspectul istoricității lor, adică părți ale unui "vocabular" care corespundea, în trecut, așteptărilor relative la ce înseamnă binele ale membrilor unei comunități și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
incercat sa raspund până în acest moment. Și, cu toate acestea, nu am parcurs decât jumătate din ceea ce înseamnă procesul cunoas terii senzoriale umane la Toma din Aquino. Pentru a-l traversa în întregime și pentru a putea oferi un raspuns întemeiat întrebarii-cadru a acestui subcapitol, „Cum are loc cunoașterea umană la nivelul simțurilor externe?“, este nevoie să mai ridicăm încă un set de întreba ri: Cum sunt ierarhizate simțurile? Cum sunt ierarhizate mediile care fac posibil procesul percepției? În câte feluri
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Sfântul Apostol Iacov<footnote Iacov 2, 17-20. footnote>. „Din faptele noastre și din păzirea poruncilor celor dumnezeiești se arată că, în adevăr, credem lui Dum-nezeu, adică știm și cunoaștem că făgăduințele Sale către noi, ca șiamenințările Sale, sunt adevărate și întemeiate, chiar dacă nu s-auîmplinit încă”<footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., p. 107. footnote>. Această „credință lui” Dumnezeu va trebui îm plinită prin „credința în” Dumnezeu, deoarece știm că Mântuitoruleste „începătorul și plinitorul credinței”<footnote Evrei 12, 2. footnote>. Începem prin „a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
explica și prin apariția tîrzie a orașelor moderne, dar și prin umplerea acestui gol onomasiologic de către sinonimul provenit din slavă, grădiște. Hațeg Este numele unui oraș din județul Hunedoara, al unui sat din județul Alba, al altuia din județul Constanța (întemeiat, probabil, de imigranți din zona Hațegului) și al unui lac (aflat în Depresiunea Hațegului). Formate prin polarizare sunt topo nimele Hațegana (sat în județul Alba și vîrf în Culoarul Central Făgărășan), Depresiunea Hațegului (cunoscută încă din vechime ca Țara Hațegului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu sufixul -el are la bază un toponim *Sălbagi (< Săldbağ < Săldăbağ) care desemna în documente, sub formele Zoldbagh, Zolobah, Zoldobag, Zoldobagh, un sat astăzi dispărut, localizat în vecinătatea actualului Sălbăgel din județul Timiș (întemeiat, probabil, prin „roire“ de populația fostului *Sălbăgi, în curs de dispariție, din cine știe ce cauze). Forma reconstruită *Sălbagi ar putea proveni din Săldbagi, iar acesta din Săldăbagi (prin sincoparea lui ă din silaba secundă și simplificarea grupului ldb, dificil de rostit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de a ne bucura de frumoasa vârstă a tinereții, care răsună peste tot în operele lui Quinault, pe care l-am văzut de sute de ori deplângând aceste rătăciri. Dar astăzi autorizați ceea ce a constituit motivul penitenței și regretelor sale întemeiate, când s-a gândit în mod serios la salvarea sufletului său; și sunteți constrâns, conform maximelor dumneavoastă, să aprobați ca aceste sentimente, a căror natură coruptă este încurajată într-un mod atât de periculos, să mai fie și însuflețite de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
senior Capulet... babacul Juliettei.... care a lăsat toată averea gineri-său... alți clironomi n-au mai fost... așa că pe urmă s-au mutat în casele bătrânești. Când au murit și socrii Juliettei... au rămas iar case mari... acareturi... binale... gospodărie întemeiată. Julietta, să le vândă... Romeo, să nu le vândă...ba așa... ba așa... ceartă... sfădălie... tărăboi... vorba vine... în sfârșit, tot pe-a lui Romeo a fost... le-a luat cu chirie unu Scromba și tinerii au rămas în casele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în posesia bibliotecii mănăstirii, și eu îl întreb despre unele cărți rare, el știe unde pot fi găsite în țară, îmi dă mie răspuns, dat tot la Theo se uită, ne dă apoi detalii despre școala de caligrafi și miniaturiști întemeiată aici de Gavril Tric, el îi zâmbește cu prietenie lui Theo, eu marginalizată astfel îl pot observa mai bine pe acest călugăr tânăr care a ales atât de timpuriu claustrarea, ne explică cum la hramul mănăstirii, de Înălțarea Domnului, sfințirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a fost băgat în chestia asta și poate chiar el a inițiat-o, ca să se dea bine pe lângă Benny Siegel, ai cărui bani au fost furați de adevărații spărgători și de care Lee se temea dintr-un un motiv bine întemeiat - îi dăduse cu tifla mafiotului când încălcase înțelegerea aia de când era boxer. Apoi Lee a întâlnit-o pe Kay la procesul lui De Witt, s-a îndrăgostit de ea în stilul lui cast-vinovat și a început să-l urască de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]