5,014 matches
-
raportarea lui Baudrillard la conceptele dominante de valoare de întrebuințare și de schimb ca o critică la adresa lipsei de radicalitate a teoriilor marxiste, încă încapsulate în presupozițiile gândirii occidentale: "poziția lui Baudrillard este aceea că întreaga teorie a valorii de întrebuințare și a valorii de schimb este prinsă în presupozițiile culturale ale capitalismului: Marx nu a fost suficient de radical"402. În aceeași măsură, Baudrillard vrea să demonstreze că tradiția occidentală este marcată de respingerea unui alt tip de logică, cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întreaga economie a valorilor fiind echivalată economiei politice. În această direcție a dezvoltării teoriei sale, Baudrillard va adăuga conceptul de "valoare-semn" ("valeur signe") și va atrage atenția asupra existenței a patru logici distincte: "1. O logică funcțională a valorii de întrebuințare; 2. O logică economică a valorii de schimb; 3. O logică a schimbului simbolic; 4. O logică a valorii/semn. Prima este o logică a operațiilor practice. A doua este o logică a echivalenței. A treia este o logică a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul muncii. Sfârșitul producției. Sfârșitul economiei politice. Sfârșitul dialecticii semnificat/semnificant care permitea acumularea cunoașterii și a semnificației, lineara sintagmă a discursului cumulativ. Sfârșitul simultan al dialecticii valorii de schimb/valorii de întrebuințare, singura în stare să facă posibilă acumularea de capital și producția socială. Sfârșitul dimensiunii lineare a discursului. Sfârșitul dimensiunii lineare a pieței. Sfârșitul clasicei ere a semnului. Sfârșitul erei producției"432. Se observă astfel cum toate instanțele investite cu valoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un grad zero în urma autolichidării sale prin exces, este caracterizată drept o "stare de simulare", o utopie realizată, în care totul este saturat, transparent și lipsit de sens. Dacă stadiului natural al valorii îi corespundea referentul natural și valoarea de întrebuințare, stadiului comercial îi corespundea un echivalent general prin intermediul valorii de schimb, iar stadiului structural îi corespundea codul și valoarea-semn, în noua etapă din "microfizica simulacrelor" stadiul fractal sau viral nu mai există referință și nici lege a valorii. În acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observa că aproape fiecare lucrare se alcătuiește pe o structură binară, care opune categorii de obiecte, structuri sociale, teorii, practici discursive etc. În lucrările din prima parte, schimbul simbolic este discutat în opoziție cu valoarea de schimb și valoarea de întrebuințare, iar societățile "simbolice" sunt opuse celor productiviste. În lucrările următoare, schema binară 577 se păstrează, dar se aplică altor categorii: seducția se opune producției, strategiile fatale se opun celor banale, obiectul se opune subiectului, suprafața adâncimii, jocul regulii, reversibilitatea ireversibilității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, Societatea de consum, p. 30. 354 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, p. 130. Aceeași idee este susținută și în Societatea de consum, unde Baudrillard subliniază că "principiul analizei rămâne următorul: nu consumăm niciodată obiectul în sine (în valoarea lui de întrebuințare) întotdeauna manipulăm obiectele (în cel mai larg sens) ca semne care ne disting fie marcându-ne apartenența la grupul pe care îl considerăm referința ideală, fie demarcându-ne de propriul nostru grup prin referirea la un grup cu statut superior
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critică la Platon este implicită aici, în măsura în care ideea nu mai reprezintă un model al lucrului, ci o „configurație a contextului“ (Gestaltung des Zusammenhanges), în care lucrurile se păstrează într-o conexiune tensionată. Rolul con ceptului, din perspectiva ideii, diferă de întrebuințarea sa epistemologică: este vorba despre descompunerea lucrului în elemente conceptuale, trăsături sau note specifice, care permit tocmai ob servarea diferențelor și a unicității, și nu a genurilor sau categoriilor generale. Două concepte sunt în acest loc tematizate de Benjamin, în legătură cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ist die Dialektik im Stillstand.“ Într-o scrisoare din 1935 a lui Adorno către Benjamin (cita tă fragmentar și în Passagen Werk), primul aproximează me canismul imaginii dialectice în funcție de momentul ei subiectiv, al visului: odată ce lucrurile își pierd „valoarea de întrebuințare“, ele devin simboluri ale unei lumi trecute, ruine învestite cu dorință sau teamă. Readus în câmpul percepției, lucrul deschide o lume trecută, uneori iremediabil pierdută, prin fereastra unei rememorări prezente. Memoria involuntară, colectivă intervine iar în descrierea mecanismului cunoașterii la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acest loc și ca o modalitate particulară de cunoaștere, ca generare inocentă a imaginilor dialectice. Lucrurile nu mai au o destinație anume, nu mai pot fi definite: șantierul este ca un joc în care imaginația poate recombina fragmentele, poate găsi întrebuințări inedite pentru uneltele muncitorilor, lumea se prezintă ca o multitudine de constelații care pot fi actualizate pe rând prin joc: „The demolition site, the place where the old is torn down to make way for the new, is transformed into
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fla neurului, este descris în final printr o serie de imagini care îi pun în evidență caracterul stratificat, scindat, agonic. De exemplu, cutia de cusut (Nähkasten), despre care Benjamin spune că avea nu doar un rol tehnic, ci și o întrebuințare ascunsă, magică. Do vadă stă modul în care este alcătuită: „Neben der oberen Region des Kastens, wo diese Rollen beieinander lagen, die schwarzen Nadelbücher blinkten, und die Scheren jede in ihrer Lederscheide steckten, gab es den finstern Untergrund, den Wust
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sere sau a unei păduri tropicale. Ca și în alte situații, am ales o dublă ipostaziere a fenomenului, atât din perspectiva literară, cât și din perspectivă pictural-arhitectonică, ca fațete ale aceluiași fenomen prin care locuinței estetului-artist i se conferă o întrebuințare simbolică care decurge din amenajarea spațiului profan într-unul devoțional, sacru, destinat artei. Ultimul capitol este consacrat pictorilor vieții moderne, și în acest caz a fost necesară o selecție printre graficieni și pictori de bas-étage. Decadentismul este diseminat ca fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din București, "Michel Simonidy, la tentation d'une carrière parisienne" un program iconografic care a împrumutat "elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de condiția celestă a omului înainte de cădere. Opera poartă în ea reflexul creaționist, reprezintă o concretizare a unei idei divine pe care artistul are misiunea de a o revela. Religiosul pe care-l invocă idealiștii este desprins de orice dogmatică, întrebuințarea sa ține de configurarea unui cult al artei pentru care artistul devine un oficiant, un sacerdot. Nu întâmplător este desemnat ca reprezentant Sar Péladan, al cărui ordin rozacrucean, benignă erezie estetică, este menit să slujească Arta cu majusculă. "Această doctrină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al ramei, care devine parte esențială a tabloului și nu doar accesoriu. Această schimbare în modalitatea de a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia criticului ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu decorația din fundal. "Din preocuparea încă de a împlini un subiect prin tablou, vine acea înclinare a lui Teișanu spre ilustrație, când pune o figură și o leagă numai decorativ cu natura înconjurătoare; sau izolarea figurei în tablou și întrebuințarea naturei numai ca împodobire decorativă a acesteia (Însemnat tabloul: "Fluturi albi")"182. Esteticianul elogiază la Teișanu "specializarea în arta aplicată a placatelor, sau cucerirea unei superioare arte idealist-romantice, o manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și implicit, este recuperabil din realizarea lor o sensibilitate care corespunde atât artistului cât și comanditarului. Figura longilină a unei adolescente care ține cu ambele mâini deasupra capului o cruce, corespunde deopotrivă veterotestamentarului îndemn creaționist, Fiat Lux, dar și unei întrebuințări laice, aceea de lampă, crucea lumina. Statueta reprezintă exemplar aliajul secesionist, nu lipsit de ambiguitate, al unei grații spiritualizate a liniilor, ambiguitate marcată în acest caz de amestecul unei senzualități difuze, într-o notă ușor morbidă, cu atitudinea pioasă, spiritualizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
devine echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului mitologico-folcloric "național" deja pus în valoare de romantism și a mitologiei culte forjate cu sau fără ajutorul folclorului "național" și puse în circulație de marile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia simbolistă, eliminând orice particularism deformant, orice ambiguitate, orice detaliu biografist, sfârșind prin a cantona reprezentarea într-un spațiu ideal, atemporal, neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de către Sabin Bălașa. De acest tip de idealizare cu o pronunțată notă de abstractizare uscată, convențională, se desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1906) de o manieră originală, care pune în evidență capacitatea artistului de a adapta simbolist motive mitologice contextului culturii poloneze moderne. O paralelă în acest sens nu deschide nicicum posibilitatea unor influențe simbolice, ci a unor echivalente simbolice, modul de întrebuințare rămânând diferit, cantonându-l pe Malczewski într-o dimensiune mai mult decadentă decât simbolistă, și pe Paciurea într-o dimensiune mai mult simbolistă decât decadentă. Însă numitorul comun al lucrărilor invocate ale celor doi artiști îl constituie relația artistului cu dimensiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
langorii verlainiene. Spleenul este decadent, reveria este romantică, devenind simbolistă, între cei doi poli, pe portativul sensibilității simboliste, se desfășoară o multitudine de stări cu infinitezimalele lor ineluctabile. Desprins din contextul poeziei lui Baudelaire, termenul se nuanțează primind și o întrebuințare mondenă, ca formă superioară de reflexivitate, de complexitate sufletească. Există, prin urmare, și un registru soft, în continuitatea romantismului, al reveriei ușoare, al stărilor tranziente, puse adesea în relație cu o preocupare intelectuală. Astfel, lectura unei cărți decupează profilul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
537. Povestea Salomeii este reluată în contextul fatalităților mondene, asociind luxura și violența. Chiar și o modestă povestire, Pedeapsa 538, al cărui autor nu este menționat, relevă popularitatea temei și felul în care ea se conjugă cu un mod de întrebuințare decadent. Don Juan-ul modern, milionarul monden, succesor al lui Cassanova, răsfoiește albumul cuceririlor, ilustrativ pentru un cosmopolitism erotic demn de un prinț oriental: semiramide, "impresioniste", bovarice intelectuale, morfinomane, diabolice d'aurevilliene, nimfomane dedicate baudelairian răului, erotomane mistice etc. Fatalitatea își
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său. Pictorul simbolist francez, Gustave Moreau, își organizează casa-muzeu după același principiu al integrării propriei personalități în locuința amenajată din timp pentru a juca rolul unui alter-ego. Pictorul a întreprins minuțioase adaptări și amenajări ale locuinței pentru a-i da întrebuințarea dorită, prin selecția și plasarea tablourilor urmărind, în opinia lui Rapetti, "o orchestrare a viziunii publicului asupra intimității muncii pe care o întreprindea, concepându-și, de altfel, muzeul după un sistem de dublă prezentare, majoritatea sălilor adăpostind opera propriu-zisă, în timp ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei cameristici rafinate. Astfel de mizanscene se constituie printr-o serie de grefe estetice. Chiar atunci când estetul decadent joacă cartea austerității, recompunând severitatea monahală a unei celule de schivnic cu toate virtuțile litotei, din ea nu lipsește bunul gust al întrebuințării remarcabile a golului prin aducerea în prim plan a detaliilor, a accesoriilor, care sub aparența modestă îndeplinesc rolul care le-a fost consacrat printr-o regie minuțioasă. Chiar dacă organul grefat este integrat ordinii metabolismului estetic al artistului, transplantul evocă condiția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decor urmează să fie înlocuit în vederea montării unei noi piese. Teatralizarea sub specia artificializării propriului spațiu locativ îl transformă într-o scenă pe care regizorul decadent improvizează micile sale spectacole fastuoase. Obiectele sunt alese în virtutea capacității lor de a evoca, întrebuințarea lor nu este doar muzeală, ci și ficțională, ele servesc deopotrivă de decor, cât și de perspectivă. Locuința decadentă este generatoare de angoasă, multiplicarea sugestiilor, senzațiilor, reflexelor, într-o cameră de rezonanță menită să le amplifice poate deveni sufocantă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de cât frumosul ca să'l admiri"610. În Pe sofa, o "damă" îmbrăcată într-un compleu alb și cu ciorapi negri se odihnește pe sofa picior peste picior. La picioarele ei se află un evantai negru, nu doar obiect de întrebuințare mondenă, ci și un derivat al măștii. Ca și la țigăncile lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]