30,844 matches
-
ore Întregi ca jurații să pronunțe verdictul ascultînd pînă atunci vorbele Încurajatoare ale gardianului, deși Îți dai prea bine seama că, dacă mai există dreptate pe lumea asta, verdictul nu poate fi decît unul singur... — Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ideea asta ce-i venise deodată În minte. Așa că toată lumea ar fi crezut că m-am sinucis, cu otrava ce mi-a rămas după moartea soției mele... — Pe cît Înțeleg, cozonacul a ajuns din greșeală În mîinile dumitale, Îl Întrerupse domnul Rennit. Trebuie să găsim persoana căreia-i era destinat. E vorba, deci, de o simplă urmărire - și la asta Jones și cu mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs. Ea ți-a spus cît cîntărește cozonacul, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care nu ieșise nici măcar cît ies pușcăriașii cînd sînt mutați Într-o altă celulă, cînd sînt scoși În curtea Închisorii, sau cînd schimbă o vorbă cu gardianul, Întrerupînd astfel monotonia carcerei. Orice om ajunge la un moment dat În viață cînd simte nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei. Acum căuta, cu prudență, o ieșire. Iată, tinerii aceștia trăiseră și ei experiența teroarei dar ieșiseră din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling... — N-o asculta! o Întrerupse Hilfe. Da, de ce nu ar fi implicată prietena reverendului? Criminalii nu mai formează astăzi o clasă aparte. Noi doi știm asta prea bine. În Austria erau o mulțime de oameni pe care nu i-am crezut În stare să... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era pe cît de sincer, pe atît de nimerit, căci stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întorcîndu-se spre Rowe: SÎnt de părere c-ar trebui să-i punem și crosa de hochei lîngă uniformă, dar Henry nu vrea cu nici un chip. — Eu o să plec, spuse Rowe. Nici n-aș fi venit dacă... — Ba nu, rămîi, Îl Întrerupse Henry. Tu știi bine ce Înseamnă asta... Se opri ca să-l privească, parcă pentru prima oară de cînd intrase, apoi adăugă: — Mi-am omorît și eu nevasta. Aș fi putut s-o rețin, s-o lovesc... Nu mai știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bombe. Numai că Într-un adăpost nu prea se poarte dormi. (Părea și mai bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici. — A, n-aș vrea să vă deranjez, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui i se părea ciudat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plăcut niciodată. Prea multă suferință. Iar eu urăsc suferința. Și adăugă, cuprins de o ușoară amețeală: Ori de cîte ori vedeam pe cineva suferind, mi se făcea rău. Îmi amintesc de-o poveste cu un șobolan... — Nu te obosi, Îl Întrerupse ea. N-are rost să-ți forțezi creierul. Nu-i nici o grabă. — A, e o poveste de demult. Din copilărie... Dar unde ajunsesem? La medicină... Da, ar mai fi comerțul. Nu mi-ar plăcea deloc să-mi amintesc deodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și invidioșii... Vezi dumneata, doctorul Forester e un om extrem de activ, preocupat atît de mult de tot ce e nou! E avid de cunoaștere. De pildă, spiritismul - Îl interesează enorm, ca cercetător... — Am citit adineauri despre interpelările din parlament, Îl Întrerupse Digby. Se insinuează că ar exista la noi o „coloana a 5-a“ de un soi aparte, alcătuită din oameni șantajați. — Germanii sînt experți În treaba asta, zise Johns. Au folosit sistemul În propria lor țară. Au alcătuit un dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai ști, Digby, cît a suferit doctorul din pricina invidiei și a neînțelegerii colegilor! E un om excepțional, atît de bun, de atent... — Întreabă-l pe Stone, și-o să-ți spună el! Dac-ai ști... Dar În clipa aceea Johns fu Întrerupt de o voce aspră și tăioasă: Va trebui, cred, să știe! Era doctorul Forester; văzîndu-l, Digby simți cum inima Începe să-i bată cu putere, copleșit din nou de spaima unor pedepse posibile, dar deloc previzibile. — Doctore Forester, bîigui Johns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui nebunie. Stone a suferit un eșec - un eșec rușinos, iar acum Încearcă să explice totul prin trădare. Dar nu trădarea altora l-a făcut pe prietenul său Barnes să... — Aveți și pentru mine o revelație asemănătoare, doctore Forester? Îl Întrerupse Digby, amintindu-și de sublinierile de pe marginea pamfletului lui Tolstoi, pe care cel ce le făcuse, lipsit de curajul propriilor lui opinii, le ștersese apoi. Ce puneați la cale Împreună cu Poole pe Întuneric În clipa cînd v-a surprins Stone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amintesc de nimic - În afară de cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că, potrivit legilor englezești, orice om e socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că poliția mă caută. În ultimele patru luni am fost internat Într-un sanatoriu condus de un doctor Forester, ca urmare a pierderii memoriei Într-un bombardament aerian, dar sînt dornic să spun tot ce știu În legătură cu asasinatul...“ Omul Îl Întrerupse pe Beavis: — E destul de exact, nu-i așa? — Da, recunoscu Rowe. — Va trebui să semnezi declarația. Dar mai Întîi, spune-ne numele celui asasinat. — Nu mi-l amintesc. — Înțeleg. Dar cine ți-a spus că vrem să te interogăm În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
algebrici. Povestește-mi tot ce i-ai spus lui Graves. Rowe repetă tot ce-și amintea - Îi vorbi de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
niciodată În odaia și În casa asta!“. Rowe nu putea Înțelege suferința omenească pentru că uitase de propria lui suferință. — Cred că nu s-a Întîmplat nimic acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
orice organizație medicală de stat, spusese doctorul. Dacă accepți ideea de a fi Îngrijit În instituții spitalicești patronate și finanțate de stat, trebuie să admiți și dreptul statului de-a face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea de Înregistrat destule alte Întîmplări. Eu, dumneata și cu bietul Johns nu vom figura nici măcar Într-o notă de subsol. Va fi vorba doar de economie, de politică, de războaie... — Ce credeți că i-au făcut lui Johns? Îl Întrerupse Rowe. — Nu cred că vom afla vreodată. În timp de război, atîția morți rămîn neidentificați! Atîtea cadavre așteaptă un bombardament care să niveleze totul! Și spunînd acestea, adormi pe loc și Începu să sforăie, spre uimirea lui Rowe. Ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un cozonac. Erai ferm hotărît să mergi pînă la capăt și să lămurești lucrurile. Acum, ai ajuns la capăt... — Îmi amintesc. Fratele dumitale părea atît de serviabil! M-a Însoțit În casa aceea... — Da, și a Înscenat o crimă, Îl Întrerupse ea, luîndu-i parcă vorba din gură. Apoi te-a ajutat să fugi. Dar după aceea s-a gîndit că-i mai sigur să te lichideze. Eu am fost de vină. Îmi spuseseși că ai pregătit o scrisoare pentru poliție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
jos și introduceam alte monede în fantă. Cei doi îngrijitori ne priveau din chioșcul lor de sticlă, muzica diafană a radioului cu tranzistori răsunând în aerul nopții pe când angrenajul se întorcea la poziția inițială. Catherine strigă, un icnet de durere întrerupt de mâna puternică a lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apoi la Congresul de la Moscova (cerându-se demisia secretarului general Ioan Flueraș și punând problema «anexărilor teritoriale» ale României în anul de grație 1918, criticându-se adeziunea pentru aceste «anexări»): Discuțiile au fost contradictorii, drept pentru care acestea au fost întrerupte; oficialitățile sovietice au organizat deplasări ale membrilor delegației prin Rusia pentru a cunoaște și aprecia noile realități. Delegația a fost împărțită pe grupuri de câte 2-3 persoane, însoțite fiecare de către un reprezentant al Kominternului, cu misiunea de a-i «prelucra
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de mai bine de un deceniu, Ceaușescu a devenit un interlocutor demn de încredere pentru președinți ca Charles de Gaulle, Richard Nixon sau Jimmy Carter, dar și pentru organismele economice internaționale, Banca Mondială și FMI;” După 1971, regimul Ceaușescu a întrerupt cursul liberalizării interne. Vizita în China și mini revoluția culturală lansată în iulie au marcat acest moment. Socialismul dinastic era o realitate în martie 1974, când N. Ceaușescu a devenit primul președinte al Republicii. [...] Sistemul rotirii cadrelor, personalitatea elitelor conducătoare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a Pieței Universității au fost răzbunați (răzbunate). Se știe cum. Dar abia atunci Piața Universității a devenit un mit;” Cine ar avea curiozitatea să revadă caseta cu procesul lui Ceaușescu s-ar convinge că, în câteva rânduri, Ceaușescu a fost întrerupt și, practic, să schimbe vorba; probabil, pentru a nu face dezvăluiri nedorite. Dar încă și mai izbitor e că mărturisirile unor protagoniști ai evenimentelor din decembrie ’89, ca generalii Militaru și Stănculescu, s-au contrazis, nu o dată. Cine a spus
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceți acolo? Hă? - Încerc să repar..., începu Takamura. Dar fu întrerupt de vocea ascuțită ca un trident a bărbatului: - Nu e voie, domne, nu e voie! Eu sunt Inspectorul Municipal Octavian Vișină și vă spun că nu e voie! Ieșiți din groapa aia imediat! - Dar, încercă japonezul să explice, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
las în voia ei. Nu am cuvinte să descriu senzația pe care o am și, oricum, ar fi indiscret să o împărtășesc aici. Nu mă gândesc la nimic în acest moment, și bine fac, pentru că altfel gândurile mi-ar fi întrerupte de ceea ce aud. Și anume: Vine tonul. De undeva, de sus, dar nu din univers, nici din cer, ci de undeva foarte aproape, de chiar deasupra mea. Un ton foarte puternic, precum cel de la telefonul cuiva surd. Ascult. Se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]