KorAP: Find »[drukola/base=întrucâtva & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...71 >

1,754 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

nu-l intimidă câtuși de puțin. Picat chiar în fața Nastasiei Filippovna, cu o strâmbătură drăguță, lent și afectat, îi luă degetele și le duse la buze. De fapt, generalul era greu de pus în încurcătură. Înfățișarea lui, cu excepția unui aer întrucâtva neglijent, era încă destul de prezentabilă, lucru pe care el îl știa foarte bine. Altădată avusese prilejul să frecventeze o societate foarte aleasă, din care fusese exclus doar de doi-trei ani. Tot de atunci se cam lăsase cu totul în voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se uită la Varia și Nina Alexandrovna, îl privi pe Ganea și, brusc, schimbă tonul. — Nici nu mă gândesc! Ce-i cu dumneata? Și cum de te-ai putut gândi să mă întrebi? îi răspunse ea încet și serios, parcă întrucâtva mirată. — Nu? Nu!! strigă Rogojin, aproape extaziindu-se de bucurie. Adică nu?! Dar mie ăștia mi-au spus... Ah! Oh!... Nastasia Filippovna! Ăștia mi-au spus că v-ați logodit cu Ganka! Cu ăsta? Păi se poate? (Le spun tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
râdea uneori cu hohote, fără să știe de ce, doar pentru că își asumase rolul de măscărici. Cât despre Afanasi Ivanovici, care avea reputația de vorbitor inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot timpul, o damă volubilă, de vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sunt absolut sigur, un lucru pe care, de altminteri, prințul mi l-a mărturisit singur. Toată această frază Ganea o rosti cu un ton extrem de serios, fără nici cea mai mică urmă de glumă, o rosti chiar posac, ceea ce păru întrucâtva ciudat. — Nu v-am făcut mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-o altcineva. Așa că, repet, mi se pare ciudat, mai ales că, chiar dacă sunt vinovat, nu sunt chiar la modul absolut: oare de ce i-o fi cășunat să moară tocmai în momentul acela? Desigur, există aici o justificare: că fapta este întrucâtva de natură psihologică, însă eu nu m-am putut liniști până când, acum vreo cincisprezece ani, n-am luat asupra mea în întreținere permanentă două locuri într-un azil, pentru ca două bătrâne bolnave să-și poată alina, pe cheltuiala mea, ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți îl urmau, fiind totuși întrucâtva temători, deși aveau conștiința deplină a privilegiilor lor. Dumnezeu știe de ce, cel mai mult se temeau de Nastasia Filippovna. Unii dintre ei chiar se așteptau să fie imedit „azvârliți pe scară în jos“. Printre cei de această părere se număra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prudent. Făcu investigații: “într-adevăr, există așa ceva, deși, de altfel, trebuie să mai verific“. Acest fliegel-aghiotant tânăr și „de viitor“ fu ridicat pe cele mai înalte culmi de laudele bătrânei Belokonskaia de la Moscova. Doar un aspect al reputației lui era întrucâtva delicat: câteva legături și, după cum se spunea, câteva „victorii“ asupra unor inimi nefericite. Văzând-o pe Aglaia, acesta deveni un oaspete neobișnuit de statornic în casa Epancinilor. Ce-i drept, încă nu se spusese nimic, nici măcar vreo aluzie nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-l să poftească neîntârziat. Kolea nu se fandosise și venise de îndată. Cine știe de ce, numai Aglaia nu era binevoitoare cu el și îl privea tot timpul de sus. Tocmai pe ea îi era hărăzit lui Kolea s-o uimească întrucâtva. Odată, era în săptămâna Paștelui, prinzând un moment când erau singuri, Kolea îi întinse Aglaiei o scrisoare, spunându-i doar că i s-a indicat să i-o înmâneze personal. Aglaia îl privi cu mânie pe „băiețandrul înfumurat“, dar Kolea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Și nu pleacă! strigă Lebedev. S-a trântit aici și nu mai pleacă. — Doar ți-am zis. Nu ies până nu-mi dai. Zâmbiți cumva, prințe? Găsiți, poate, că nu am dreptate? — Nu zâmbesc, dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine-ați zice de-a dreptul că n-am dreptate deloc, nu mai umblați cu ocolișuri, cu “întrucâtva“! — Dacă doriți, nu aveți deloc dreptate. — Dacă doresc! E caraghios! Chiar credeți că nu știu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cumva, prințe? Găsiți, poate, că nu am dreptate? — Nu zâmbesc, dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine-ați zice de-a dreptul că n-am dreptate deloc, nu mai umblați cu ocolișuri, cu “întrucâtva“! — Dacă doriți, nu aveți deloc dreptate. — Dacă doresc! E caraghios! Chiar credeți că nu știu și singur că e incorect să procedez așa, că banii sunt ai lui, voia lui și că din partea mea e un fel de violență? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lui extrem de ciudată și de grea. Își aminti de ceva recent, greoi, sumbru. Rămânând nemișcat în picioare, îl privi câtva timp pe Rogojin drept în ochi; aceștia luciră parcă și mai tare în prima clipă. În sfârșit, Rogojin râse, dar întrucâtva fâstâcit și parcă pierdut cu firea. — De ce te uiți așa de încordat? îngăimă el. Stai jos! Prințul se așeză. — Parfion, spuse el, spune-mi sincer, știai sau nu că sosesc astăzi la Petersburg? — Că o să sosești, mă gândeam eu, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o clară consecință a acestor „clipe superioare“. Desigur, nu s-ar fi apucat de polemizat la modul serios. În concluzie, adică în aprecierea pe care i-o acorda acestei clipe, exista, cu siguranță, o eroare, însă realitatea simțirii îl deruta întrucâtva. Ce să faci, la urma urmei, cu realitatea? Căci acest ceva se întâmpla, reușea doar să-și spună chiar în această secundă că secunda respectivă, datorită fericirii nemărginite, pe care el o simțea pe deplin, putea să merite toată viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bucuroasă. Se ridică imediat, tot serioasă și plină de importanță, de parcă se pregătise din timp și nu aștepta decât să fie solicitată, păși spre mijlocul terasei și se opri în dreptul prințului, care continua să stea în fotoliu. Toți o priveau întrucâtva mirați și aproape toți, prințul Ș., surorile, mama ei, urmăreau noua ștrengărie care se pregătea și care, și așa, fusese împinsă prea departe. Dar se vedea că Aglaiei îi plăcea tocmai afectarea cu care începea ceremonia de recitare a poeziei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dea seama dacă-i stă mai bine în uniformă sau în costumul civil, dar mai apoi se întoarse cu spatele și nu-i mai aruncă nici o privire. Nici Lizaveta Prokofievna nu dori să întrebe nimic, deși, poate, și ea era întrucâtva contrariată. Prințului i se păru că generăleasa nu-l prea agreează pe Evgheni Pavlovici. M-a uimit, m-a uluit! repeta Ivan Feodorovici drept răspuns la toate întrebările. Nu mi-a venit să cred când l-am întâlnit mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ajunsă într-un stadiu destul de acut. S-ar fi părut că nu i-au rămas de trăit mai mult de două-trei săptămâni. Era foarte obosit și de aceea se lăsă să cadă pe scaun înaintea celorlalți. Intrând, ceilalți vizitatori părură întrucâtva jenați și chiar intimidați; totuși se uitau în jur plini de importanță, fiindu-le probabil teamă ca nu cumva să-și piardă demnitatea, ceea ce, într-un chip bizar, nu se armoniza deloc cu reputația lor de persoane care neagă toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oamenilor prea timizi: atât de mult se rușina de această faptă care nu-i aparținea, atât de mult se jena pentru musafirii săi, încât în primele clipe nu îndrăznea să-i privească. Ptițân, Varia, Ganea, chiar și Lebedev - toți arătau întrucâtva derutați. Cel mai ciudat era că și Ippolit, și „fiul lui Pavlișcev“ păreau surprinși de ceva; și nepotul lui Lebedev era evident nemulțumit. Numai boxerul stătea absolut calm, răsucindu-și mustățile, dându-și importanță; avea privirea puțin aplecată în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e persoana cea mai generoasă cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spre originalitate, ceea ce chiar ar fi fost indecent cu totul. O, nu! Cu adevărat, nimic din toate acestea nu exista, adică nu aveau nici un scop stabilit cu bună știință, însă până la urmă rezulta că familia Epancin, deși foarte respectabilă, era întrucâtva altfel decât ar fi trebuit să fie toate familiile onorabile. În ultimul timp, Lizaveta Prokofievna ajunsese să considere că de vină erau numai ea și „nenorocitul“ ei caracter, din care pricină suferea și mai mult. Clipă de clipă se ocăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fost rostit! îi luă vorba din gură Evgheni Pavlovici. Prințe, ce credeți? Cazul e particular sau nu? — Și eu trebuie să spun că am întâlnit și am văzut prea puțini... liberali, zise prințul, dar mi se pare că aveți, poate, întrucâtva dreptate și că liberalul rus despre care ați vorbit este într-adevăr înclinat, într-o oarecare măsură, să urască Rusia, nu doar orânduielile ei. Desigur, numai într-o oarecare măsură... desigur, asta nu poate fi valabil pentru toți... Se încurcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le dădea atunci când era întrebat în asemenea cazuri. Pe fața lui și chiar în poziția corpului se reflecta această naivitate, această încredere, impasibilă la ironie și umor. Cu toate că Evgheni Pavlovici de mult nu vorbea cu el decât cu o ironie întrucâtva specială, acum, ascultându-l, îl privi cumva serios, ca și cum nu s-ar fi așteptat la un asemenea răspuns din partea lui. — Așa... deci așa ziceți, ciudat, rosti el. Și chiar mi-ați răspuns serios, prințe? — Păi nu m-ați întrebat serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fără ele nu se poate. De data aceasta, seara era splendidă, spectatori erau destui. Toate locurile de lângă fanfară erau ocupate. Grupul nostru se așeză pe scaune puțin într-o parte, chiar lângă ieșirea din stânga a gării. Mulțimea, muzica o înviorară întrucâtva pe Lizaveta Prokofievna și le distrară pe domnișoare; apucară să facă schimburi de priviri cu câteva cunoștințe și să se salute amabil cu câte cineva de la distanță; apucară să studieze, să observe anume ciudățenii, să discute despre acestea, să zâmbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îmbujorați; erau și câțiva ofițeri, erau și persoane mai în vârstă; erau și unii îmbrăcați comod, cu haine largi și bine cusute, cu inele și butoni, cu splendide peruci negre ca smoala și favoriți, cu o expresie deosebit de distinsă, dar întrucâtva disprețuitoare pe chipuri, adică erau persoane de care în societate toată lumea fuge ca de ciumă. Desigur, unele din întrunirile noastre de vilegiaturiști sunt neobișnuit de ceremonioase și se bucură de o reputație deosebit de frumoasă; dar nici omul cel mai prudent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
este smintită. Dacă, iubind o femeie mai mult decât orice pe lume sau presimțind posibilitatea unei asemenea iubiri, ai vedea-o deodată ferecată în lanțuri, îndărătul unor gratii de fier, bătută cu ciomagul de temnicer -, atunci această impresie ar fi întrucâtva asemănătoare cu cea pe care o simțea acum prințul. — Ce-i cu dumneata? îl întrebă repede, în șoaptă, Aglaia, uitându-se la el și trăgându-l cu naivitate de mână. El își întoarse capul spre ea, o privi, se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu trage. De ce râzi? Vreau să tragi de câteva ori pe zi și să înveți neapărat să nimerești ținta. O să faci ce-ți spun? Prințul râdea; supărată, Aglaia bătu din picior. Seriozitatea ei în contextul unei asemenea discuții îl miră întrucâtva pe prinț. Într-o anumită măsură, simțea că ar trebui să afle ceva, să întrebe ceva - în orice caz, ceva mai serios decât felul cum se încarcă un pistol. Dar totul îi zburase din minte, nu mai era conștient decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le-am cumpărat! O să-i aduc pe toți ai noștri! Ai de gând să dormi noaptea asta? — Ca în toate nopțile, prințe. Atunci, vise plăcute! Ha-ha! Prințul traversă strada și dispăru în parc, lăsându-l nedumerit pe Keller, care era întrucâtva intrigat. Nu-l mai văzuse pe prinț într-o stare de spirit atât de ciudată, nici nu-și imaginase vreodată că e posibil așa ceva. „Cred că are fierbințeală, pentru că-i un om care suferă cu nervii și toate astea l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]