2,613 matches
-
activitățile mediului înconjurător se urmărește folosirea rațională a tuturor resurselor naturale, adoptarea unor tehnologii de producție cu risc cât mai scăzut de poluare, reciclarea deșeurilor etc. “Sportul consacră o etică și un sistem de valori ce îi sunt proprii. El întruchipează o sportivitate fondată pe competiție loială, respect, prietenie, lupta pentru excelență și eliminarea oricărei forme de obstacole. Mediul ca și sportul nu cunoaște frontiere, nici o limitare teritorială. Sportivii în calitatea lor de actori principali ai mișcării sportive sunt chemați să
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
Adoc (altoreliefurile), monumentul are o înălțime totală de 17 m (11 m statuia și 6 m soclul). „Am conceput personajul central ca pe o victorie și, în același timp, ca pe o eroină a noastră, ca pe o femeie care întruchipează țara și care poartă mai departe, spre secole, steagul izbânzilor noastre... prin eșarfă am încercat să fac o trimitere la conturul țării, fără a fi o hartă, ci mai mult o sugestie“ afirma Gabriela ManoleAdoc. În 1981 sculptorița a primit
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Evangheliei în plenitudinea perfecțiunii lor; aceștia cu o mînă administrau justiția și se luptau pentru ea; iar cu cealaltă îi ajutau pe săraci, noii lor frați dragi, hrănindu-i și servindu-i personal, asemenea lui Cristos, pe care îl vedeau întruchipat în fiecare om sărac și se aplecau asupra celor ce zăceau în stradă abandonați de toți și îi ridicau. Atunci cînd Biserica a fost instruită astfel în teoria și în practica principiilor Evangheliei la fel ca și populația, nu s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ascunde secretul. Toți sunt Încontinuu surprinși de ea, nimeni nu o cunoaște. Fiecăruia Îi apare altfel, unuia inocentă, altuia perversă, prietenoasă, atrăgătoare, periculoasă sau demonică. Astfel ar trebui să fie un actor, de unde și ideea de cameleon, talentul de a Întruchipa și de a convinge, rămânând În același timp detașat interior, liber, neidentificat cu rolul. Care e secretul unui actor? José poate să o omoare pe Carmen, dar nu-i poate lua secretul. Forța și libertatea de cameleon În continuă schimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
grăbim să respingem personajele „negative“, ca și cum nu am avea nimic În comun cu ele. Dar Shakespeare ne spune, mai mult sau mai puțin cifrat, că toate aspectele personajelor ne privesc, că și trăsăturile cele mai bestiale fac parte din noi. Întruchipându-l pe Brutus, ori pe Cassius, ori pe Marc Antoniu, de exemplu, un actor ar trebui să ne poată stârni interesul de parcă ar fi vorba de noi Înșine. Mi-a fost greu, chiar și mulți ani mai târziu, când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și mulți ani mai târziu, când am lucrat la Otello (opera), să-l conving pe interpretul lui Iago să joace altceva decât personajul „negativ“. Nu poți să fii Iago dacă-l urăști, dacă-l privești critic, din afară. Ca să-l Întruchipezi, ai obligația să-i intri sub piele, să-l vezi dinăuntru. Pentru a reuși să-i dai viață, trebuie să admiți că, potențial, cu toții Îl avem pe Iago În noi. Omul cel bun din Seciuan și Primăvara de la Praga GB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Însuși. Departe de a fi fost un esperanto teatral, limbajul era menit să creeze anumite stări, asemeni muzicii. De exemplu, În vocabularul inventat de Hughes, bullorga Însemna Întuneric, dabon zorii, lumina care aducea căldură, urghith sunetul vulturului cu care actorul Întruchipând pasărea Încerca să-i perforeze lui Prometeu ficatul. Pentru partea a doua din Orghast, spectatorii erau conduși la căderea nopții, după cină, până la Naqsh-e Rustam, o vale impresionantă aflată la câțiva kilometri, dominată de magnificele morminte ale lui Darius și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Istoria românilor sub braț, bătrânul rege Ferdinand și regina Maria țineau loc de Laios și Iocasta. Muzica sinistră scrisă pentru Sfinx, care provoacă o teamă viscerală, m-a făcut să mă Întreb cine altul decât Stalin l-ar fi putut Întruchipa mai elocvent pentru situația României pe Sfinxul devorator, cinic, distrugător de vieți și amintind de lagăre și exterminări. În această atmosferă ce evoca evenimente și epoci diferite, suprapunându-se Într-un fel de colaj suprarealist, mă Întrebam dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ilustrau imaginația febrilă a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În dragoste, dar, după o serie de deziluzii, se resemnează să trăiască singur, convins că, Într-o lume cinică, unica legătură viabilă este aceea cu spiritul creației (Întruchipat de Muză). Păpușa mecanică Olimpia, pierdută Într-un labirint de mașinării, un colaj dadaist de obiecte și personaje scoase dintr-un laborator științifico-futurist, un pian supradimensionat din care ieșea diavolul Însuși ca s-o terorizeze pe Antonia ori gondolele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
greu să accepte că este nu doar un personaj tragic, care are măreția și frumusețea lui, dar că se dovedește a fi avar, crud și odios până și cu propriul lui copil, Jessica. O piesă În care personajul care-l Întruchipează pe omul fără suflet, lipsit de compasiune și de milă față de oricine, este un evreu e foarte greu de digerat după Holocaust. Dar În Neguțătorul din Veneția, din punctul de vedere al autorului, ceea ce contează este alegoria medievală. În Londra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scântei În momentele de mare suspans care duc la succesul final: statuia ieșea În toată splendoarea ei din carcasă, aterizând, după o tumbă În stil de hopa-mitică gigantic, la picioarele sculptorului. În timp ce corul intona o odă triumfului artei, un actor, Întruchipându-l pe Însuși Berlioz, plutea prin aer, de unde arunca foi cu paginile finale ale partiturii, cu cerneala Încă umedă. Imaginea evoca asociația artistică dintre Cellini și Berlioz. Amândoi au fost gata să sacrifice totul În numele unui ideal și au suferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
văzut chiar pe Ceaușescu intimidat în prezența sa. Emitea, în chip natural, autoritate. Nicolae Manolescu, în portretul pe care i l-a făcut recent în România literară, evoca „distincția aproape inexplicabilă“ a acestui bărbat impunător, frumos și în anii bătrâneții, întruchipând, ca și Goga, „finețea unei rase vechi de țărani“. Și pe mine m-au impresionat aceste trăsături ale lui Zaharia Stancu, odraslă de țărani teleormăneni. L-am observat odată, la Capșa, cum mânca, nevăzut-neauzit, s-ar fi putut spune, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Sorin, cu numai șaisprezece ani mai vârstnică decât fiul ei. În perioada pe care o evoc nu va fi avut, deci, mai mult de treizeci și cinci-treizeci și șase de ani, dar nici pe aceștia nu-i arăta. Miniaturală, grațioasă, întruchipând tipul clasic de femeie-copil, cum să nu ne fi indus în eroare, neavizați, asupra identității? La începutul anului 1957, Sorin Titel mi-a arătat un exemplar din revista Tânărul scriitor, unde i se publicase o povestire: Drumul. A fost un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Teodor Manea. Să spun ceva despre librăria Ciuntu, de fapt, despre un personaj cu acest nume și care era fratele patronului acelei librării, profesor de istorie la Liceul de băieți „Nicolae Bălcescu“. Profesorul Ciuntu intrase în mitologia școlară brăileană și întruchipa reunirea spiritului cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
toată ziua am petrecut-o la oraș, am fost la ștrand, la piață (am cumpărat caș), am vizitat cunoscuți și așa mai departe. Astăzi e duminică și stăm acasă. țața Chiva primește oaspeți: fetele, fiii, ginerii, nepoțica (fata Lenuței - Lenuța întruchipată de acum cincisprezece ani, de necrezut aproape). Ne-au invitat și pe noi la masă: pui și pepene. Pentru cameră, lemne, curent electric și toate celelalte mărunțișuri (curățenie, pregătirea mâncării) au luat de la noi câte 10 lei de persoană pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o stare de entuziasm parcă demonic... Visul mi-a inspirat și niște frânturi de versuri pe care le-am uitat, firește, de mult. La cursurile lui, amfiteatrul gemea de lume; nu o dată profesorul (împotriva voinței sale) era aplaudat. Tudor Vianu întruchipa prestigiul și noblețea culturii. Odată, încercând după obiceiul său să lege un dialog cu o sală despre al cărei nivel de cunoștințe nu-și putea face desigur prea multe iluzii, întrebă cine este cel mai mare poet al suferinței umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ecran, credincios și sincer, gata să merg până la capăt cu ei. Plecam de la film cu sentimentul că suntem mai mulți... Făceam următorul raționament: chiar dacă personajele sunt fictive, simple proiecții, chiar dacă ele nu există în realitate cu adevărat, actorii care le întruchipează atât de minunat (și care deci nu pot să nu fie ei înșiși minunați), ei, cel puțin, există. Am înțeles ce e catharsis-ul la cinematograf; cu deosebirea că în felul în care l-am experimentat, el nu descarcă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o simțim față de superba omidă dovedește că esteticul are întotdeauna nevoie de un (cât de cât) suport etic. Mică târâtoare înnobilată, promovată în ierarhia cățărătoarelor, ea întruchipează perfect ruptura dintre frumos și bine. * A scrie nu e o ocupație pur bărbătească; ea trebuie completată cu fapte. Au știut-o, nu întâmplător, tocmai unii dintre cei mai mari scriitori: soldatul Cervantes, ofițerul Tolstoi, revoluționarul condamnat la moarte Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de după primul război mondial că l-au ținut nițel la răcoare, dându-i astfel posibilitatea să-și ispășească nefericitele sale, în context, opțiuni filogermane... Autorul Moromeților s-a izbit însă, ca de o stâncă, de rezistența criticului literar, decis să întruchipeze, în acea dispută, înalta imputare, plină de o nobilă amărăciune: „ - Pe Slavici, domnu’ Preda?! Adică, să-l bagi la închisoare pe însuși Slavici, părintele prozei ardelene, una din temeliile literaturii române moderne? - Da, domnule, pe Slavici... A meritat-o!...” Montându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de neuitat din filmul Mondo cane, un anormal cu bani (sau un anormal angajat de un alt anormal cu bani) executa o rapsodie de Liszt, pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu clape de carne, și a face posibilă această cinică extravaganță. E mai suportabilă o asemenea originală experiență decât una - „banală” - de lagăr? Umilit a fost și tata, pe când era școlar. Născut în 1905, avea 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neamul omenesc, îngerii și pe Dumnezeu, stând în așteptare în fața Mariei și rugând-o respectuos să-și dea consimțământul. Este o ficțiune retorică, dacă vrem, dar care scoate în evidență măreția acelui moment decisiv. Când Maria intră în scenă, ea întruchipează o parte de o asemenea valoare, care devine extrem de dificilă pentru a fi ilustrată cu precizie. Sfântul Toma de Aquino (+1274) ne spune că demnitatea Maicii lui Dumnezeu are un anumit fel de infinitate. Cine nu vede incapacitatea limbajului uman
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vin la Tomis, afirmând că, tocmai în acest locus amoenus, aveam să-mi găsesc mântuirea. Medeea Copilă neștiutoare, n-a fost prea greu să cazi în plasa ambiguuă a iubirii, mai ales când a apărut frumosul Iason, care părea să întruchipeze pe deplin visele tale cele mai tainice. Medeea a fost atât de tare cuprinsă de dragoste, încât a dat iute uitării toate celelalte imperative: obiceiurile severe din palatul lui Aetes, tatăl ei, atașamentul față de frați și respectul față de stirpea căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
simulacre. În actul erotic nu participă doar corpul. Pofte La Homer, zeii, întocmai ca și oamenii, freamătă râvnind la plăcerea acuplării. Adesea se supun bucuroși unor ciudate procese de metamorfoză, numai să poată să se bucure de trupul muritoarelor ce întruchipează obiectul poftelor lor. Oamenii, în schimb, trebuie să îndure metamorfozări dintre cele mai degradante atunci când îndrăznesc să aspire la vreo zeiță. Nu mi se pare că asta ar fi drept. Neîncredere Aleg de bună-voie să-i neglijez pe zei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
numele reginei nefericite din Colchida unei limbi de pământ din prejma Tomisului, care cu colții săi de stânci se strecoară trufaș între talazurile mării. Navigatorii se tem de ea, mai ales în nopțile cu ceață. Acest promontoriu periculos pare să întruchipeze disperarea Medeei, care fuge, înfricoșată, chiar dacă n-ar vrea, și se smulge de pe pământul ei, după ce l-a însemnat cu sânge. „Trupul meu, sângele meu”, astfel se lamentează Medeea în tragedia mea, în momentul când își ucide fratele. Cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cavalerii aceștia proveneau din locuri diferite și respectau legile nescrise ale unui pact ciudat. Îmbrăcau armuri de argint, iar unele erau chiar aurite. Pe acestea se puteau vedea niște însemne înscrise în pătrate sau cercuri și niște desene: însemne care întruchipau știința ocultă a tuturor timpurilor. În afară de spadă, legată de centură cu un lanț, se putea vedea o suliță foarte lungă, întrebuințată de cavaleri și ca să-și taie drum. Caii purtau un fel de coif, pe care erau întipăriți grifoni, șerpi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]