1,518 matches
-
altceva decât să trăiești. Ai să vezi cum va fi atunci... Doar să trăiești ai să vrei, chiar dacă ți-e frică să ți-o spui. Ridică din umeri și se întoarse spre pat. În cele din urmă s-a așezat învins, prăbușit. — Da... Și eu mă rog Domnului. Poate El vrea ca, în dimineața asta în care I-a înviat Fiul, eu să plătesc. O merit poate. Dar El nu mă poate ierta că am făcut-o la ordin? El chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se Încăpățînase cu atîta stăruință să-i răpească. Nu voia să moară acolo, uitat, umilit și Învins, Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de bici de către niște necunoscuți, după ce fusese de mai multe ori distrus de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
voi accepta alt cer sau iad decît cele pe care eu Însumi le voi hotărî... Eu de-o parte, ceilalți de alta.” Își repetă jurămîntul cîteva zile mai tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rechinilor Înfometați sau al ferocelor orci, de care știau să scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pat cu brațele și picioarele În cruce și durerea intensă pe care o simțea o făcu să Înțeleagă că tocmai era sodomizată și că el Încerca să-i facă rău, cît mai mult cu putință. - Te rog! Îl imploră ea, Învinsă. Te rog! Dar Oberlus continuă pînă Își dădu drumul În ea și se Întinse pe spate, mușcînd-o de gît. După cîteva clipe, recăpătîndu-și răsuflarea, Îi șopti la ureche: - Ai spus „te rog”? Ea Încuviință În tăcere. - Asta-mi place admise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare. Carmen de Ibarra Îl privi nedumerită. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul de preschimbase Într-o himeră, un vis de neatins, un loc mitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de resuscitare cardiorespiratorie din lume etc. Recordurile de performanță individuală sînt mult mai puține : Nadia Comăneci, bineînțeles, cel mai tînăr cîntăreț de succes din lume (Cleopatra Stratan), mult mai puțin cunoscutul Ion Oncescu, cu cel mai mare număr de oameni învinși la skandenberg - și cam atît... Să mai spună cineva că românii nu sînt o echipă ! Echipa lui Gargantua... Țara lui Călin Țara lui Gargantua... Nici n-am deschis bine gura și mi-a ieșit porumbelul. Așa ne-a fost dat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În treacăt fie spus, îi cam dârdâiau dinții în gură, însă să refuzi a gusta din plăcerile unei asemenea invitații nu era altceva, decât o dovadă certă de lașitate. Bidaru nu se putea lăsa mai prejos, adică să se declare învins. Era o problemă de mândrie și orgoliu personal. Sări și el al doilea, Mișu Borza și Nelu Plugaru al treilea și al patrulea. Cu toată căldura de afară, apa era încă foarte rece. N-au rezistat în ea mai mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la care tot nu avea decât un probabil răspuns, hotărî să privească afară, prin geamul închis. Pe măsură ce trenul înainta, pata cea neagră dinspre orizont, însoțită de fulgere tot mai puternice și mai dese, se apropia și se mărea, până când soarele învins, s-a lăsat acoperit în întregime nu fără a încerca să apară din nou, însă fără succes. Și în vagon lumina era din ce în ce mai anemică. Se părea că trenul se îndreaptă spre un gigantic megacazan interplanetar, plin de catran topit și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un călător nu s-a apropiat de Gerifíes. Și mai spunea tradiția că cei din garnizoana Legiunii franceze aflaseră abia după trei luni că nu mai erau forțe coloniale, ci niște străini învinși. Șase morminte anonime se înălțau în afara zidului din spate. într-o vreme avuseseră chiar și cruci și un nume fiecare, dar cu ani în urmă bucătarul trebuise să pună crucile pe foc când i se terminaseră lemnele, și de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întindă iarăși; se uită împrejur, strigă și fu sigur că gri-gri-ul morții nu mai dormea lângă culcușul său. „Poate că negresa Khaltoum a greșit - își spuse, fericit de descoperirea sa. Poate că în visele ei m-a văzut rănit și învins, dar n-a putut să-și imagineze că o să fiu în stare să birui moartea.“ în noaptea următoare izbuti să ajungă, în parte mergând, în parte târându-se, până la fântâna din apropiere, unde se spălă cu chiu, cu vai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
începeam să o fac. — Ai veni cu mine? — În selvă? Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau păianjenii... Nu e asta. Este depărtarea, singurătatea, lipsa de ocrotire... Am impresia că dacă aș pleca, ar fi ca și cum m-aș îngropa de vie, ca și cum aș dispărea pentru totdeauna de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o victorie, surîsul unei femei, gafa unui prieten, un cîine tăiat de un tramvai, un tablou atîrnat ani de zile deasupra patului, pînă și culoarea unui tapet pot să ne programeze pentru vitalitate sau morbiditate, pentru a fi Învingători sau Învinși. Și apoi ereditățile. Bolile bunicilor și ale străbunicilor, apetiturile lor uitate sau rămase necunoscute urmașilor de gradul trei. Cum să realizezi un portret În care dimensiunile interioare și definitorii Îți rămîn cu desăvîrșire interzise? Cine ar fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din a cărei cauză moare la 46 de ani în 1867, înalța ectenii diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie și mărire ție,Satan, în înălțimile Cerului, unde tu domneai, și-n profunzimile Infernului, unde, învins, tu visezi în liniște! Fă ca sufletul meu, într-o zi, sub arborele științei, Alături de tine să se odihnească... Pe parcursul a cinci volume ce compun lucrarea Dégénérescence, Max Nordau realizează un adevărat tur de forță în ceea ce privește arta și literatura începând
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de telefon format de Cost Înainte de a muri. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste ochi și spuse: — SÎntem Învinși! În fața lor se Întindea un drum de țară plin de băltoace, În care se reflecta lumina lunii. — Ce intenții aveți? Îl Întrebă Rowe. — Să trag un pui de somn. Pesemne că această replică i se păru prea teatrală, căci ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fac dans sportiv. Dar deși îmi place matematica, eu vreau să devin avocat sau judecător. Fiind o fire puțin mai agitată și cam neatent, uneori iau note de care nu pot fi chiar mândru. Cu toate acestea, nu mă las învins și tot timpul știu să o iau de la capăt muncind și mai mult. Familia mă susține în tot ceea ce fac, fiindu-mi alături atât la bucurii, dar și la necazurile cu care mă mai confrunt. Am o soră mai mică
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest ins inexistent se recunoaște învins. Personajul cu care discutam eu are însă un cusur ce lipsește cu desăvîrșire modelului său: sinceritatea. La Costică cel real nu întîlneai decît un viguros oportunism. Cînd era contrariat, el producea un singur argument: „Tovarăși, să nu ne abatem de la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
halucinațiile Siei un pictor cu numele de Piero di Cosimo... poate doar umbra infinit extinsă a iubitului tinereții ? Doamna Hariga nu amintea niciodată și respingea orice întrebare despre bărbatul devenit legendă... delirul unei pictorițe ratate și al unei femei sterpe, învinse, proiectându-și nostalgiile în imaginea unui artist inexistent, care să concentreze ceea ce ea nu izbutise ?... sau amintirea soțului suprapusă unui fiu iluzoriu, în stare să realizeze... să realizeze „depășirea, și nu maimuțăreala naturii“. Când întâlnea acest cuvânt, doamna Hariga dobândea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca doar ultima săritură în fața primejdiei și ajunsese prea târziu, înțepenită acum și învinsă, ca și cei doi care nu mai reușeau să parcurgă ultimul pas până în dreptul ei. Vera intră înapoi, în institut, coloanele porniră, se primeau deja instrucțiuni : cine duce steagurile, când se strigă lozinca. Manole în dreapta, Ortansa în spate, așa că durase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acești fragili, incapabili să suporte demn și până la capăt încercările ! Frunte puternică, sprâncene stufoase, cum se cer eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Avea dreptate cinicul pastor, sever cu cei ce acceptă riscul doar pentru a fi mai repede învinși și scoși din luptă, pe care îi ironiza, și nu-l iartă, se pare, nici pe gingașul inginer. Înfricoșat, dar și însetat de clipa ultimă, vulnerabilul și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la intrarea din dos. Deși învins, Gigi găsi puterea să-și întâmpine meditatorul cu dulceață și cafea. Acesta, delicat și cu sfiiciune, îi făcu chiar de la ușă diferența între poeții din Tang și simbolismul francez; incidentul trecu nebăgat în seamă. Gigi dispunea de un mare cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]