1,342 matches
-
hastat" provocau inamicul la luptă. În cazul în care lupta se încingea, aceștia se retrăgeau până în linia a doua principes-ilor și puteau contraataca. Cu câțiva metri în spatele principes-ilor, stăteau îngenuncheați triarii, care, dacă infanteria grea era împinsă în spate, puteau șarja cu propriile sulițe, șocând inamicul cu trupe noi care înlesneau regruparea ostașilor principes. Triarii erau înțeleși în general ca ultima apărare, în spatele cărora hastati și principes se puteau retrage. În spatele rândurilor închise ale triariilor, armata putea încerca ulterior să se
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
atacat spatele taberei pompeiene. Titus Labienus, comandantul cavaleriei pompeiene, a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta. Din păcate pentru Pompeius, legionarii lui au înțeles greșit situația. Desa presați puternic pe flancurile stâng (Legio X) și drept (șarja de cavalerie), ei au crezut că Labienus se retrage. Legiunile pompeiene au rupt rândurile și au fugit în dezordine. Deși unele au reușit să se refugieze între zidurile cetății Munda, mulți alții au fost uciși. La sfârșitul bătăliei, 30.000
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
în frunte, Richepanse a ocupat satul Maitenbeth și a înaintat spre șoseaua principală. Acolo, s-a confruntat cu părți din divizia de cavalerie condusă de FML Principele Johann de Liechtenstein. Lăsându-și cele două unități din față să suporte greul șarjelor cuirassierilor gen.-mr. Christian Wolfskeel, Richepanse a împins Demibrigada 48 Linie către vest pe șosea. Conștient că această rută îl ducea direct în ariergarda lui Kollowrat, și-a așezat cele trei batalioane ale demibrigadei unul lângă altul, cu mici unități
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
satul în timp ce artileriile celor două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând linia prusacă expusă, s-a grăbit să o atace în flanc și să câștige bătălia. Din păcate pentru ei, cavaleria prusacă i-a interceptat într-o șarjă devastatoare, care a înaintat până în spatele liniei austriece de dincolo de Leuthen, producând haos și confuzie. Linia austriacă s-a rupt; bătălia a durat puțin mai mult de trei ore. Cheia victoriei în această bătălie au fost manevrele operaționale dinaintea ei
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
pe un platou aflat între mănăstire și pădurea Schitului. În timpul filmărilor, platoul a fost plin de lume, fiind aduse acolo o cireadă de vite și o turmă de oi. Bătălia a fost filmată câteva ore, timp în care aveau loc șarja hoardei tătărești care-i lua pe oameni în robie, precum și cireada de vite și turma de oi, atacul călărimii și pedestrimii Moldovei și lupta crâncenă între cele două oști. Mircea Drăgan a purtat discuții și cu conducerea Mănăstirii Dragomirna. În
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
sub suprafața planetei, cu noi și noi nave de război sosind pe orbită și cu Liga incapabilă să furnizeze altceva decât promisiuni, singura șansă a aristanilor rămâne o lovitură de „totul sau nimic”. Conducătorul militar al defensivei planetare pornește o șarjă prin hiperspațiu, lăsând Arista lipsită de apărare, căutând planeta de origine a hothrilor. Speranța sa este ca, obligați să-și apere propriu cămin, hothrii să-și retragă armatele de lângă Arista. Navele oamenilor întâlnesc o altă armată extraterestră, a unei rase
Asediul Aristei () [Corola-website/Science/327468_a_328797]
-
grabei și al improvizației”". Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„O formație tinerească de muzică ușoară acceptă oferta unui impresar dubios ale cărui „aranjamente” nu-i pot împiedica triumful pe Litoral. Pretinsă șarjă, previzibilă în story, la adresa „șușanelelor” din muzica ușoară. Nul pe plan dramaturgic ca și pe cel muzical. Nici măcar Costineștiul nu strălucește!”" Câteva cadre din "Melodii, melodii" (scena în care Grecu cântă în ambulanță alături de orchestra Mecet, cea în care membrii
Melodii, melodii () [Corola-website/Science/326935_a_328264]
-
rândul lor și frumoasele atacuri ale fraților Muszinsky nu contenesc până ce unul din ele este dus până în poarta adversă de Muszinsky. La rândul lor craiovenii atacă de data aceasta mai puțin energic însă totuși Tik Săvulescu face la dreapta câteva șarje frumoase... Văd jucând pentru a doua oară echipa Olteniei și nici de data aceasta nu mă pot opri de a o felicită pentru frumoasă partida facuta.Stiind să profite de momentele de slăbiciune ale adversarului și întocmind o apărare energică
Oltenia Craiova () [Corola-website/Science/326995_a_328324]
-
a înainta către marginile Beijingului pentru o bătălie decisivă în actualul district Tongzhou. La 21 septembrie, în bătălia de la Palikao, 10.000 de soldați ai lui Sengge Rinchen, inclusiv cavaleria mongolă de elită, au fost complet anihilați după mai multe șarje frontale împotriva grosului forțelor anglo-franceze, care au pătruns în Beijing la 6 octombrie. Cu armata Qing devastată, împăratul Xianfeng a plecat din capitală, lăsându-l pe fratele său, prințul Gong, să se ocupe de negocieri. Xianfeng a fugit mai întâi
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
yarzi! Apoi trageți și dați-le baionetă! Și când atacați, strigați ca furiile!" Pentru prima oară, soldații unioniști au auzit strigătul de luptă „Rebel yell”. Pe la orele 4 p.m., ultimele trupe unioniste fuseseră împinse de pe dealul Henry House printr-o șarjă a două regimente din brigada col. Philip St. George Cocke. La vest, creasta Chinn fusese ocupată de brigada col. Oliver O. Howard din divizia lui Heintzelman. Tot la 4 p.m., două brigăzi confederate care abia sosiseră din valea Shenandoah—cea
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
componentelor din rețetă, pregătite anterior: făină, soluția de sare cu oțet. Frământarea se efectuează în vederea omogenizării și obținerii unui aluat de consistență tare, vâscos. Operația de frământare se realizează cu malaxoare de diferite capacități, de la 10 până la 50 l, în funcție de șarja de fabricație a aluatului, echipamente tehnologice cu funcționare semiautomată sau automată. Malaxoarele sau frământătoarele cu funcționare semiautomată permit malaxarea aluatului în doi timp. Primul tip permite amestecarea componetelor din rețetă la turație mică și se termină la observația operatorului, care
Foitaj () [Corola-website/Science/324118_a_325447]
-
Aici avea să fie surprins de atacul brigăzii de cavalerie bașchire a Armatei Roșii de sub comanda lui Iakov Melkumov (Agop Melkumian). În conformitate cu unele surse, Enver și cei mai mulți dintre oamenii săi au încălecat și au atacat brigada Armatei Roșii. În timpul acestei șarje de cavalerie, Enver ar fi fost răpus de o rafală de mitralieră. Yaver Suphi Bey, aghiotantul lui Enver, a scris în memoriile sale că pașa a murit datorită unei răni produse de un glonț care l-a nimerit deasupra inimii
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
cu fuga și s-a ascuns timp de patru zile în satul Chaghan. Ascunzătoarea ar fi fost descoperită de un ofițer al Armatei Roșii care s-a infiltrat deghizat în sat. Enver ar fi fost ucis de însuși Melkumov în timpul șarjei de cavalerie asupra satului. Istoricul David Fromkin susține varianta morții în luptă a lui Enver. El afirmă că, în momentul în care bașchirii au atacat, Enver a atacat călare, cu Coranul strâns în mâna stângă. După încheierea luptelor, trupul decapitat
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
coloane, în pofida terenului deschis de la sud de râul Unstrut. Saxonii s-au grăbit să iasă din castelul din Homburg călare, lăsându-i pe infanteriști în urmă. Lupta care a urmat a fost mai puțin o bătălie decât o încăierare. O șarjă a celor din Suabia sub comanda lui Rudolf de Rheinfelden aproape a anihilat centrul armatei saxone. Conducătorii saxoni au reușit să încalece și să scape cu fuga, în vreme ce infanteriștii au fost mpcelăriți. S-a consemnat că un număr de câteva
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
l-a înlocuit mai târziu pe Jackson la comandă). La dreapta lui Meade, divizia lui Gibbon se pregătea să înainteze la orele 1 p.m. Gen. brig. Nelson Taylor i-a propus lui Gibbon să suplimenteze asaltul lui Meade cu o șarjă la baionetă împotriva poziției lui Lane. Gibbon a spus, însă, că așa ceva ar încălca ordinele primite de el, și deci brigada lui Taylor a înaintat abia la 1:30 p.m. Atacul nu a putut profita de un spațiu liber, și
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
C. Caldwell. În fruntea celor două regimente de pe stânga, col. Nelson A. Miles i-a sugerat lui to Caldwell că practica marșului în formație, întrerupt de focuri de armă și reîncărcări, făcea din soldații unioniști ținte ușoare, și că o șarjă concertată la baionetă ar putea fi mai eficientă. Caldwell nu și-a dat acordul. Miles a fost lovit de un glonț în gât în timp ce-și conducea oamenii la 40 m de zid, unde au fost opriți ca și
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
oamenii săi trecând peste și pe lângă soldații căzuți cu baionetele fixate și cu puștile neîncărcate; unii dintre cei căzuți i-au apucat de pantaloni pe cei care treceau, rugându-i să nu înainteze, ceea ce a făcut înaintarea să devină dezorganizată. Șarja a ajuns la 45 m și a fost doborâtă de focuri de armă concentrate. Gen. brig. George Sykes a primit ordin să înainteze cu divizia sa regulată din Corpul V să acopere retragerea lui Humphreys, dar oamenii săi au fost
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
-se de linia confederată fără a fi văzut în întunericul ce se lăsa, dar și aceștia au fost în cele din urmă reperați și respinși. Șapte divizii unioniste fuseseră trimise, în general brigadă cu brigadă, într-un total de paisprezece șarje individuale, toate eșuate, cu pierderi între 6.000 și 8.000 de oameni. Pierderile confederate la Înălțimile lui Marye au totalizat circa 1.200 de oameni. Căderea întunericului și insistențele subordonaților lui Burnside au fost suficiente pentru a pune capăt
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
6.000 și 8.000 de oameni. Pierderile confederate la Înălțimile lui Marye au totalizat circa 1.200 de oameni. Căderea întunericului și insistențele subordonaților lui Burnside au fost suficiente pentru a pune capăt atacului. Longstreet a scris mai târziu: „șarjele au fost disperate și sângeroase, dar total fără speranțe.” Mii de soldați unioniști au petrecut noaptea rece de decembrie pe câmpurile ce duceau spre înălțimi, incapabili să se miște sau să-i ajute pe răniți din cauza tirului confederat. În acea
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
de strângere de fonduri pentru Slaughter Pen Farm. a fost descrisă în romanul Gods and Generals ("Zei și generali"), ecranizat de un film din 2003 cu același nume. Atât romanul cât și filmul s-au concentrat în principal pe dezastruoasele șarje de pe Înălțimile lui Marye, filmul punând accent pe cele ale diviziei lui Hancock, pe a Brigăzii Irlandeze, pe ale brigăzilor lui Caldwell și Zook, și pe cea a Regimentului 20 Infanterie Maine. Scriitoarea americană Louisa May Alcott s-a folosit
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
14.844 cavaleri poloni, 2.250 cavaleri germani, 11.900 infanteriști și dragoni germani, 2.950 pedestrași unguri, 1.550 voluntari lituanieni, 960 tătari și 30.000 de oameni "pospolite ruszenie". Comandanții poloni sperau să rupă rândurile cazacilor cu o șarjă impetuoasă a celebrilor "husari înaripați" poloni — tactică utilizată cu succes în multe bătălii, inclusiv în bătălia de la Kircholm, bătălia de la Kłuszyn și bătălia de la Viena. Oastea cazacă cunoștea tehnicile de luptă ale polonilor, având mare experiență de luptă atât de
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
apropiat mult de tabăra polonă dar au fost respinși de infanterie. Polonii au pierdut 300 de soldați, inclusiv numeroși ofițeri. În a doua zi de bătălie, răsculații au fost câștigători. La ora 3 după-amiaza, ducele Jeremi Wiśniowiecki a condus o șarjă cu 18 companii de cavalerie împotriva flancului drept al armatei cazaco-tătare. Centrul armatei polone, condus de Ioan Cazimir, a înaintat. Tătarii au încercat să atace, dar au fost respinși. În timpul luptei, un nobil polon pe nume Otwinowski a observat un
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
divizii, precum și 600 de muschetari, cu trei regimente (numărând circa 1.000 de oameni) în ariergardă. Regaliștii au ocupat pârloaga din vale, în spatele unui șanț de scurgere pe care Rupert l-a considerat a fi un obstacol eficient pentru o șarjă de cavalerie. Există unele dispute privind cursul șanțului la vremea bătăliei. Unele relatări contemporane sugerează că el nu exista în flancul drept al regaliștilor. Pe de altă parte, un plan cvasicontemporan al dispunerii regaliștilor, realizat de inginerul lui Rupert, Bernard
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
fruntea propriului său regiment de infanterie din ariergardă. O singură brigadă scoțiană izolată care fusese în dreapta liniei întâi și formată din regimentele earlului de Crawford-Lindsay și ale vicontelui de Maitland au stat în calea lui Lucas, care a lansat trei șarje împotriva lor. În a treia șarjă, calul lui Lucas a murit, iar el a fost luat prizonier. În spatele lor, generalul Lumsden a reușit să rearanjeze parte din centrul aliaților, cu două brigăzi scoțiene care rămăseseră. În spatele acestora, regimentul earlului de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
din ariergardă. O singură brigadă scoțiană izolată care fusese în dreapta liniei întâi și formată din regimentele earlului de Crawford-Lindsay și ale vicontelui de Maitland au stat în calea lui Lucas, care a lansat trei șarje împotriva lor. În a treia șarjă, calul lui Lucas a murit, iar el a fost luat prizonier. În spatele lor, generalul Lumsden a reușit să rearanjeze parte din centrul aliaților, cu două brigăzi scoțiene care rămăseseră. În spatele acestora, regimentul earlului de Manchester a respins și a împrăștiat
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]