9,251 matches
-
se adresează democratic și fără inhibiții celor mai înalți dregători și sunt buni sfetnici ai omului. Pe lângă obișnuitele jivine domestice și sălbatice din toate basmele intervin și unele mitologice sau imaginate (pasărea Simorgh și puii ei, diverse feluri de balauri, șerpi și papagali vizionari -vorbitori etc.) Vulpea e însă cel mai simpatic și inteligent personaj, de câte ori apare acaparează prim-planul. Merge la padișah și-i pețește fata pentru voinic („- Îndrăznește, vulpe! Ce vânt te-aduce? - Am venit cu o treabă, răspunse
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
noapte cu auzul înfipt în urechi ca un baston pentru orbi/ pipăi crăpăturile memoriei,/ căci nici măcar un șobolan nu iese nici măcar un șoarece de cîmp/ și nici gîndacul de bucătărie, răzbate numai vocea mea/ din care cuvîntul se înalță ca șarpele din ou și se repede la lucrul denumit/ și-l umple de bube și semnificații./ - Ay, propoziții, propoziții, întunecate smîrcuri în capul omului!/ (Hi, hi, rîde Psyhe al meu, hi, hi, sînt vremuri în care ochii și ciuma/ aduc aceleași
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat ca un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
motivele pentru care Funar a fost exclus din partid. Adevăratul motiv al excluderii lui Funar ar fi că Vadim Tudor a aflat că acesta este propus pentru șefia PRM la Congresul Extraordinar care va avea loc, sâmbătă, la Alba Iulia. "Șarpele crescut la sînul PRM: Gh. Funar" este un alt titlul al unui material din "Tricolorul" în care se arată că: "Împins de la spate de o nevastă abuzivă și carieristă, care vrea să-l vadă, iar, șef de partid (după ce a
Vadim Tudor l-a exclus din PRM pe Gheorghe Funar. Vezi motivul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36196_a_37521]
-
politrukul Cornel Ciontu) încearcă să-i vîndă PRM-ul, pe 2.000.000 de euro. N-are nici o șansă, gașca lui e o șleahtă de fripturiști nenorociți". Problema acestui Funar este că a stat ascuns, ani de zile, ca un șarpe. Acum l-a durut capul și a ieșit la drumul mare, dovedind că el era nemernicul care a stat în spatele găinarilor Ioan Aurel Rus, Ion Bîldea, Dumitru Badea, Gh. Acatrinei. Nu-i nimic, o să-i bată Tribunul cap în cap
Vadim Tudor l-a exclus din PRM pe Gheorghe Funar. Vezi motivul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36196_a_37521]
-
-ncoronează somnul - dar nu iute. XIV. Astfel cerească-n larg crivat îmi pare, Pe care-n stăpânire tot îl ia; Și la perete, strâns ca-n iad, cel care Neputincios, n-a fost respins de ea. Drumeț răpus de-un șarpe la izvoare, Unde-nsetat n-a apucat să bea. Iat-o, respiră visu-i îngeresc. Eu răsuflarea-mi țin, să n-o trezesc. XV. Cel care-așa ceva nu mai pățise Își spuse: ”Musai să pricepi, mă tem, De ce își face
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
1995) după povestirea Dayan. Dan Pița reușea chiar un fel de film parabolico-simbolistoermetico- politic cu Eu sunt Adam! în 1996, ecranizare după nuvela, Pe strada Mântuleasa, și tot Viorel Sergovici, în același an, ecraniza un alt roman (după alții nuvelă), Șarpele. Eliade a fascinat și câțiva regizori străini, în 1988 apărea La nuit Bengali al lui Nicolas Kloz, după romanul Maitreyi (1933) cu Hugh Grant în rolul lui Allan și un scenariu semnat de Jean Claude Carrière, același scenarist al filmelor
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și anume răcorirea văpăii dorințelor carnale“ (p. 196) Între „refrigeratio“ și „răcorire“ e aceeași distanță ca între „aestas“ și „văpaie
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
trecerea vremii, căci, ne spune tot Saint-Exupéry, „toți oamenii mari au fost cândva copii (dar puțini își mai aduc aminte)”. De ce e Micul Prinț o carte potrivită pentru Crăciun? Pentru că îți arată diferența dintre esență și aparență (elefantul înghițit de șarpele boa, vă amintiți?), pentru că povestește despre ceva miraculos (un băiețel extraterestru apare de nicăieri în deșert), pentru că te învață despre dragoste („Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de prețioasă”), despre prietenie și responsabilitate
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
mi-l bate, și tâmpla'-mi răcorește cu sărutări curate, și părul mi-l resfira cu mâini îmbălsămate. În ultimele 4 strofe, un alt motiv, din regnul animal, se strecoară în visarea poetica: cel al greierilor, al șopârlelor și al șerpilor. El rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng, si cu beție ca greierii din ierburi mi-o cânt în taină mie. I-o "datorăm", întrucâtva, pe Alice Călugăru lui George Călinescu (deși vor fi îndrumat
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
apelor, a căror cadența olarul o simte în învârtirea urciorului" (Compendiu, pp. 250, ed. 1968). Și iată că, tocmai pentru a introduce unul din marile poeme ale literaturii noastre, George Călinescu se rătăcește într-o consternanta "șăgălnicie": "Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte" (idem). Atâta tot? Șerpii Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, mă culc în ierburi legănate, si'n palme tâmplele-mi se razmă
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
a introduce unul din marile poeme ale literaturii noastre, George Călinescu se rătăcește într-o consternanta "șăgălnicie": "Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte" (idem). Atâta tot? Șerpii Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, mă culc în ierburi legănate, si'n palme tâmplele-mi se razmă și nu las somnul să mă'nfrângă cu-a buruienilor mireazmă, ci lin încep să șuier cantul ce chiamă șerpii
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Șerpii Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, mă culc în ierburi legănate, si'n palme tâmplele-mi se razmă și nu las somnul să mă'nfrângă cu-a buruienilor mireazmă, ci lin încep să șuier cantul ce chiamă șerpii - lungi și suri. Să vie-alunecând subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape, cu zvârcoliri de ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura sub jar, să'ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, în care turburi ochi veghiază subt străveziile pleoape. Cu-
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-acum înlănțuiți de necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu'-mi cântec. Veniți misterioși și
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
împotrivă-mi, pădurea'ntreagă-mi este roaba, ea ce mă'nlăntuia cu aspra-i mireazmă și cu teama-i grea, de-acum împărătia-i toată de taină și fior e-a mea, si'nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoaba. În lumea simbolurilor, șarpele apare că "unul din cele mai importante arhetipuri ale sufletului omenesc", spune Gaston Bachelard (în La Terre et leș rêveries du repos, 1948). Fără a-l fi practicat pe C.G.Jung - și cu atât mai puțin pe mai târziul Bachelard
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
a apărut în 1913!), Alice Călugăru exprimă în acele versuri o parte din inepuizabila bogăție de simboluri și semnificații cuprinse în imaginea acestui animal. Toate civilizațiile omenești, în lungul și-n lațul istoriei și al planetei, au fost fascinate de șarpe, dătător de viață și de moarte - precum o proclama caduceul ordinului medical pe care urcă încolăcindu-se doi șerpi (veninul ucide, dar și vindeca). Important îmi apare, la această poeta, amestecul de cultură clasică cu zestrea folklorică românească, magică și
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
cuprinse în imaginea acestui animal. Toate civilizațiile omenești, în lungul și-n lațul istoriei și al planetei, au fost fascinate de șarpe, dătător de viață și de moarte - precum o proclama caduceul ordinului medical pe care urcă încolăcindu-se doi șerpi (veninul ucide, dar și vindeca). Important îmi apare, la această poeta, amestecul de cultură clasică cu zestrea folklorică românească, magică și baladesca. Departe de a trăi "orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte", Alice Călugăru
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
clasică cu zestrea folklorică românească, magică și baladesca. Departe de a trăi "orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte", Alice Călugăru ia în stăpânire lumea prin mijloace magice! Căci ea cunoaște mijlocul de a chema șerpii, printr-un fluierat anume. De ce șerpii? Pentru că ei leagă între ele tărâmul din afara și cel din adânc (Bachelard îi numește "rădăcini animalizate") - și, nu întâmplător, tot acest episod magic are loc în pădure. Poeta ne dă, în treacăt, o indicație
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
și baladesca. Departe de a trăi "orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte", Alice Călugăru ia în stăpânire lumea prin mijloace magice! Căci ea cunoaște mijlocul de a chema șerpii, printr-un fluierat anume. De ce șerpii? Pentru că ei leagă între ele tărâmul din afara și cel din adânc (Bachelard îi numește "rădăcini animalizate") - și, nu întâmplător, tot acest episod magic are loc în pădure. Poeta ne dă, în treacăt, o indicație liniștitoare: totul e, poate, o reverie
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
de trei ori tipoaie"... Nu știm cum procedează poeta, adormita sau doar în reverie; ea emite un șuier, care nu e un simplu semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe care cei ce nu le cunosc le consideră ostile, "viclene". Atenție, însă, viclenia e mare în lumea în care ne-a atras Alice Călugăru
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Caragiale). În cuvinte mai simple, cunoștințele se dobândesc prin studiu, aptitudinile se dezvoltă prin exersare; lumea rămâne cu adevarat pădurea de simboluri baudelairiană, în jurul celui ce nu-și educa intuițiile fundamentale moștenite prin arhetipuri. Mai la vedere decât alte simboluri, șerpii cer până la pedeapsa învățarea înțelesurilor și adâncirea lor. Alice Călugăru vorbește despre această necesară descoperire a izvoarelor ignorate, într-un distih neasemuit, care pare a descrie doar ivirea prin reptație (mi se taie răsuflarea, de admirație și recunoștință, în fața unor
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
prin reptație (mi se taie răsuflarea, de admirație și recunoștință, în fața unor asemenea versuri inepuizabile, pline de măreție!): Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. "Șerpii" reprezintă descrierea minuțioasa a luării în stăpânire a lumii de către o magiciana. Una din rarele "stângacii" - "fluieratul cromatic" din strofa a cincea - este iute uitată, ca o șchiopătare în vis, pe fondul cavalcadei prin reptație. Motanii veneau toți la vatră
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
reprezintă descrierea minuțioasa a luării în stăpânire a lumii de către o magiciana. Una din rarele "stângacii" - "fluieratul cromatic" din strofa a cincea - este iute uitată, ca o șchiopătare în vis, pe fondul cavalcadei prin reptație. Motanii veneau toți la vatră, șerpii vin de pretutindeni, chiar de sub "grelele pietrișuri", unde ei "dormeau că apele pădurii"... Tot în ecou al motanilor, poeta nu găsește un mai bun verb pentru a reda magicul auditiv (într-o piesă de magie vizuală) decât a toarce: "necunoscutele
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]