1,435 matches
-
de aproape un metru și jumătate și a fundației de doi metri și jumătate. Deși domnitorul de atunci afirmă că locul unde se construise sfântă mănăstire este “bun și tare”, presupunerea să nu s-a arătat întru totul întemeiata, deoarece Șiretul, care la acea vreme nu avea mal îndiguit, a surpat treptat terenul din apropierea locașului, determinând pe locuitorii vechiului sat să se mute. Sfințirea s-a produs pe 25 iunie 1651. Datorită rolului ei semnificativ militar și politic, domnitorii Țării Românești
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
mai mare atenție îi acordă ulterior Constantin Brâncoveanu, care începând din 1708 întărește drepturile anuale ale mănăstirii asupra tuturor averilor funciare. Tot în același an acesta intervine pe langă domnul Moldovei, Mihai Racoviță să dea voie egumenului să taie cotul Șiretului pentru a nu lăsa „"acea sfântă mănăstire să se prăpădească fiind cu multă cheltuiala"” . În contextul poziției de avanpost, a vremurilor tulburi și repetatelor inundații, spre mijlocul secolului XVIII mănăstirea decade până la întreruperea vieții monahale. În 1750 un moment important
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
cuviosului protosinghel Ciprian, egumenul acestei sfinte mănăstiri"” . Între anii 1864-1877 (când datorită deselor inundații și izolării este închisă) lăcașul a funcționat că biserică parohiala pentru sătenii din Măxineni. După retragerea din noiembrie-decembrie 1916, Armata Română a consolidat frontul pe linia Șiretului și în regiunea mănăstirii s-au purtat lupte aprige. Fiindcă turlele bisericii erau folosite de inamici că post de observație al concentrărilor militare românești de lângă Siret, zidurile groase ale acesteia s-au prăbușit la 17 februarie 1917, lovite de obuzele
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
în aria de influență a municipiului Bacău, pe axele de transport rutier a DN2 și feroviar a magistralei feroviare 500. Situată într-un spațiu geografic suprapus spre vest peste marginea zonei externe a Subcarpaților Orientali și spre est pe culoarul Șiretului, a fost vatra de locuire încă din neolitic. O parte dintre oamenii locului au fost împământeniți aici că răzeși de Ștefan cel Mare, o altă parte fiind - la origine, refugiați transilvăneni. Majoritatea locuitorilor sunt români ortodocși. Numele comunei vine de la
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
al lui Scurtu - satului Scurtă, etc...). O explicație mai prozaica asociază toponimul cu numele unei hangite - Mândră, al cărei han ar fi fost situat în zona pe traseul actualului DN2. Comună se află în sudul județului pe malul drept al Șiretului în dreptul acumulării hidroenergetice de la Berești, unde râul primește afluenții Cucova și Valea Seaca și se întinde în zona colinelor precarpatice. Este traversata de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. La Valea Seaca, din acest drum se ramifică șoseaua
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
formațiunilor meoțiene. Solul- vegetal, este originar din Holocen și are grosimea variabilă în funcție de condițiile locale. Din punct de vedere geomorfologic, în partea de vest se află pe marginea zonei externe a Subcarpaților Orientali, iar în partea de est pe culoarul Șiretului. În raport cu DN2 este situată la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău, de-a lungul unor vai descendente care pornesc de pe versantul de est al Piemontului Orbenilor (sau Pănceștilor), prelungire sud-estică a Culmii Pietricica. Platoul situat
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
situat în jumătatea vestică a teritoriului comunei este întins și neted, lipsind elemente geomorfologice semnificative de tipul unor alunecări de teren superficiale și de adâncime. Spre exterior, piemontul este continuat de trene de glacis care reduc din denivelările față de Culoarul Șiretului. Văile coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul Șiretului, precum și terasele corespondențe și lunca de pe dreapta acestuia. Relieful din punct de vedere altitudinal, variază spre est de la cota 108 m în albia majoră a Șiretului până spre vestic
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
lipsind elemente geomorfologice semnificative de tipul unor alunecări de teren superficiale și de adâncime. Spre exterior, piemontul este continuat de trene de glacis care reduc din denivelările față de Culoarul Șiretului. Văile coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul Șiretului, precum și terasele corespondențe și lunca de pe dreapta acestuia. Relieful din punct de vedere altitudinal, variază spre est de la cota 108 m în albia majoră a Șiretului până spre vestic la altitudinea maximă de 609,60 m. Astfel,dinspre vest spre
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
denivelările față de Culoarul Șiretului. Văile coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul Șiretului, precum și terasele corespondențe și lunca de pe dreapta acestuia. Relieful din punct de vedere altitudinal, variază spre est de la cota 108 m în albia majoră a Șiretului până spre vestic la altitudinea maximă de 609,60 m. Astfel,dinspre vest spre est se înșira piscurile Cineparia (609,6 m), Bobeica (596,2 m), Nichituș (491,8 m), Stinei (459,00 m), respectiv dealurile Valea Seaca (414 m
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
pânzei de apa freatică este de 1-2 m, iar în zona de platou de 10-11 până la 14 m. Comună se încadrează în regiunea biogeografica de tip continental. Climatul zonei, date fiind situarea în zona culoarului de vale și a luncii Șiretului, precum și dispunerea reliefului în trepte altitudinale paralele pe direcția generală nord-sud, este unul caracterizat de fenomene de arșiță și uscăciune, temperaturi ridicate în timpul verii (specific continental cu accente excesive), viteze ridicate ale vântului, viscole și înzăpeziri frecvente în timpul iernii. Apariția
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
simțită prezența Crivatul. Zăpadă nu durează decât până în prima decadă a lunii martie. Circulația atmosferică dominantă este dinspre N, NE și E, având un grad accentuat de continentalism. Vegetația spontană se încadrează zonei de stepa (în zona de lunca a Șiretului) și de silvostepa, precum și etajului pădurilor de foioase (subetajul pădurilor de gorun și de amestec). Dacă în partea vestică a comunei, pădurile acoperă dealurile, în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor. Vegetația de lunca s-a păstrat
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
Datorită condițiilor favorabile existente aici, zona a fost locuită din neolitic. Locul unde au fost descoperite vestigiile neolitice se numește „Țitelca” și este o ridicătura de pământ naturală de dimensiuni reduse situată între șoseaua E85 și firului de apă al Șiretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și vatra s-a mutat către nord aproximativ 500&nbdsp;m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
Târgu Mureș, cele mai importante activități industriale erau desfășurate de următoarele întreprinderi: o moară sistematică, o fabrică de unt și brânzeturi, una de bere, una de mezeluri, una de ciocolată și bomboane, una de zahăr, una de oțet, una de șireturi și dantele, o rafinărie de petrol, o fabrică de clei, una de oxigen, una de acid lactic, una de caseină, una de săpun, două de capete de sifoane, un atelier mecanic și turnătorie, două fabrici de pielărie, una de mobilă
Economia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/310292_a_311621]
-
suman) de culoare albă, maro sau neagră. În urma baterii, stofa scădea în lungime și lățime. Meseriașii specializați (cunoscuți sub numele de sumănari) se ocupau cu coaserea stofei rezultate în urma baterii pănurei la piuă și împodobeau sumanele cu modele ornamentale din șiret. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o piuă de sumane monument istoric din localitatea Satu Mare, zona etnografică Rădăuți. Piua este un atelier gospodăresc unde se bate pănura pentru a se obține sumanul. Astfel de ateliere erau destul de rare, în Bucovina fiind
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Carpaților Orientali în perioada veche a istoriei României, în Stiinta-Tehnica-Umanism, IV, 1985, p. 332-339. 28.Contribuția cercetărilor arheologice din județul Suceava la cunoașterea evoluției neo-eneoliticului din Moldova, în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p. 69-74. 29.Contribuții la cunoașterea așezărilor de pe teritoriul Șiretului înainte de constituirea orașului medieval, în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p. 85-101 (în colaborare cu M. Andronic și Fl. Hau). 30.Contribuții la cunoașterea ritului funerar din Bronzul mijlociu în Nordul Moldovei, în SCIVA, 38, 1, 1987, p. 72-76 (în colaborare cu
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
amenință spatele. Astfel gen. de divizie Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de Munte, a ordonat atacul pe tot frontul a doua zi. Pe 3 iulie Batalioane 1 și 2 ale Brigăzii 1 Munte au înaintat pana în apropierea Storojinetului, au trecut Șiretul prin apă, deoarece podul fusese dinamitat în timpul retragerii, si au distrus ariergarda sovietică aflată în oraș. În dreapta Brigăzii 1 Munte, Brigadă 4 Munte a ajuns pe Șiretul Mic impingand înapoi ariergărzile Diviziei 60 Munte sovietice. Aripa dreapta a Armatei 3
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
2 ale Brigăzii 1 Munte au înaintat pana în apropierea Storojinetului, au trecut Șiretul prin apă, deoarece podul fusese dinamitat în timpul retragerii, si au distrus ariergarda sovietică aflată în oraș. În dreapta Brigăzii 1 Munte, Brigadă 4 Munte a ajuns pe Șiretul Mic impingand înapoi ariergărzile Diviziei 60 Munte sovietice. Aripa dreapta a Armatei 3 era formată din Divizia 7 Infanterie și Brigadă 2 Munte, Brigadă 8 Cavalerie fiind în rezervă. Brigadă 2 a înaintat spre Molnita, cu Batalionul 15/Grupul 4
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
de armată Petre Dumitrescu o manevră cu o parte din forțe în spatele trupelor sovietice care se luptau în zona Fantana Albă - Cerepcauti, fortandu-le să se retragă și astfel Divizia 7 Infanterie și Brigadă 8 Cavalerie au traversat și ele Șiretul. Brigadă 1 Munte a continuat înaintarea și a ajuns cu Grupul 1 Vanatori de Munte al col. Albert Ludwig în fața Cernautilor. Acesta a fost decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru înaintarea rapidă a detașamentului sau
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
bunica ei care a învățat-o despre puterile ei și despre Kandrakar. Ea crede că își poate da seama cine minte și cine spune adevărul. Stilul ei de îmbrăcăminte este unul original, de multe ori folosind că accesorii panglici sau șireturi. Will: Este șefa gardienelor, deține Inima Kandrakarului, are cea mai mare putere: cea a chintesenței dintre toate și este o prietenă bună. Este prietena cu Irma, Taranee, Cornelia, Hay Lin. Se înțelege foarte bine cu toate gardienele și este un
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
Zăbrăuți se carcaterizează printr-o litologie complexă, data de evoluția reliefului în relație cu Carpații și Câmpia Română (fig.2). Se poate observa cum relieful este dispus între 800 m în zona de deal și 60 de m în câmpia Șiretului Inferior (fig. 2). Aspecutul văii și profilul transversal surprinzând trecerea de la un relief cu caracter deluros la unul plat de câmpie În cadrul b.h. Zăbrăuți temperatura medie anula variază între un minim de 6-5 °C și un maxim de 10-11
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
de tip Jidvei, Albă etc. Regiunea viticola a Dealurilor Moldovei este cea mai mare și mai renumită regiune viticola din România. Ea înglobează numeroasele plantații din spațiul predominant deluros-colinar, cuprins între Subcarpații Moldovei, Carpații de Curbura, valea Prutului și valea Șiretului inferior. Regiunea viticola a Dealurilor Moldovei cuprinde un numar de 12 podgorii și anume: Podgoria Cotnari, Podgoria Iași, Podgoria Huși, Podgoria Colinele Tutovei, Podgoria Dealul Bujorului, Podgoria Nicorești, Podgoria Ivești, Podgoria Covurlui, Podgoria Zeletin, Podgoria Panciu, Podgoria Odobesti și Podgoria
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
Ostrov și Graca. Nisipurile și alte terenuri favorabile din sudul țării (Regiunea VIII) Această regiune se suprapune, în principal, pe largă zona de nisipuri din sudul Câmpiei Olteniei, vecinătatea nordică, mediana și tabulara a Câmpiei Române dintre Oltul inferior și Șiretul inferior. În cadrul acestei regiuni viticole se diferențiază trei podgorii (Dacilor, Calafat, Sadova-Corabia) care cuprind un numar de opt centre viticole. Sortimentul de struguri cultivat aici este constituit în principal de soiuri pentru vinuri și în mai mică măsură din soiuri
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
străbate cele două bazine carbonifere, Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul, care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul sau, Dâmbovița, trece prin București; Ialomița, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul țării, Șiretul adună mari afluenți din Carpați (între care Moldova, Bistrița, Buzăul) și din Podișul Moldovei (Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare debit al râurilor interioare; Prutul e cel mai mare rău din românia,cu un debit foarte mare
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
Săpăturile efectuate în anii 1959—1962 pe înălțimea "Tirighina" de la Bărboși, de lângă Galați, aproape de vărsarea Șiretului în Dunăre, au scos la lumină un "castellum" român, construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]