1,522 matches
-
Nu prea ne e foame, zise feciorul. Că am mai ciugulit, câte ceva, pe unde am fost. Bine, o să vedeți, voi, cum o să faceți. Eu am să vin, doar, la tine, ca să-ți predau Încasările de astăzi. Că au mers aproape șnur. Am luat de la mai bine de trei sferturi din apartamentele văscăuțene. Te aștept În birou. Olovinaru se mai Învârti puțin, prin curte, apoi, intră În camera În care locuia el. Nu mai stai nici tu la masă?, Îl Întrebă, Dan
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
câteva secunde lăsă mica decorație argintie să cadă la locul ei. După asta, se răsuci către grupul de curteni și spuse: - Trebuie să ne mutăm în... Iarăși fusese folosit un cuvânt pe care Gosseyn nu-l înțelese. Acesta suna ca "șnur". Dar înțelesul esențial era evident. Următorul interviu avea să fie în altă încăpere. Probabil, se intenționa ca aceea să fie o încăpere în care prizonierul - Gilbert Gosseyn - avea să fie confruntat cu niște sisteme defensive mai eficiente. Amintindu-și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe Directoarea Tăgadă în salonul renascentist italian, prăbușită pe o masă neagră de lemn masiv. De pe masă picură sânge pe toate laturile. Sângele lipicios, deja acoperit cu un strat de păr de pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și clei de aeromodele. — E din cauza subnutriției, spune doamna Clark, legând momâia domnului Whittier cu un șnur de mătase aurie. Pe măsură ce arzi grăsimile, crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în cap. Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua umedă e acolo mai întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ce credeți. Înveștmântați în mătăsurile și catifelele ca din povești, acoperiți cu sânge uscat, grupul nostru e negru și se mișcă prin întunecime. În lumina slabă, domnul Whittier probabil pare să plutească în coconul lui de catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
curiozitete: Care sunt cele cinci dughene și casa Măricuței, părinte? Bătrânul și-a pus mâna streașină la ochi și, după o scurtă cercetare a uliții, a întins mâna spre o ogradă frumoasă, cu livadă și un șir de dughene așezate șnur cu fața la uliță. Din tot ce am văzut am priceput de ce se zbătea Marica Covrigoaia să fie stăpână pe cele două dughene... Când m-am săturat să admir gospodăria Măricuței, bătrânul mi-a făcut semn să pornim mai departe...Din loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în pajiștea greierilor, prin țârâitul, zumzăitul, zbârnâitul și alte vibrații atât de bogate în sensuri, fiecare vietate află vestea despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul instrumentelor de suflat le-a trecut iar pe la urechi și când s-au apropiat, au constatat că era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două rânduri și cântau marșul „Kuwai-gawa“. — Ce de lume! Până și Takamori părea surprins. Apoi îi reținu privirea ceva din fața grupului. — Tomoe, privește acolo! Unei tinere, cu siguranță actriță, îmbrăcată după ultima modă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o parte, ca și cum nu era cu cei doi. Gaston îl asculta pe Takamori, care îi explica cum se mănâncă sushi când, brusc, și-a băgat mâna în sacul său de voiaj și a scos o bucată de pânză albă cu șnururi lungi la capete. Mi l-a dat un marinar pe nume Tanaka, de pe un vapor din Marsilia, spuse el mândru, cu o voce puternică. Toți ochii din restaurant s-au îndreptat spre el. Gaston a început să-și lege șnururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șnururi lungi la capete. Mi l-a dat un marinar pe nume Tanaka, de pe un vapor din Marsilia, spuse el mândru, cu o voce puternică. Toți ochii din restaurant s-au îndreptat spre el. Gaston a început să-și lege șnururile în jurul gâtului. — Trebuie să folosesc acest șervet japonez când mănânc sushi, spuse el cu un zâmbet inocent. Tomoe și Takamori au fost singurii care nu au izbucnit în râs. Ceea ce își legase Gaston în jurul gâtului nu era altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
coaste. Caca merde pipi. — A, e străin, spuse polițistul, devenind și mai rezervat. — Poftim! Gaston i-a întins polițistului pânza albă pe care o strângea în mână. Gestul a fost neașteptat. Acesta, buimăcit, a desfăcut-o și a văzut două șnururi albe atârnând. Era fâșia de pânză - fundoshi - pe care o poartă unii bărbați în loc de chiloți. Endō îi ceru scuze polițistului, zâmbind. — Străinul acesta a băut cam mult. Are umor, nu glumă... Putem pleca? — Bine. Dați-i drumul, le făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care stătea pe burtă și citea cu atenție articolul. — Nu crezi că-i vorba de Gaston? întrebă ea. — Ia stai!... Luni seara? — Alaltăieri. Din articol reieșea că străinul era într-un Ford, cu doi japonezi. — Fâșia aceea de pânză cu șnururi! Ții minte în ce situație ne-a pus la restaurantul cu sushi? Mă rog... nu contează. — O fi în pericol? Poate a vrut să ne transmită un mesaj prin fundoshi. Takamori sări din pat. — Plec chiar acum. Unde te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acasă bagajul, adică un sac vechi din molton. Poate... Au stabilit să vină polițistul la Takamori acasă în seara următoare ca să se uite prin lucrurile lui Gaston. Polițistul, pe care Takamori și Tomoe îl cunoșteau de-acum, a desfăcut, stângaci, șnururile sacului lui Gaston, în prezența lor. Era probabil mai îndemânatic la karate decât la asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu un cordon de yukata, lăsându-i libere picioarele, apoi o abandonă vreo zece minute așa Îngenuncheată cum era. Bineînțeles că nu uitase să-i pună un căluș În gură, un fel de minge de plastic de care atârna un șnur din piele. — N-am mai Încercat asta până acum, dar mă gândesc că trebuie să fie destul de periculos. Pe când eram student, am cunoscut un tip care a folosit o chestie de genul ăsta după ce a luat LSD și, după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-ți spun chestia asta. Am încercat să vorbesc. N-am reușit să articulez nici un cuvânt. În cele din urmă, am șoptit: — Dar tocmai... vreau să spun... știi... — Și? mă întrebă el uitându-se pe fereastră. Mi-am pus chiloțeii cu șnur și blana de șinșila pe mine și m-am așezat sub fotografia Camionului înecat, pe care o agățasem pe perete cu numai câteva săptămâni în urmă. Ce făcusem? Cum am ajuns aici de la uleiul de corp aromat și de la stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a apărut la ușa lui Julie la ora cinci dimineața plângându-se de un Atac de Umilință extraordinaire, țipând că s-a zis cu logodna ei. Julie spunea c-avea pe ea doar o blană de șinșila furată, chiloți cu șnur, și-atât. E clar că trebuie să fi fost o nuntă spartă. Partea bună a pastilelor antianxietate de genul Xanax-ului este aceea că poți să te afli în epicentrul propriului tău dezastru romantic fără să bagi de seamă. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe care l-am furat din culisele prezentării colecției de primăvară. - Rețeta de Ambien - pentru încă patru tuburi a câte 30 de pastile, că dr. Blum oricum n-o să bage de seamă. - Hainele mele favorite: haină de piele McQueen cu șnururi (1), Blugi Chloé (16); Manolo, perechi (32); poșete YSL (3), Prada (2); rochie cu volane Rick Owens (1) - dacă e prea îndrăzneață pentru tine, te înțeleg; șosetele de cașmir Connolly în valoare de 120$ pe care le-ai furat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bună a lui Charlie, îmi iartă totul aproape imediat. E de admirat. Celor mai mulți oameni pe care-i cunosc, ca și mie, de altfel, le ia o veșnicie să ierte chiar și un lucru mărunt, ca atunci când Julie mi-a furat șnurul Cosabella preferat. Iâh, acum va trebui să-i spun de cutiuța de medicamente. — Nu mai fi îngrijorată! mi-a spus, văzându-mi expresia neliniștită. Ce s-a-ntâmplat? Ei bine, mai e ceva. Cutiuța asta aurită ar putea distruge armistițiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
această zi festivă, un monument dedicat imigranților care au căutat în Franța pământul făgăduinței și nu l-au găsit. Prin eforturile primăriei, am reușit să facem un monument modest, dar semnificativ pentru solidaritatea dintre noi și ei. Trage de un șnur și cearșaful cade. Rămâne o statuie de bronz, care ține, ridicată spre cer, o umbrelă închisă și sub braț un borcan. Triplu Ve se simte atins de aripa inspirației și începe să peroreze pentru fidelii lui telespectatori: — După cum observați, francezii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sincopele. * Trăiesc puțin și mor puțin În fiecare clipă, Mă străduiesc și mă abțin Să fac din timp risipă. 28 noiembrie 2004 SCHIMBĂRI CIUDATE Azi podoaba capilară A trecut și la bărbat; Ca să pară mai ilară, Strânsă-i cu un șnur brodat. Și ținuta-i bărbătescă Preluată-i de femei, De rămâi un gură-cască, Ca-ntr-o lume făr’ temei. Cot la cot la băutură, Și fumat în mers pe drum; Simțul, simplu în măsură, A fost viu, e mort acum
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
demn de-a fi tăcut; N-aveam cum roata a-i unge - „Șeful” știe doar a-mpunge. Este tare-n adevăr, Tare cât un fir de păr. Așa a fost și în trecut - Un panglicar neîntrecut. Face gafe, ce curg șnur, Râd și câinii dimprejur... Istoria nu l-a-nvățat Să nu fie răsfățat. E-o tradiție la noi S-avem lideri mândri, goi Care nu știu ce e munca, Nici cum a rosti porunca. Și de-aceea stăm pe loc Ca-ntr
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-mi înec amarul în alcool. Nu, mulțumesc! Distrează-te singur! O tipă dă buzna în încăpere. E blondă și arată foarte bine, mi se pare cunoscută, e îmbrăcată în așa fel încât ai impresia că e suficient să tragi un șnur al rochiei și ar rămâne complet goală. —Liam, ești aici, dragule? îl strigă cu o voce în care se simte influența paharelor de daiquiri sau de orice altceva. —Intră, frumoaso, răspunde Liam. —Tu cine ești? mă ia fata la rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
revistă încă de acum două luni, dar n-am avut curajul să-mi iau și eu unul. Am treizeci și trei de ani și nu-mi mai permit să pun orice pe mine, n-ar fi indicat să alerg după pantalonii cu șnur la gleznă vânați de toate pipițele, că, mai mult ca sigur, aș arăta ca o balenă și mi-ar lăsa la vedere semnele de bună purtare de pe picioare. Pot să jur că designerii au creat genul ăsta de pantaloni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
E atât de decupată la spate, că lasă să i se vadă fundul, cum se întâmpla mai deunăzi cu pantalonii aceia cu talie joasă. Aproape toată coloana îi este descoperită și, tipa fiind atât de slabă, zici că e un șnur pe care sunt înșirate strâns niște firave bucăți de os. Se clatină ca o trestie pe tocurile cam înalte. Mă simt ca Holly Golightly din Mic dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]