9,824 matches
-
de seară ar alunga orice emoție și teamă... Până mâine seară, la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului eminescian: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine”. „Așa ar fi dacă Eminescu nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Sunt aici. Orice Întrebare ți se va pune, să nu te repezi cu răspunsul. Imaginează-ți că Întrebarea a venit de la profesorul tău și că lui Îi răspunzi, nu cine știe cărui cerber! Drept urmare, ai timp de gândire. Folosește-l!” - i-a șoptit gândul de veghe. „Așa voi face, vecine. Mă bucur că ești prezent” - i-a răspuns Gruia. Primul din comisie care a apărut În sală a fost rectorul, urmat de toată suita. Ultimul era profesorul Hliboceanu, care nu și-a luat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici o noimă. Pe alt perete era încă unul, dar ceva mai mic. In timp ce terminau cu masa, pe ușa de la intrare își făcu apariția gestionarul responsabil al crâșmei de stat: un ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la el sentimentele aveau o viteză de reacție superioară gândirii. Vă asigur eu!... Îmi iau angajament solemn în fața dumneavoastră să termin liceul în doi ani!... Maurer își reținu zâmbetul și se aplecă la urechea lui Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu vin de Cotnari, iar Maurer îl imită, urându-le la toți noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cel mai înțelept lucru înfruntându-l pe individ și că tot ce le mai rămânea de făcut era s-o șteargă și ei de-acolo și să spere că cele întâmplate aveau să fie date uitării. Tipul ăsta strânge informații..., șopti studenta brunetă și subțire. Haideți acasă, până nu se-ntoarce... Hai, dragă, aprobă prietenul ei cel înalt și blond și, salutându-l pe portar, care îl privea surâzător, se urni de-acolo împreună cu prietena lui și cu tot grupul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l privi drept în ochi. Poate vrei să spui că tu ai să vii cu prietena ta..., insinuă ea pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios. Deși nu mai spuse nimic, lui Victor i se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați în apropiere îl fixă atent cu privirea, ca să-și întipărească bine în memorie figura lui. Mă, hai dracului s-o ștergem de-aici, c-o să dăm de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche. Hai la Carul cu Bere, că fac eu cinste... Parcă ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unor foale enorme : "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !..." Apoi simte că un fel de chingă strânge cu putere brațul stâng, de-asupra cotului. Ar vrea să întrebe : Cine oftează ? Și cine mă strânge ?" Răspunsul medicului anestezist, al Alindorei Bosch, vine deîndată, șoptit și el din grija de a proteja simțurile pacientei : "E doar aparatul de măsurat tensiune al monitorului. Nu te teme !" Dora își simte gura prinsă într-o botniță legată cu cabluri care strivesc obrajii. Pleoapele, redevenite materie, se deschid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai percepe doar un nor de culoare roșie care se înalță cu rapiditate, pierzându-se în infinitul unui cer sumbru. Pleoapele Dorei se ridică cu greu, împinse ca de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să deslușească din nou un scurt dialog : Vă rog să mă iertați că v-am deranjat. Am avut senzația la un moment dat că se pierde. Parametrii se deteriorau... Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
legată cu elastice verzi care se împlântă în obraji. Aparatul de perfuzie picură cu hărnicie un lichid transparent. Cabluri de diverse culori ies de sub lințoliu transportând spre ecrane semnalele vieții. Mai doarme încă și probabil va mai dormi până mâine, șoptește vocea infirmierei care îi urmează pe cei doi intruși în lumea tăcerii, a suferinței disimulate de droguri, a vieții afișate pe monitoare. Vorbiți-i, vorbiți-i cât mai mult, vă rog ! Și spuneți-i doar cuvinte frumoase, optimiste ! Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de droguri, a vieții afișate pe monitoare. Vorbiți-i, vorbiți-i cât mai mult, vă rog ! Și spuneți-i doar cuvinte frumoase, optimiste ! Se pare că subconștientul le înregistrează și că sunt benefice. O puteți ajuta doar mângâind-o și șoptindu-i vorbe frumoase, mai spune femeia după care se retrage cu discreție. Victor se apropie cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o viață un moment atât de incert și de "rar" cum spui tu, ca cel de acum. Mâna caldă, ocrotitoare, bărbătească, îi strânge cu putere mâna în timp ce o conduce spre ușa dezolantei săli de așteptare a gării uitate de lume, șoptindu-i : "Să mergem !" Sania, asemănătoare cu un rădvan de modă veche larg și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar oare cine poate ști realitatea ? Atitudinile lor sunt, în orice caz, diferite. Dragoș își frânge mâinile plimbându-se nervos, ceea ce nu îi stă în fire, printre rafturile cu cărți. Ciprian continuă să privească fotografia și într-un târziu să șoptească : Am mai zărit cândva fotografia asta, sunt sigur ! Da, am văzut-o o fracțiune de secundă pe când domnul Almăjan o arăta tatălui meu care s-a grăbit să mă alunge din preajma lor. Sunt ani de-atunci, dar parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Venise ziua... Da. M-a trezit, într-un zori de zi, un vis : se făcea că din spre Miazăzi se stârnise un vânt ușor, un zefir cu parfum de primăvară. La un moment dat am auzit o voce care îmi șoptea că un crai venea să mă scape din oropsire. Nu îi vedeam chipul, nu știam cine este, prin somn știam doar că mi l-a trimis Simion. Dar deodată, i-am văzut chipul și am strâns-o tare pe Minodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu o barbă subțiratecă de culoarea cânepii și un tânăr de vreo șaptesprezece ani, înalt și osos. Îmbrăcați în haine cenușii de pușcăriaș amândoi erau slabi și păreau suferinzi. Buzele le erau arse, ochii febrili priveau fix. Ulitia mi-a șoptit că erau doi evadați care lucraseră la pescuit sus, în Nord, acolo unde Obi se apropie de Mare și unde este atât de larg încât de pe un mal nu se zărește celălalt. Bineînțeles că îi întrebase dacă nu îi întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din lână albă pe care îl primise cadou de Crăciun îi venea atât de bine ! Se părea că toată puritatea ei de copil ieșea la suprafață prin albul îmbrăcăminții ce o purta. Și totuși, grija mea de mamă mi-a șoptit : Îi pune prea bine în evidență feminitatea care a început a prinde formă în ea. Curbele sunt unduioase, sânii abia înmuguriți se conturează. Dumnezeule Mare, fă ca bărbații ăștia străini să nu fie tentați de înmugurirea feminității copilei mele !" Speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Îl ajutam pe Gerhard la o operație grea : o femeie infectată care pierduse mult sânge și risca să își piardă și viața. Nu mi-am dat seama când a intrat Marina Pavlovna în sală și dintr-o dată am văzut-o șoptind ceva la urechea lui Gerhard, care mi-a aruncat o privire gravă pe deasupra măștii și mi-a făcut semn insistent să ies. Inima mi-a luat-o la galop, am presimțit că se întâmplase ceva foarte grav și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un taburet pitic, pe măsura mesei ce i se păruse o jucărie de copil. Îi șoptește să întindă brațele până ce degetele lor se vor atinge. Chipul Teodorei pare un medalion pe care s-a concentrat o lumină cu mult mai intensă decât cea care poate proveni de la lampă. Dora, care până acum a văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
strâng cumva gumacii, ori te bat opincile, apoi ai de lucru cu mine, măi Gheo și măi Văsâi! De azi înainte eu răspund de satul Arini! Eu sînt tata vostru!! Urechea lui nu-i lungă... Îi numai clăpăugă, i-a șoptit un gospodar vecinului său de laiță. Vorbește tu mult, că poate ți s-a urât cu binele! i-a răspuns vecinul și a zâmbit. De la sine înțeles că mișcarea nu a trecut neobservată de către vorbitor, care totuși și-a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă s-ar încumeta să smintească fie și cu ceva neînsemnat rânduiala proletară, își șopteau în surdină oamenii cuprinși de spaimă... Întreaga comedie s-ar fi derulat în aceeași notă încă mult și bine, dacă tovarășul nu s-ar fi încumetat să traducă denumirea abreviată de URSS pre limba noastră, după cum s-a exprimat. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mult, ați râs în hohote ca niște vrăjmași periculoși ai poporului! De ce? Pentru ce? Pentru că într-un moment al conferinței dumneavoastră ați spus foarte clar sere-sere, ceea ce în graiul nostru înseamnă un îndemn de a face caca... Și Muntean a șoptit că nu mai are mult și chiar face pe el, că a mâncat cucuruz fiert cu borș de barabule. Căpitanul a slobozit printre dinți câteva cruci și mai mulți Dumnezei: Chiar așa, mă nevolnicilor și netrebnicilor?! Așa-i, pane căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nici ele de o bună bucată de vreme! Și nici lemne nu mai avem, dar în curând vine primăvara și scăpăm de grija lor, așa cum am scăpat de nenorocirea de a mai avea încă un frățior sau poate chiar doi, șoptea una dintre ele și își manifesta bucuria sărind într-un picior. Cum-cum?? și-a exprimat nedumerirea cealaltă surioară, pentru că ultima afirmație i-a fost șoptită la ureche cu multă băgare de seamă și cu rugămintea ca nu cumva secretul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am scăpat de nenorocirea de a mai avea încă un frățior sau poate chiar doi, șoptea una dintre ele și își manifesta bucuria sărind într-un picior. Cum-cum?? și-a exprimat nedumerirea cealaltă surioară, pentru că ultima afirmație i-a fost șoptită la ureche cu multă băgare de seamă și cu rugămintea ca nu cumva secretul acesta să ajungă la cei mici sau la vecini, că călăul ista omoară toate femeile ori, dacă nu, le trimite la Botoșani. Dar cine-i Căcălăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nostru scârțâia din toate încheiturile, mai-mai să se dărâme! Și că tata o apăra pe mama prin aceea că s-a aruncat peste ea ca s-o ferească de te miri ce bucăți de tencuială desprinse din tavan... Că mama șoptea Romică, eu mor!.. Romică!... Și ce-i rău în toată povestea asta, Rozalia? Inocență curată și nimic altceva. Și dacă te pune Nichipercea s-o lovești, atunci află că nu te voi mai apăra nici o dată... Bine! De bătut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
incitant... Și-n ritmul dansului, au ieșit de pe ring spre a se afunda în întuneric, în căutare de singurătate tainică încărcată de pasiune și vrajă... Cu adevărat, Natașenka, femeia sovietică este cea mai... și cea mai... va vsiom mire! Îi șoptea la ureche Emilian în timp ce tânăra comandantă i se abandonase total, într-un tangou prelungit, odată reveniți printre dansatori. Spasiba, spasiba, Omelean! Dar gândește-te că poimâine ne vom despărți! Posibil pentru totdeauna... dar poți să fii sigur că vei rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]