1,477 matches
-
poate încă mai puțin face astăzi, fără concursul Comisiei Europene, care este autoritatea legală a gurilor Dunării. Iar dacă Europa se arată dispusă să modifice în acest punct puterile Comisiei Europene, proclamând independența fluvială a brațului Chilia, România nu va șovăi să reclame, la rândul ei, și cu mult mai multă rațiune ca vecina sa, independența fluvială a brațului Sfântul Gheorghe. În acest caz, autoritatea Comisiei Europene va fi restrânsă la singura gură actualmente navigabilă a Dunării; dar, în timp ce România ar
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
iei după vreo bănuială de-a dumnealui, iar? Ai uitat ce... JUPÂN DUMITRACHE: Da, bănuială... cu ochilari la nas și cu giobenu-n cap! CHIRIAC (se luptă cu Veta): Lasă-ne, cocoană! (scapă din mâinile ei și iese pe fereastră) VETA (șovăie și cade pe scaun): Chiriac! JUPÂN DUMITRACHE: Înainte, Chiriac! Înainte, nene Nae! (iese pe fereastră, Nae Ipingescu Îl urmează) VETA (sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac! Chiriac! Binișor! Să nu cazi!” (s.n.). Soțul e plasat În umbra amantului
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
CHIRIAC (se luptă cu Veta): Lasă-ne, cocoană! (scapă din mâinile ei și iese pe fereastră) VETA (șovăie și cade pe scaun): Chiriac! JUPÂN DUMITRACHE: Înainte, Chiriac! Înainte, nene Nae! (iese pe fereastră, Nae Ipingescu Îl urmează) VETA (sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac! Chiriac! Binișor! Să nu cazi!” (s.n.). Soțul e plasat În umbra amantului, se află În plan secund, vocea lui devine ecoul vocii acestuia. E de neimaginat că Jupân Dumitrache n-are habar despre relația amoroasă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
imparțial în ceea ce privește România. Atitudinile adoptate de el reflectau mai curînd principiile "Legii Supreme" a lui Eminescu decît imparțialitatea. Loialitatea aceasta și problemele personale (ego-ul său, preferințele, antipatiile și temperamentul său) ar fi putut în mare măsură să-l facă să șovăie. Iorga făcea mari eforturi ca să promoveze înțelegerea României în lume, fiind partizanul unei cooperări internaționale în contextul deja discutat mai sus. Iorga a fost adesea acuzat de inconsecvență și de înclinație spre paradox. Paradoxuri, da, dar nu au existat nici
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cele mai multe ori, țin mai curând de vanitate, de prestigiu și de un fals simț al „bunei-cuviințe“ mondene, decât de adevăratul instinct de ospitalitate. Dimpotrivă, la haute cuisine inhibă ospitalitatea, din moment ce acei care nu pot, sau nu vor, să o practice, șovăie să-i invite la ei pe adepții bucătăriei elaborate, de teamă să nu le apară grosolani sau ratați. Cea mai gustoasă mâncare e aceea pe care o savurezi între prieteni ce nu se lasă afectați de „convenții sociale“, sau, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum să găsesc în grabă chibriturile și să aprind o lampă? Presupunând că se strecurase cineva în casă, o să mă audă bâjbâind la ușa din spate și o să mă aștepte. Ce stupid să fii omorât de un hoț speriat! Am șovăit, apoi am pornit-o înainte, pentru că acum frica de exteriorul singuratic era la fel de intensă ca și frica de interiorul casei și, mai mult ca orice, mi-era frică de propria-mi frică și doream cu disperare să-i pun capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu ți-e foame? Imediat a devenit clar că era flămând. M-am simțit inundat de grijă și milă, de toate acele emoții puternice și primejdios de plăcute, care-și pândeau momentul secret pentru a se dezvălui în voie. A șovăit. — Mulțumesc. Bine, O.K., rămân să mănânc ceva în grabă. Știți... trebuie să mă duc... să mă duc într-un loc... Nu prea credeam în acest “într-un loc“. Între timp, luând-o pe calea ușoară, aproape că și ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doctor. Pe urmă, mai curând exasperat decât compătimitor, m-am întrebat dacă nu mi-aș sluji mai bine cauza arătându-mă dur, și am părăsit-o destul de brusc, pentru ca după aceea să regret. Stăteam lângă perdeaua de mărgele, atingând-o, șovăind asupra atitudinii pe care s-o adopt, când am auzit de jos o gălăgioasă izbucnire de hohote de râs, urmată de un cântec intonat de o voce de femeie. Am alergat în bucătărie. Rosina ședea cocoțată pe masă, legănându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucru... Iar la urma urmei, regelui nici nu i se păru deplasată comunicarea mea. Spectrul rusesc nu-l mai înspăimânta după războiul din 1877 și, zicându-mi că ultimul război costase Imperiul Rus cinci miliarde, părea convins că acesta va șovăi îndelung înainte de a se arunca într-o nouă aventură. Își aduse aminte cu mai multă voie bună de așezările de pe malurile Rinului, pe care le vizitase adesea, Alt-Breisach între altele, și care erau vecine cu orașul meu natal. Menajându-mi
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
din Si le grain ne meurt. Căci linia al cărei punct inițial este J.-J. Rousseau își află o bifurcare: Proust, științific și metafizic, Gide, a doua ramură (mai aproape de Rousseau) afectiv și moralist. Iar pe Anton Holban nu am șovăit să-l situăm - desigur temperamental - pe linia trasată de Rousseau, B. Constant, Amiel, A. Gide.”<footnote Eugen Ionescu, O moarte care nu dovedește nimic, de Anton Holban în „Excelsior”, I, nr. 16, 21 martie, 1931, p. 6 apud. Alexandru Protopopescu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se opriră și ei. [e7a] Privi poarta, [e7b] parcă fără s-o înțeleagă. [e8a] Brusc, își înclină capul, [e8b] scoase un strigăt, [e8c] străbătu în goană un vestibul și două curți interioare [e8d] și pătrunse în bucătărie. [e9a] Fără să șovăie, își vîrî brațul în hornul înnegrit de fum [e9b] și scoase cuțitașul cu mîner de lemn pe care-l ascunsese acolo, [e9c] în vremea cînd era copil. [e10a] Ochii îi străluceau de bucurie [e10b] și părinții izbucniră în lacrimi, [e10c
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unei bătrâne care mătura o încăpere de jos, tânărul urcă încet scara, oprindu-se la fiecare treaptă ca un proaspăt curtean îngrijorat de primirea pe care avea să i-o facă regele. Când ajunse sus, rămase o clipă pe palier, șovăind să ridice ciocănelul grotesc care împodobea ușa atelierului unde lucra, fără îndoială, pictorul lui Henric al IV-lea, părăsit de Marie de Medicis pentru Rubens [...]. Copleșit de mizerie și uimit în acel moment de îndrăzneala sa, sărmanul neofit nici n-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
biserici, Virgil Cândea și Paul Simionescu, datorită cărora s-a apropiat de literatura patristică și de filosofia creștină. Deși își subliniază progresele atât în plan teoretic, cât și în plan practic și consideră că era "în realitate apt pentru botez", șovăia, ispitit fiind de diavol "cu frica, smerenia, slăbiciunea". Avea însă să vină șocul care-l determină să ia hotărârea. La începutul anului 1960 e arestat și judecat în cadrul "lotului mistico-legionar Constantin Noica-Constantin Pillat", fiind condamnat la doisprezece ani de muncă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e arestat și judecat în cadrul "lotului mistico-legionar Constantin Noica-Constantin Pillat", fiind condamnat la doisprezece ani de muncă silnică. Convins fiind că nu va rezista doisprezece ani și că va muri în pușcărie, decide să se boteze: Atunci n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca prin farmec...Nu vroiam să mor nebotezat". Astfel, în 15 martie 1960 va primi Sfântul Botez, săvârșitorul tainei fiind Ieromonahul Mina Dobzeu. Mai multe însă despre acest eveniment tulburător, atunci când
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Cândea și Paul Simionescu m-am putut apropia de literatura patristică și de filozofia creștină. Progresam așadar pe amândouă planurile: teoretic și practic. Eram în realitate apt pentru botez, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a face pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul însă lucrează în chip tainic și umblă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de harul Domnului, am refuzat să fiu martor al acuzării. Am fost arestat, judecat în cadrul,,lotului mistico-legionar Constantin Noica-Constantin Pillat" și osândit la doisprezece ani muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului. Atunci n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca din farmec. Eram sigur că nu voi rezista doisprezece ani și că voi muri în pușcărie. Nu voiam să mor nebotezat. Domnul din nou mi-a venit în ajutor. În
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Adevărul este nespus mai nuanțat. A fost un poet al melancoliei și al vremelniciei (așadar al nemărginitei lucidități), ceea ce e cu totul altceva. În sfârșit e creatorul Luceafărului care ca și Faust al lui Goethe, este păstrând proporțiile cantitative și neșovăind a evidenția la poetul român puterea sintetică și capacitatea înlăturării ispitelor delirului fantasmagoriei și a abaterilor din drum o cosmogonie, o sinteză, formidabilă intuire a deplinei armonii dintre basm și gândire (dintre metaforă ca mod de exprimare, ca modalitate de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fost probabil șocul de care era nevoie pentru a depăși stadiul frământărilor intelectuale. Astfel Steinhardt mărturisește în aceeași Autobiografie, din Arhiva Mănăstirii Rohia: ,,Eram în realitate apt pentru botez, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a face pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul însă lucrează în chip tainic și umblă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de harul Domnului, am refuzat să fiu martor al acuzării, am fost arestat, judecat în cadrul ,,lotului mistico-legionar Constantin Noica-Constantin Pillat" și osândit la doisprezece ani muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului. Atunci n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca din farmec. Eram sigur că nu voi rezista doisprezece ani și că voi muri în pușcărie. Nu voiam să mor nebotezat", dar și în al său Jurnal al fericirii: ,,Știu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
apropie de ortodoxie și prin intermediul unor cărți de spiritualitate răsăriteană, recomandate și împrumutate de acad. Virgil Cândea. Îi lipsește, însă, curajul de a face pasul decisiv. Experiența închisorii e șocul care-l determină să ia hotărârea: "Atunci n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca din farmec. Nu voiam să mor nebotezat", mărturisește monahul Nicolae în Autobiografia din Arhiva Mănăstirii Rohia. Astfel, în 15 Martie 1960, în celula 18 a închisorii Jilava Steinhardt devine "fără
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Iată cum cîrdășia delicventă creează un circuit național elementar. În fapt, nu există decît un singur factor de accelerare a separatismului centro-european, care nu se manifestă în spațiul iugoslav. Și acesta este tocmai acela benign, bazat pe duplicitatea guvernanților care șovăie dacă să regrete dezmembrarea unui stat, examinînd fără nemulțumire secesiunea uneia dintre părțile componente. Nu este de neconceput faptul că Vaclav Havel și Vaclav Klaus să fi fost animați de un astfel de sentiment în 1993, cînd Slovacia a considerat
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ales nedreptățile și crimele care mână la scepticism și disperare, și chiar la sinucidere. Dar aceste documente indică în același timp o schimbare de ordin interior. Anumiți demnitari, cel puțin, își pun întrebări asupra responsabilității lor în catastrofă și nu șovăie să se recunoască vinovați. Un anume Ipu-wer se prezintă în fața faraonului pentru a-i raporta proporțiile dezastrului. "Iată, țara este despuiată de regalitate de către câțiva indivizi iresponsabili! Iată, oamenii se răzvrătesc împotriva Uraeus-ului regal! Care a pacificat cele Două Țări
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
monstru ofidian - simbol al virtualului, al "haosului", dar și al "autohtonului" - o nouă "situație" cosmică sau instituțională se instaurează în lume. O trăsătură caracteristică și comună tuturor acestor mituri este teama, sau o primă înfrângere a luptătorului. Marduk și Ra șovăie înainte de a da lupta; la început, șarpele Illuyankas reușește să-1 mutileze pe zeu; Typhon izbutește să-i taie și să-i ilire tendoanele lui Zeus. După Satapatha Brahmana (1,6,3-77), Indra, zărindu-1 pe Vrtra, fuge cât mai departe cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacrificiului. 80. Upanișadele și căutările rși-lor: cum să ne eliberăm de "roadele" actelor noastre în Brahmana, zeii vedici au fost radical devalorizați în folosul lui Prăjăpati. Autorii Upanișadelor prelungesc și desăvârșesc acest proces. Dar ei merg și mai departe: nu șovăie să devalorizeze atotputerea sacrificiului. Unele texte upanișadice afirmă că fără o meditație asupra lui ătman sacrificiul nu este complet (Maitri Up., 1,1). Chandogya Up. (VOI, l, 6) asigură că așa cum "piere lumea câștigată prin fapte (karmari)", la fel va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eroilor, în "lumea oamenilor", timpul creator, acel illud tempus al miturilor, este definitiv încheiat. Provocarea eroilor nu cunoaște limite. Ei îndrăznesc să violenteze chiar zeițele (Orion și Acteon o asaltează pe Artemis, Ixion o atacă pe Hera etc.) și nu șovăie în fața faptei sacrilege (Ajax o atacă pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]