18,529 matches
-
vorbeam mai sus, acela de silă, pe care nu l-am mai trăit niciodată la vreun spectacol de orice fel. Acest ultim simțământ a acompaniat momentul când "interpreții" au luat în palme rezultatul acțiunii lor uzuale și au început să șteargă de pe fundal, cu acest produs sau cu transpirația de la subțiori, o parte din ceea ce scriseseră la începutul spectacolului, pe fundal. Când persoane dragi de lângă mine au ajuns într-o stare de neputință fizică le-am ajutat fără să încerc nici o
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
impetuoasă a spiritului, zborul imaginației băutorului, sentimentul de putere eliberată de constrângeri, ci, vai!, gesturile încleiate de după, senzația penibilă de rău fizic și micime sufletească. Sentimentul de ratare retrăit periodic, scufundarea, iar și iar, în mlaștina unei condiții deplorabile. Prozatorul șterge, cum spuneam, marcajele. Senzațiile fizice au și o rezonanță morală, iar valorile cu majusculă sunt aduse la scară omenească. Astfel că episoadele existențiale, independent de cadrul în care se desfășoară, pot căpăta relevanță. Aici intervine arta scriitorului: nu atât stilul
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
susține că în cazul în care profilul lui Cioaca ar fi fost cel al unui psihopat, atunci el nu ar fi aruncat uniformă de polițist cu tot cu insignă și, mai ales, nu ar fi lăsat insignă murdară când ea putea fi ștearsă cu o "picătură de parfum".
Cioacă deformează realitatea. "Crede că toată lumea vrea să-l ucidă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80357_a_81682]
-
atinse de fanfaronadă. "Zile și nopți de teatru european" este un Festival care, de cîțiva ani încoace, aduce un parfum nou și provocator simțurilor într-un oraș strivit de inerții, de conjuncturi politice neinspirate, de un provincialism teribil, capabil să șteargă complet urmele unui loc cosmopolit cu istorie. Cu tradiție și tradiții. Cu povești palpitante transformate în legende purtate de apele Dunării. Cu o elită care înseamnă ceva și astăzi. Ieșirea dintr-un context sumbru și întunecat a fost, pentru mine
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
care apoi cântă până se desprinde claviatura, cu atitudini și îmbrăcăminte amintind de Michael Jackson. În așteptarea examenului desenează pe toate mobilele, mai ales cuvântul "artă", urmărit de ucenicul David (Norbert Ernst, un cântăreț echilibrat), care se chinuie, disperat, să șteargă totul cu un burete. Examenul de maestru constă în recompunerea unui puzzle cu gravura Nürnbergului medieval din cronica lui Schedel, pe care Stolzing îl recompune exact, dar cu susul în jos, motiv pentru Beckmesser să-l pice. "Tabulatura" cu regulile
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
este bine. Nu pot spune însă nimic de rău despre domnul Sergiu Nicolaescu, chiar dacă a greșit sau chiar dacă a lăsat acest testament, care conține o dorință satanică. Este o valoare a neamului românesc și tot ce a făcut rău trebuie șters cu buretele". Deputatul român a comentat și consecințele pe care le va suporta Sergiu Nicolaescu pe lumea cealaltă din cauză că a ales să fie incinerat: "Un om care este incinerat este ca și un om care s-a sinucis. Șapte ani
Becali, despre Nicolaescu: "A avut o dorință satanică. Va ajunge în iad" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80440_a_81765]
-
Ulterior, la dosar a apărut o adresă, pe care luju.ro o suspectează de fals, care conținea datele de identificare complete ale șefei CSM. Numai că adresa a apărut cu o viză de Secție penală, iar viza inițială a fost ștearsă grosier cu pastă albă corectoare. În plus, dosarul era nelegat, cu filele nenumerotate, în el neexistând dovezile repartizării aleatorii ale acestuia, iar cu prilegul comunicării actelor din dosar, nu s-a comunicat și adresa suspectată de fals, care ar fi
Plângere penală formulată de luju.ro împotriva funcționarilor de la Judecătoria Cornetu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77053_a_78378]
-
creație intelectuală, ci atitudine reactivă la ce se întîmplă în jurul nostru. Așadar, să scriem despre temele zilei cu convingerea că de felul în care le tratăm depinde împăcarea noastră din acea zi. Ziua care va veni va avea alte griji, ștergînd mesajul textului de ieri. Sensul mesajului a murit o dată cu ziua care a trecut, iar a reveni asupra lui spre a-l strînge în florilegii trufașe e pierdere de vreme. Adevărul unui articol durează 24 de ore, o săptămînă sau o
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
sudoare de pe frunte părea o cununiță de diamante sau o aureolă nedespărțită." ,Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vine vremea nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.../ Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
scriitorul le acordă o partitură neașteptată. Încheierea romanului e, de asemenea, citabilă: "Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Cîțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvîrcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergînd toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele " mari și mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile lor, ațîțate de speranța împodobitoare
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
de ce ne apărăm, plini de oroare, când cineva ne acuză c-am trădat? Dacă acesta e mediul natural al vieții noastre, de ce vedem în trădare un stigmat? Firește, datorită reziduurilor de memorie culturală. Poate pentru că încă nu ni s-au șters din minte exemplele cetăților ce n-au putut fi cucerite decât printr-o trădare din interior. Poate pentru că, deși ținem mereu partea lui David, un irepresibil instinct moral ne șoptește că există și o dreptate a lui Goliath. Trădarea e
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
-ți trebuie ochi de specialist ca să vezi cum acest monument istoric/de artă medievală din Moldova - e măcinat de timp (de fapt, de indiferența oamenilor) și de insectele nevăzute. Doamna muzeografă Croitoru Erika (și custodele monumentului de vreo două decenii) șterge zilnic pulberea cariilor de pe icoane, catapeteasmă, de pe tocurile ferestrelor, de peste tot. Cu tristețe și năduf zice: "Și e declarat monument clasa A, domnule, auziți, de clasa A. în zadar. Parcă, anume, cineva vrea ca acest lăcaș de cult să dispară
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
față de Cătălina Ponor. ”Vreau să vă citesc ce mi-a transmis pe blog Victor Ciutacu și o să-i dau și o replică în sensul ăsta.”, a spus Banciu, după care a început să citească de pe telefon. „Înțeleg că după ce a șters pe jos cu Nadia, sceleratul de Banciu a facut-o proasta la televizor, nu pe retelel de socializare, pe Ponor. E dreptul lui la opinie, dar nu văd/aud indignații de serviciu. Ori sunt toți în concediu, ori nu se
Banciu, atac la Ciutacu: Tu nu poți să vorbești despre mine. Ești un sclav () [Corola-journal/Journalistic/82076_a_83401]
-
martie 1944 de soldații ruși. În cei doi ani și jumătate de calvar a văzut toate chipurile barbariei și degradării umane. La șaizeci de ani de la scurgerea evenimentelor, amintirea atrocităților trăite este încă proaspătă. Groaza de atunci nu s-a șters și nu se va șterge vreodată din mintea ei: Am suferit un frig îngrozitor, nici natura n-a fost indulgentă cu noi, la Lucineț au fost minus 40 de grade în anul 1941. Am suferit de frig, de o foame
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
În cei doi ani și jumătate de calvar a văzut toate chipurile barbariei și degradării umane. La șaizeci de ani de la scurgerea evenimentelor, amintirea atrocităților trăite este încă proaspătă. Groaza de atunci nu s-a șters și nu se va șterge vreodată din mintea ei: Am suferit un frig îngrozitor, nici natura n-a fost indulgentă cu noi, la Lucineț au fost minus 40 de grade în anul 1941. Am suferit de frig, de o foame neagră, de păduchi, bătăi, gesturi
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
găsesc -/ biserica e lichidă și curge." (orașul meu). în cele din urmă o strivește un Logos al pieirii: "din slăvi se prăbușește un cuvînt uriaș,/ ne face praf și pulbere/ pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de odinioară ajunge a secreta tristețe, o tristețe pietrificată, iar în final se dizolvă în văzduh: "da, s-a șters frumusețea de pe chipul tău/ ca numele
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de odinioară ajunge a secreta tristețe, o tristețe pietrificată, iar în final se dizolvă în văzduh: "da, s-a șters frumusețea de pe chipul tău/ ca numele actorilor de pe afișul uitat sub soare și ploaie./ egală cu tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să vezi și să auzi,/ devii transparentă, semeni cu aerul,/ vrăbiile și
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să vezi și să auzi,/ devii transparentă, semeni cu aerul,/ vrăbiile și rîndunelele zboară prin tine" (tristețe pietrificată). Dumnezeu nu ezită a anula chiar și fizionomia poetului: "cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el pămîntul pe care pășeam, și
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
vezi și să auzi,/ devii transparentă, semeni cu aerul,/ vrăbiile și rîndunelele zboară prin tine" (tristețe pietrificată). Dumnezeu nu ezită a anula chiar și fizionomia poetului: "cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el pămîntul pe care pășeam, și chiar pașii, și chiar picioarele" (cum ștergi cu guma bastonașele). într-un atare
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
aerul,/ vrăbiile și rîndunelele zboară prin tine" (tristețe pietrificată). Dumnezeu nu ezită a anula chiar și fizionomia poetului: "cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el pămîntul pe care pășeam, și chiar pașii, și chiar picioarele" (cum ștergi cu guma bastonașele). într-un atare mediu ce neîncetat erodează ființa, aceasta își asumă
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
anula chiar și fizionomia poetului: "cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el pămîntul pe care pășeam, și chiar pașii, și chiar picioarele" (cum ștergi cu guma bastonașele). într-un atare mediu ce neîncetat erodează ființa, aceasta își asumă, în ipostaza sa lirică, babilonia lumii zilelor noastre, o identifică cu o babilonie
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el pămîntul pe care pășeam, și chiar pașii, și chiar picioarele" (cum ștergi cu guma bastonașele). într-un atare mediu ce neîncetat erodează ființa, aceasta își asumă, în ipostaza sa lirică, babilonia lumii zilelor noastre, o identifică cu o babilonie personală, sub semnul unui eșec generalizat. Repetăm: e greu de spus dacă poetul
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
care se aștern peste mormintele acestor fii ai neamului se transformă pe obrajii noștri în lacrimi de pioasă aducere-aminte, recunoștință și reculegere" (P 2006); "Orizonturi noi și parcă cerul își deschise bolțile albastre, vă cîntăm pe voi, eroi care ați șters lacrima florilor în rouă, voi ați dat istoriei alt mers, voi care ați deschis o eră nouă, de iubire" (ibid.). Modele și convenții literare diferite - clasice sau moderniste - sînt actualizate într-un limbaj sentimental, solemn sau familiar. În unele discursuri
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
ochii sticloși/ cu toții s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ știți/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ și măturoiul chiar șterge această iluzie/ și ea se pierde într-un nor de praf/ ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăți// stăm, de o parte și privim totul/ cu îngăduință/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
bătrâneții de a-mi reteza elanul vital, pura bucurie de a trăi și a contempla răsăritul de Soare, prea curând, apoi, a amurgurii aceluiași. Ca și Justiția, bătrânețea are un braț lung și tot așa de descărnat. Din oglinda tocmai ștearsă de praf, ce avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită cu cearceafuri, îmi întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]