308,881 matches
-
altfel, singur și nesilit de nimeni. Mă simt totuși dator cu cîteva precizări. Cu puține excepții, publicațiile culturale sînt, ca și cotidianele, întreprinderi particulare, capitaliste, vii. O fi crezînd dl Popescu, bunăoară, că România literară trăiește de pe urma bugetului? D-sa știe bine că nu e așa. Nu rămîne decît bănuiala că dlui Popescu revista noastră și suratele ei, și literatorii care le fac, nu sînt vii. Las cititorilor să aprecieze cum stau lucrurile: în ce mă privește, cred că viul domn
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
Noul cetățean român luptase la Mărășești și avea să-mi vorbească des despre atacul din viile lui Negroponte. Cum suiau o colină printre gloanțele inamice strigând ura! Pe mine, copil fiind, țin minte că acest elan patriotic mă mira, nu știu de ce, în loc să mă exalte. Așa se explică și faptul că a primit o decorație de care era foarte mândru și pe care o purta agățată de piept la sărbători. Pe brevetul zdrențuit al soldatului Toma S. Țoiu, regimentul 75 inf.
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
într-o țară bătută de Dumnezeu nu e tocmai potrivit să te aventurezi în construcții faraonice, teoctiștii au ieșit din nou la atac. De data aceasta, cu mânecile suflecate și cu dorința de-a nu ceda nici un milimetru din captură. Știu că a vorbi aspru despre faptele preoțimii într-o Românie în curs de dizolvare va fi taxat deîndată drept o "lucrare a Diavolului" și un complot al ne-creștinilor împotriva smeritei turme a credincioșilor. Evident că astfel de eventualități mă
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
ca să nu mai vorbesc de "preafericiții") de azi n-ar fi umilii funcționari cu grade securiste de ieri, așa cum susține presa, aproape aș începe să cred în rolul plin de demnitate al instituției birocratic-hrăpărețe numită Biserica Ortodoxă Română. Dar nu știu de ce trebuie tras încă un rând de piele de pe săracii țării doar pentru că dl. Teoctist Arăpașu a socotit c-a venit vremea să îndrepte răul comis pe vremea când nu cârtea în fața Anticristului Ceaușescu, dărâmătorul-de-biserici. însă când acești substituți de
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
pe cîțiva dintre arhitecții care au gîndit cîndva un București armonios, purtător al unor embleme importante ale acestui tip de limbaj vizual. Și nu doar atît. Într-o zi, pe la prînz, am găsit întredeschisă ușa sălii Izvor a Teatrului Bulandra. Știam că accesul este interzis pentru că se fac lucrări profunde de reamenajare și renovare. Curiozitatea mă ispitea, mărturisesc, de mult și mi s-a părut că mi se oferă o șansă, acum, să întrezăresc ceva din noul chip. Mai devreme decît
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
să-mi ofere siguranța unei continuități a muncii mele. Este lucrul pe care și-l dorește oricare cineast din această lume. În momentul în care termin un film, acesta este sfîrșitul unei etape din viața mea. Nu am de unde să știu care va fi următorul. Pentru a afla, am de traversat un lung deșert, în care ideea să se concretizeze încet, laborios, milimetru cu milimetru. În această traversare există foarte multe piste false, drumuri pe care mă rătăcesc, momente în care
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
mele cu ideea că ar vedea vreun deschizător de pluton. Cum faceți să n-aveți complexe că sînteți est-european? Nu cred că poți să ai complexe că ești ceva care ești. Dimpotrivă, am chiar o mîndrie că sînt est-european și știu că materia epică și experiența pe care o pot comunica prin filmele mele, ca est-european, este originală, este bogată și este interesantă. Am o frustrare de a fi cineast est-european, asta da. Nu un complex, o frustrare. Și de a
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
în sistemul literar actual de soiul Martei Petreu. Am citit mai demult despre cum a reușit de una singură, la capătul unor insistențe incredibile, să înființeze o revistă, să-și împlinească deci concret și durabil un vis vechi. Revista o știm astăzi cu toții și, chiar dacă nu întotdeauna sîntem de acord cu ce citim acolo, e o revistă vie și nu e doar o revistă. O mulțime de cărți cu personalitate au apărut în Biblioteca Apostrof, cărți care, pe lîngă subiectele de
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
memoriile dv., două lucruri frapează în mod deosebit. Mai întâi, faptul că îi vorbiți de bine pe marea majoritate a celor pe care i-ați cunoscut și se înțelege că ați avut relații cordiale cu toți. Să vă spun ceva: știți de ce Roosevelt a fost așa de mult timp președinte al SUA? Pentru că n-a vorbit de rău absolut pe nimeni! Eu n-am avut nevoie să vorbesc de rău pe cineva, nici măcar pe Georgescu (dirijorul George Georgescu - n.r.), care nu
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
mănâncă cu Georgescu." Ați avut însă probleme din cauza caracterului dv. nonconformist. Da, am fost și înfierat în caricaturi la gazeta de perete... De la corul Radio m-au dat afară nu pentru că, fiind neînsurat, eram mare specialist în soprane și altiste (știți, ei aplicau morala proletară - da' șefii aveau câte patru amante), ci fiindcă, la o Cantată sovietică (Lumini pe Volga, de Makarov), publicul m-a cerut la rampă de două ori, dar n-am ieșit decât o dată. S-a făcut imediat
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
că sunt prea bun pentru corul Radio. Așa că m-au dat afară, că tot se plângeau coriștii că le cer prea mult. N-aveau nevoie de subtilități pentru mase... Al doilea lucru care străbate biografia dv. este umorul. Domnule, să știi că există oameni inteligenți care nu au humor. Aceia sunt inteligenți până la un punct. Humorul eu îl definesc ca o izbucnire a unei revolte față de un lucru care se întâmplă fără să vrei tu, dar pe care nu-l pui
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
la "unul Dürrenmatt") cu aur în schimbul unei morți este, din punct de vedere al lui Coelho, o reabilitare a șarpelui (care tentează prin cunoaștere: în zadar desfătările Raiului; oamenii vor fi egali cu Dumnezeu abia "în ziua în care vor ști ce înseamnă Binele și Răul"). Momentul în care trebuie luată decizia Scindării, a alegerii Binelui sau Răului, apare brusc în viața noastră, și, în opinia romancierului, cartea sa contribuie în a ne pregăti pentru un asemenea moment. O fată care
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
automatizare, de "idealul tradiției instantanee", de "lumea banilor si a randamentului imediat", de "cortina de aur, la fel de grea ca și cortina de fier", ci chiar amenințată la propriu. Prea larga deschidere a dus la răbufnirea tragică din toamna trecută. Cocteau știa deja: "New York-ul detestă secretul." Este un oraș deschis, "ba chiar larg deschis. Aici brațele sunt deschise, chipurile sunt deschise, inimile sunt deschise, deschise sunt și străzile, și ușile, și ferestrele". Prin curentul creat - în care lucrurile nu se pot
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
tare marile opere ale literaturii germane după inițierile în amor. Peste acest debut de Bildungsroman cade ca o ghilotină adevărul războiului: iubita era o fostă criminală, paznică de lagăr, care ajunsese în această situație tocmai pentru că fusese analfabetă și nu știuse să facă deosebire, la angajare, între a alege să lucreze la SS sau la Siemens. Analfabetismul, sinonim cu necunoașterea realității, cu imposibilitatea de a desluși Binele de Rău, a făcut această femeie, care ar fi putut fi un om esențialmente
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
a lui Aderca i se pare suspectă vigilentului protocronist, oferindu-i încă un prilej spre a trimite o săgeată în direcția autorului Neoiobăgiei: "Aderca va fi reabilitat postum, în etapa de redogmatizare gheristă a literaturii române, din anii '80 (curios: știam, și dl M. Ungheanu trebuie s-o știe mai bine decît noi, că anii '80 au cunoscut o redogmatizare protocronistă! - n. n.). Mihai Ungheanu: Holocaustul culturii române (1944-1989), Editura D.B.H. 1999, 476 pag., preț nemenționat. (Va urma)
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
protocronist, oferindu-i încă un prilej spre a trimite o săgeată în direcția autorului Neoiobăgiei: "Aderca va fi reabilitat postum, în etapa de redogmatizare gheristă a literaturii române, din anii '80 (curios: știam, și dl M. Ungheanu trebuie s-o știe mai bine decît noi, că anii '80 au cunoscut o redogmatizare protocronistă! - n. n.). Mihai Ungheanu: Holocaustul culturii române (1944-1989), Editura D.B.H. 1999, 476 pag., preț nemenționat. (Va urma)
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
tristă, identică factură - să-i zic sud-est europeană? A socoti cu două măsuri, una pentru amici (oamenii tribului, cum spun niște subțiri intelectuali), și o alta pentru neprieteni, ce altceva reprezintă decât extremism? Ca unul care mă cunosc destul de bine știu că prima mea pornire este totdeauna instinctivă, cea de a doua de onorabilă raționalitate, de aceea și acționez cu un timp întârziere - iar când nu o fac, regret mai apoi. Nu e grozav, dar nici nu-i invidiez pe cei
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
în această existență. O experiență, adică, de pe urma căreia, admițând că scapă de execuție, nu va mai pătrunde nici în birturile excelând în piftii și ciorbă de burtă. Noi ceilalți, în schimb, avem de învățat ceva din dictonul că nu se știe cine mănâncă pe cine, corelat cu acela că pe femeie nu trebuie s-o atingi nici cu o floare, și că onoarea vulnerată se reperează iarăși după o rețetă dragă lui nenea Iancu! Manifesta el simaptie pentru inșii suciți? Cum
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
el ar fi plecat de la mine bucuros și fericit. Eram mare și puternic. întîlnindu-mă în stradă, oamenii o tuleau în părți și eu treceam prin mulțime ca un fier de călcat. Mi se pupau adesea picioarele, dar eu nu protestam: știam că-s vrednic de asta. De ce să-i lipsesc pe oameni de plăcerea de a mă venera? Eu însumi, avînd o elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
gîngăniile de tot felul se tîrau în fața mea și fîțîiau din coadă. Dar pisicile! Pisicile pur și simplu erau nebune după mine și, cînd mergeam pe scări, fugeau gudurîndu-se în fața mea. Pe vremea aceea eram într-adevăr foarte înțelept și știam totul. Nu exista nici un lucru care m-ar fi pus în încurcătură. Un minut de concentrare a creierului meu minunat și cea mai complicată întrebare se rezolva în cel mai simplu mod. M-au dus chiar și la Institutul Creierului
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Ei îi era frică de mine: grandilocvența înțelepciunii mele o sufoca. Ea nu trăia, ci pîlpîia, și dacă mă uitam la ea, o apuca sughițul. Am trăit mult împreună, însă, după aceea, ea se pare că a dispărut undeva, nu știu sigur. Eu am fost totdeauna cinstit și n-am bătut pe nimeni pur și simplu, fiindcă atunci cînd bați pe cineva, îți pierzi capul și poți să întreci măsura. Pe copii, de exemplu, niciodată nu trebuie să-i bați cu
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
nu trebuie să-i bați cu cuțitul sau, în genere, cu ceva de fier, iar pe femei, din contra: niciodată nu face să le bați cu picioarele. Animalele, se zice, suportă. Dar eu am făcut experimente în acest sens și știu că nu-i întotdeauna așa. Datorită elasticității mele puteam face lucruri pe care nimeni nu le-ar fi putut face. Astfel, de exemplu, o dată am reușit să scot cu mîna dintr-o țeavă foarte întortocheată inelul fratelui meu, care a
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Este vorba despre întrepătrunderea relatării reci, de ziar (Țepeneag-personajul este și un înrăit colecționar de știri tip "fapt divers") cu scenarii halucinante. Echipa de fotbal a României ajunge în finala Cupei Mondiale de fotbal, desfășurate în 1998 chiar în Franța. Știm cu toții că România a ieșit mult mai devreme din competiție... Marele meci beneficiază și de o cronică scrisă de Paul Goma (personajul) în Libération, în care chiar se insinuează existența unui blat... Altă stranie întîmplare: Autorul poartă după el în
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă extrem de interesantă apare enunțată original în roman. Este vorba despre diferența dintre cărțile populare și propriile cărți. Personajul-autor urcă într-un autobuz
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
istoria Oscarurilor. Marele public din România a văzut festivitatea Oscarurilor retransmisă de ProTv, în rezumat, cu traducere simultană, fără subtitrare (deși, în cele peste douăsprezece ore dintre transmisia în direct și redifuzare, ar fi fost, teoretic, posibilă o subtitrare). Se știe, ceremonia Oscarurilor are în spate o întreagă tradiție, edițiile ei ar putea fi studiate ca material didactic al "științei de a face un show". Dacă nici ei nu știu să facă un show, atunci cine? Din păcate, în loc să ne lase
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]