1,581 matches
-
va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea agale pe porțiunea de ciment a drumului, cu privirea În pământ. — Șșșșșș! șuieră Logan, punând mâna pe funcționar și pe agentul de patrulă cu bila făcută praf. Tu bagă-te acolo, după colț, Îi făcu el semn lui Steve, arătându-i clădirea cu numărul doi măzgălit pe ea. Îl urmări pe agent cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conserve și de cartoane de ouă, Împreună cu o plită mică pentru gătit Calor Gas. Era una din acelea pe care tatăl lui Logan obișnuia să le ia În fiecare vacanță de vară, când mergeau la Lossiemouth. În acel moment, plita șuiera de una singură, Încălzind un ibric cu apă pentru ceai. Hoitarul - era greu să te gândești la el ca Bernard - era așezat pe un scaun șubred din lemn, ocupându-se cu micul foc. Era o plită electrică cu două bare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Apoi omul Își luă ochii de pe televizor pentru a-i examina pe nou-veniți. Avea tatuaje pe tot gâtul: flăcări și cranii, iar ochiul drept acoperit cu albeață și orb. Logan simți că e tras de mînecă, iar agenta Watson Îi șuieră În ureche: — Ăla nu e... Dar bătrânul le-o luă Înainte strigând: — Domnule McLeod! Au venit niște nenorociți de la poliție să vă caute! — Hai, hai, Dougie, nu-i frumos, zise Logan, pășind spre bătrân. Alsacianul fu În picioare Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cădea nu-i dădea un aer vesel și festiv; În schimb, dreptunghiul jos de beton cu magazine arăta mai detestabil ca orcând. Agenta Watson strecură mașina lor de patrulă În parcarea din față, unde rămaseră privind afară, la vântul care șuiera și la zăpada care zbura, așteptând o confirmare că mașina de patrulă - Quebec Trei Unu - era În spate. Nu era ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fu aruncată În Întuneric, unde sclipirea fantomatică gri-verziue de la televizoare nu făcea decât să reliefeze forme. Primul care urlă de durere fu Îngrijitorul de câini. O bufnitură, o mârâială, sunetul făcut de cineva care se izbește de podea. Un pumn șuieră pe lângă capul lui Logan și acesta se feri, răspunzând cu propriu-i pumn. Avu o senzație scurtă, trecătoare, de piele și oase rupte sub Încheieturile degetelor sale, un tipăt Înăbușit, o Împroșcare cu ceva ud pe obrazul său și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care-l țineau se făcură moi. Logan păși cu spatele, se chinui să se ridice din nou În picioare și ieși pe ușă clătinându-se. Durerea din stomac era ca focul. Cineva Îl injectase cu petrol și-i dăduse foc. Șuierând printre dinții Încleștați, Își scoase mobilul și le spuse celor din Quebec Trei Unu să-și miște fundurile În clipa aia În localul de pariuri! Se lăsă greu pe gărdulețul care despărțea magazinele de parcare. Era posibil ca Doug Disperatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vărsat, o să te vărs doar pe tine. Agită În aer cuțitul Stanley și rânji. Logan Îl pocni Într.un genunchi. Tare. Se auzi o pocnitură sonoră și Doug se prăbuși, scăpând cuțitul din mână, chirchindu-se asupra genunchiului făcut praf. — Nenorocitule! Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o parte și izbi din nou cu piciorul, nimerindu-l pe bătrân În lateralul capului, deschizând o rană de vreo 10 cm. Doug se strâmbă, acoperindu-și cu mâinile scalpul sângerând, În timp ce Logan ținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
palma de fața pijamalei. Lăsă o pată roșu cu negru. Nu-i așa, domnule Porc? — Vrei să chem un doctor? Îl Întrebă Logan. Bătrânul râse cu amărăciune, iar râsul i se dizolvă În alt acces de tuse. N-are rost, șuieră el, respirând rapid și Întretăiat. Am văzut un mucos din ăla de dimineață. Ți-am zis, domnule Porc: io am cancer. Numai că nu mai e un an sau doi. Doctorul zice acum că mai e o lună. Își lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
contorsioneze și să sară. Parcă erau iar la Turf ’n Track. Numai că, de data asta, nimeni nu mai Încerca să-l bată până-l lasă lat. Singurul sunet venea de la aerul condiționat, mașinăria zumzăitoare, și de la bărbatul palid, care șuiera Întins În patul de spital, privind la televizorul fără sunet. — Bună seara, Dougie, spuse pe un ton zâmbitor. Ți-am adus struguri. Lăsă o pungă de hârtie să cadă pe pat, la picioarele bătrânului. Doug pufni și continuă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era nimic În spatele unui șir de clădiri vopsite În alb, În afară de marginea unui teren viran mizer, dincolo de care urmau carierele de granit dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se agățau pe pereții caselor ca și cum cineva le Învelise În vată sclipitoare. Pomii de Crăciun străluceau și luminau ferestrele Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Watson cea mai bună privire a lui de cățeluș pierdut de stăpân. — Nu te obosi, Îi zise ea. Nu mai e lapte. Întoarse o privire dezamăgită către lichidul Întunecat din cană. — Sigur? — Nici măcar o picătură. Doamna Strichen Îi privi chiorâș, șuierând un fuior de fum printre dinți. — Vă rog, Încerc să mă uit la asta! Pe ecran, un bărbat cu cap dolofan și barbă asimetrică se uita la televizor și bea ceai. Agentul Rennie privi din nou spre ceaiul său. — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era-năuntru de doi ani când te-am făcut! Ai stricat tot! Mereu ai fost inutil! Nu... Cuvântul nu fusese rostit, dar Watson simțea amenințarea din el. Doamna Stichen Însă nu putu să nu. — Mi se face rău din cauza ta! Șuieră ea. Îți faci de lucru cu băieței! Ticălos mic și murdar ce ești. Să fi trăit taică-tu... — Ce? Ce? Dacă trăia taică-miu ce? Vocea lui Martin suna ca tunetul, tremurând de furie. Te-ar toca-n bătaie! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drum. Iar agenții de la Bucksburn ar trebui să ajungă În două minute. Auzea deja urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan forță mai departe printre nămeți, cu apa Înghețată scurgându-i-se În pantaloni, Îngreunându-i picioarele. Șuiera ca un tren, iar respirația Îi ieșea sub forma unor nori groși de abur, care stagnau În jurul capului său În noaptea liniștită, ca un banc personal de ceață. Un sentiment greu Își făcea loc la el În piept. Erau puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spatele, cu sângele țâșnindu-i din față, iar Logan Îi prinse brațul, răsucindu-i-l la spate. Un cot uriaș și osos ieși În afară, nimerindu-l pe Logan exact sub coaste, trimițându-i durerea să-i sfâșie stomacul cicatrizat. Șuierând agonic, se prăvăli la podea. Strichen se Împletici pe mijlocul podelei cabanei. Încruntându-se, Își șterse sângele de pe față. Apoi, dintr-o mișcare, Îl apucă pe Jamie McCreath cu o mână de partea din față a costumului său pentru zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În zăpadă. Torțe se mișcau rapid pe toată marginea carierei și sunetul câinilor care lătrau Își găsea ecou În stâncile făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de sute de ani - îl învăță pe copil să țină arma în echilibru, să-și răsucească torsul, să împingă cu piciorul, cu genunchiul, cu șoldul, energia teribilă transmisă umărului și mușchilor brațului, și atunci fierul o pornea drept prin aer, șuierând, și se înfigea, fără să se abată nici măcar cu un deget, în punctul în care era fixată privirea. — Pilum-ul care se înfige acolo unde trebuie te scapă de primul dușman; e ca și cum ai câștiga pentru prima dată la zaruri, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aparență triumfală, printr-o tactică mârșavă, s-a poruncit supravegherea unui dușman de nestăpânit.“ Lui Gajus îi veni în minte imaginea senatorului care, în ziua triumphus-ului, îi privea de departe, râzând. Mama lui, Agrippina, se alarmă: — Asta-i ideea Mașterei, șuieră. Chipul ei frumos se umplu de ură. — Calpurnius are s-o aducă în Syria pe soția lui, Plancina, anunță. Își imagina înspăimântată instrucțiunile pe care Maștera avea să i le dea credincioasei sale complice; îi revedea pe frații ei, care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau originea în nesiguranța cu privire la viitor. „În război, în răzmerițe se distrug biblioteci, plăci comemorative și statui. Mai apoi, istoricii interpretează, rescriu, cenzurează evenimentele. Însă oamenii adună, păstrează și ascund monedele.“ Libertul imperial — În palatele acestea se întâmplă lucruri nemaivăzute, șuieră un înalt funcționar din familia Caesaris. Pe lângă acest tânăr imperator sunt chemați mai mulți foști sclavi străini decât bărbați cu sânge roman, din familii care au fost aici încă din vremea lui Julius Caesar și chiar de mai înainte... Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi urmăriseră mișcările de la distanță. Văzură că se afla în cryptoporticus și că acolo lumina era slabă. Constatară surprinși că soldații germani nu mergeau alături de el. Împăratul era complet singur. Și pentru conjurați, aceea era ultima zi. — Acum e momentul, șuieră Chereas, acum! O clipă însă rămaseră nehotărâți, cu răsuflarea tăiată, gândindu-se la ce urmau să facă. Între timp, în atriu își făcură apariția demnitarii care ieșiseră în tăcere din sala de spectacole. Cineva întrebă în șoaptă: — Unde e Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deasupra copacilor, tot mai sus, zbor. În sfârșit, am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a citit niște versuri abstracte, aproape o Înșiruire de silogisme. Nu mi-a plăcut decât poemul cu care a Încheiat recitalul, se numea Quadriga. Deodată, am simțit acel frison secret, ce mă cutremură de câte ori mă găsesc În fața a ceva extraordinar: „Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai, doi luptători./ Unul e cu ochii-n frunze, altul/ cu ochii În lacrimi./ Unul Își ține inima Înainte, În cai,/ altul și-o târăște peste pietre, În urmă./ Unul strânge frâiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-n frunze, altul/ cu ochii În lacrimi./ Unul Își ține inima Înainte, În cai,/ altul și-o târăște peste pietre, În urmă./ Unul strânge frâiele cu mâna dreaptă,/ altul tristețea În brațe./ Unul e neclintit, cu armele,/ celălalt cu amintirile./ Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai negri, are doi luptători./ Unul Își ține viața În vulturi,/ altul Își ține viața În roțile rostogolite,/ și caii aleargă, până când sparg cu boturile/ secunda,/ aleargă-n afară, aleargă-n afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până În Piața Romană. Se schimbă semaforul. Roșu. Frână. Derapează. Intră În cel din față. Dă Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de repede. - Nu e vorba de operații de schimbare de sex, ci de o deghizare. Ai uitat ce ne-a spus Kara astăzi? Vrei să punem pariu că era el? - Eu nu aș fi chiar atât de sigur, Sachs, șuieră vocea lui Rhyme în stație. - Arăta de cel puțin 70 de ani, se apără sergentul. Și avea în brațe o pungă mare de cumpărături. Un ananas... - Priviți, arătă ea coșul de fructe din bucătăria victimei în care, pe lângă alte fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sunat la 112! continuă el privindu-și telefonul mobil. Nu îi putea vedea mâna stângă, întrucât și-o ținea sub cealaltă. - Rămâneți cu mâinile pe frânghie, domnule, spuse ea. Astfel încât să le pot vedea. - Dar eu nu am făcut nimic! șuieră el - poate nu era din cauza efortului, poate era astmatic. Bell se apropie cu băgare de seamă de scripete și trase la rândul său de frânghie până când putu să o cuprindă direct cu brațele și să o tragă spre mal. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]