1,603 matches
-
el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi el să-l lămurească, scoțând din buzunar un revolver și înfigându-i-l în coaste. Ai priceput?...Acum , hai, dă-i drumul!... Direcția Torino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să mergi?... Plecam acasă, minți Victor, dând să își elibereze brațul. Cu asta pe mână?! făcu pe miratul primul securist, strângându-l și mai tare de braț. Ne crezi tâmpiți?... Ești arestat pentru complot antistatal!... Ai vrut democrație, hai? îi șuieră în ureche celălalt securist și, scoțându-și fulgerător din buzunar mâna stângă îl lovi cu un pumn greu în plină figură, apoi, la fel de fulgerător, îl izbi de câteva ori, precis și metodic, cu vârful bocancului în burtă. Luat pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să vă țină-n școală, mă, și voi vă țineți de prostii, 'tu-vă mama voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mică fată, Și deodată-o grădiniță S-a născut în poieniță. Uite așa! Ghiocelul Cu căpșoru-nfrigurat Sub omătul alburiu, Ghiocelul minunat A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar nici nu se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și totuși doar stătea acolo și zâmbea în timp ce se uita la mine. Mimam neînțelegerea și vroiam să-l întreb: „Ce e? Atât?”, dar mă simțeam împlinită doar privindu-l, fără a vorbi; ceea ce înrăutățea situația. Cred că meriți o explicație, șuieră ușor. Am râs. Asta a fost o insultă la adresa mea. Crezi? L-am întrebat mai mult răstit, mânia deja declanșându-se în mine și puteam să și explodez dacă nu ar fi început să vorbească. Nici nu m-a auzit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare, lovi din toate puterile mingea care zbură și trecu șuierînd la mai puțin de un metru de capul lui Gwen, fără ca aceasta să clipească. - Nervii, PM, strigă ea cu glas puternic, fără să se Întoarcă. Nervii! 15 Televizorul era pus pe Eurosport, ultimele imagini ale cursei Plymouth-Newport, Înainte de furtună, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însărcinată cu tine - o sarcină dificilă... Am luat primul bac Împreună cu frații tăi, i-am lăsat În grija mătușii Soizic, m-am dus la spital și am rămas acolo pînă ce te-ai născut tu, În septembrie. Ceainicul Începu să șuiere fără ca nici una, nici cealaltă să se gîndească să-l stingă. - N-ai cîștigat niciodată la Loto, nu-i așa? Banii ăștia au venit din prada de la naufragiu. - Că mă crezi sau nu, fata mea, n-am luat nici un bănuț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi administră un dos de palmă violent. — Leneș blestemat, vreau ca ordinele mele să fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e cu putință. Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că uitați acest lucru. — Teoria dumitale, messer Alighieri, pune semnul egalității Între strălucirea Soarelui creat de Dumnezeu și o lumină care, deși puternică, a fost aprinsă de oameni. Aceasta e o afirmație... - părea să nu găsească termenul adecvat. — Nesăbuită, poate? șuieră Dante. Celălalt ridică din umeri. Nu, nu nesăbuită: perversă. — Voi ști să te conving de contrariu. Dar să revenim la Ambrogio... reluă poetul. Timpul Îl presa. Îi părea rău că se lăsase În voia pasiunii politice. — Știai că primul proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru! murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu vei ieși viu de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din Florența! șuieră Dante, Încercând să Îi muște o ureche. Dar Între timp cântărea, grabnic, debitul și creditul pe balanța pe care destinul i-o oferea. Viața sa pentru eliminarea unuia dintre dușmanii cei mai acerbi ai libertății Florenței. Îl putea, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi purta sămânța În pântec și care a izbutit să fugă cu tezaurul imperial. — De unde ai aflat de povestea asta? — Biserica nu e singura care are ochi și urechi. Și poate că mintea mea e mai ascuțită decât credea domnia voastră, șuieră poetul. Ceva se schimbă brusc În atitudinea lui Acquasparta. Chiar și tonul glasului său, devenit dintr-o dată mai puțin trufaș, căpătase o nuanță Împăciuitoare. — Te afli pe un drum cu totul greșit, messer Alighieri. Și nu aș ezita să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apropie și ridică mâinile până când Îi atinse umerii. Ea Îi urmărea impasibilă mișcările. Bărbatul Începu să dezlege șireturile care Îi Închideau rochia, dezvăluindu-i Încetul cu Încetul trupul arămiu. 13 20 iunie, În cursul dimineții — Negustori blestemați. Oameni de nimic, șuiera Dante străbătând Înainte și Înapoi atriumul sediului Calimalei, Arta negustorilor de stofe, cea mai importantă din Florența. Bogați, Înfumurați și neobrăzați. Cel puțin jumătate dintre funcționarii Comunei erau, mai mult sau mai puțin fățiș, În serviciul lor. Iar cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în când vocea furioasă a lui Marcel, dar ascultând acel murmur de fluviu care pătrundea prin ferestruică, stârnit de vânt printre ramurile palmierilor, aflați acum atât de aproape. Apoi vântul păru a se înteți, zvonul' dulce de ape se făcu șuierat de valuri. Își închipuia, dincolo de ziduri, o mare de palmieri drepți și mlădioși, unduind în furtună. Nimic nu semăna cu ceea ce își închipuise ea, dar valurile nevăzute îi răcoreau ochii obosiți. Stătea așa, greoaie, cu mâinile atârnând, ușor încovoiată, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ale jandarmului, și, fără să știe bine de ce, își simțea sufletul nespus de pustiu și de vulnerabil. În acea clipă, de partea cealaltă a școlii, prizonierul tuși. Daru îl ascultă, aproape fără voie, apoi, furios, azvârli cu o piatră, care șuieră prin aer și se înfundă în zăpadă. Crima prostească a acelui om îl revolta, dar ar fi păcătuit împotriva onoarei dacă l-ar fi predat. Gândul acesta era de-ajuns pentru a-l face să se simtă umilit până la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tu-mi străjui Prezența lui ieri și a lui azi Și ochii mi-i plingi, ca să cazi în palma lui mîine ce-o dărui Și-un clopot tu cauți să fii Să-l legi, ca osîndă, la gît Și-mi șuieri, cu regula cît Pe umăr ce reazim tu știi Otravă și pară tu jărui Pustiu și doar tu să găsesc Și-n țara lui dor și iubesc Să știu că-s învins ... și să stărui Colț de primăvară Ninge cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple să pășim peste stavilele de întuneric, cu urme-n țărână și ochii-n stele, pe sub arborii înveliți cu aramă bătută în coastele pădurii. Vântul șuieră-n urechile căprioarelor cântecul tău, pe note înalte, și păsările ascultă. Rugă Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură-mi lacrima pe rugăciune! Ascultă-mi căința inimii, plânge-mi suferința curată și primește-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
asupra mea - așa cum are asupra majorității angajaților ei. Îți dau cinci minute, îi spun (din punctul meu de vedere, cu insolență), luând un gât zdravăn de șampanie, înainte să pun mâna pe carnețel și pe pix. — Asta-i o nebunie, șuieră Bea, după ce Vivian a trecut razant pe lângă ea. Tu ești editor de cărți, Claire, nu liderul lumii libere. Ce poate să fie așa de urgent încât tipa să trebuiască să dea buzna peste tine în ziua nunții? E o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luni dimineață, Claire. Aștept un telefon la prima oră. Avem multe de făcut. și uite-mă pe mine, alergând după fundul tău prin tot orașul - să știi că viața mea nu se învârte în jurul vieții tale! Amândouă sunteți nebune, a șuierat Lucille, apăsând butonul de închidere a ușilor liftului. Pentru prima dat în viață, eram tentată să-i dau dreptate. Restul coborârii s-a petrecut într-o tăcere funebră. Tensiunea din interiorul liftului îmi amintea de coborârea similară cu Lulu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ridicat în sus. — Așa cum v-am mai spus, n-aș fi aici, în fața voastră, fără eforturile și ochiul atent al... Am început să zâmbesc - dar privirea îmi era atrasă de Vivian, care a pufnit foarte sonor. — Stai dracului jos, a șuierat ea către mine. Microfonul i-a captat însă cuvintele și le-a amplificat în încăperea încă tăcută în care se desfășura petrecerea. Obrajii mi-au luat foc. Luke a tăcut. Eu am rămas paralizată pe loc. — Ți-am spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fasciști. „Este o nelegiuire, un masacru, organizat de miliția secretă a Piticului“, își mai dă acesta cu părerea de la o depărtare de mii de mile. Încheierea e mai dramatică decît îți poți închipui, reia Bătrînul, iar Poștașul îi aduce aminte șuierînd printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prima clipă mi-am închipuit că o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-a dat seama toată lumea cine sînteți, îi aruncă și Gulie o privire tăioasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să schimbi ceva în cursul evenimentelor, ci pur și simplu pentru că ai acționat în așa hal, încît nenorociții care au subminat puterea imediat după aceea au tras toate foloasele de pe urma acțiunilor tale păguboase. O să te facem erou, Potaie, ți-a șuierat Picioruș la ureche după ce s-a întors de la Timișoara, tot ce ai de făcut este să-ți tragi un glonț în cap, credeai că avea chef de glume, prostuțule, dar trebuia să ți dai seama că vorbește serios, revoluția asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]