1,700 matches
-
s-a așezat pe scaunul pe care stătuse Becker. Era frumoasă, oarecum obosită, ca și cum nu ar fi dormit destul sau ar fi luat droguri. De-abia îndrăznind să mă privească în ochi, își mușcă buza și se trase de o șuviță din părul ei lung și roșcat. — Ei, haide, o îndemnă Evona. N-o să te mănânce. A avut această ocazie mai devreme. — Bărbatului pe care îl căutăm îi place să lege fetele, i-am zis eu, înclinându-mă înainte în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Altceva? Insigne, panglici, medalii, trese la guler? Ceva de genu’ ăsta? Ea continuă să scuture din cap. — Bine. Și acum, bărbatul care a vorbit cu tine. Cum arăta? Sarah își strânse buzele și apoi își făcu de lucru cu o șuviță de păr. Aruncă o privire spre tatăl ei: — Mai în vârstă decât șoferul. La vreo 55-60 de ani. Foarte voinic, fără prea mult păr, sau poate că era tuns foarte scurt, și cu o mustață mică. — Și celălalt? Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă-o încet, a murmurat. S-a îndreptat spre reanimare, spre neurochirurgul de gardă. — Fata pe care tocmai au adus-o... — Ești fără mască, să ieșim. Au părăsit locul acela aseptic, unde rudele nu sunt lăsate să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și negre dintr-o țesătură elastică ce strălucea la soare, o haină ieftină, cusută la mașină de cine știe ce copil asiatic. Nu se mai uita la mine. Își duse mâna la breton și începu să-l tragă, să-l întindă în șuvițe subțiri, pentru a-și ascunde fruntea prea mare, pe care se oprise privirea mea. Lumina puternică îi punea în evidență imperfecțiunile chipului și ea simțea asta. Trebuia să aibă cu mult peste treizeci de ani, la colțul ochilor avea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trăgea în jos un capăt de tricou să-și acopere sexul. Așa am găsit-o când am ieșit din baie. Mă spălasem stând pe marginea vanei lângă perdeaua mucegăită care cădea de sus. M-am apropiat, i-am prins o șuviță de păr, i-am scuturat capul, în timp ce-i vâram în mână banii. Am zăbovit pe mâna aceea lipsită de putere, i-am strâns-o într-a mea să o constrâng. Ea a acceptat așa cum se acceptă durerea. Trebuia să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
descurci singură, n-o să te ajut eu. Nu mă simt vinovat, nu reușesc să mă simt. Ceaikovski cântă, iar în dimineața asta nimic nu mi se mai pare prea dramatic în muzica lui. Elsa își face de lucru cu o șuviță de păr care pare alb pentru că soarele îl luminează din spate. Oscilează cu greu între curiozitate și teama de a suferi. Și totuși, dacă acum mi-ar cere-o, aș fi gata să fac bucăți ieslea sfântă. Dar adevărul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe farfuria de abanos din hol și am auzit vocile care proveneau din salon. M-am strecurat în baia de serviciu și mi-am spălat fața înainte de a merge acolo. Ciao, ciao, ciao. Lovituri pe spate, sărutări. Adieri de parfum, șuvițe de păr, respirații mirosind a vin și a țigări. Stau sprijinit de bibliotecă, Manlio este în fața mea. Vorbește despre orice. Despre bărci, despre Martine, care se află din nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de voci. O macaroană a căzut pe fața de masă, o iau cu mâna. Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este la modă verdele. — Nu vrei prăjitură? M-am ridicat de la masă: — Scuzați-mă, trebuie să dau un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se ghemuiește la capătul celălalt, își pune o pernă la spate. Discul s-a terminat, dar ea l-a pus din nou și muzica aceea de apă, pe care ea a ales-o pentru că este însărcinată, continuă. Își învârte o șuviță de păr pe degete, din când în când spune ceva, dar ascult mai ales lungile ei pauze. Nu-și ia ochii de la mine, sunt urât, nici măcar nu m-am spălat pe cap, dar ea mă privește ca pe un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al meu? În noaptea aceasta ești singură cu bagajul tău pe peronul unui tren care se duce și pe care l-ai pierdut. — Nu te culci? Mă întind lângă mama ta care a făcut duș și are încă părul ud. Șuvițe aspre îi înconjoară chipul, citește. Mă strâng în partea mea, îi simt mâna foșnind pe țesătura pijamalei mele. — Cine știe cum va fi? Mă întorc puțin. — Copilul. Nu reușesc să mi-l imaginez. Va fi ca tine, foarte frumos. — Poate e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mea, îi simt mâna foșnind pe țesătura pijamalei mele. — Cine știe cum va fi? Mă întorc puțin. — Copilul. Nu reușesc să mi-l imaginez. Va fi ca tine, foarte frumos. — Poate e o fetiță, a aplecat cartea, urâtă ca tine. Se apropie, șuvițele ei ude mă ating. Ieri noapte am visat că era fără picioare, că se năștea și nu avea picioare... — La următoarea ecografie va avea deja picioare, fii liniștită. Se întoarce în partea ei și începe să citească. — Te deranjează lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Îmi clătisem fața, îmi pusesem capul sub robinet, făcusem pipi, îmi vârâsem cămașa în pantaloni, totul cu mâinile care mă dureau, iar acum eram acolo cu părul ud, pieptănat pe spate. Îmi bandajau mâinile, o făcea o fată cu o șuviță de păr roșcat care îi atârna pe fața aplecată. Venise medicul legaist, completase un formular și plecase. Ea nu fusese încă îmbrăcată, trebuia s-o îmbrac, hainele se aflau în portbagajul mașinii mele. Nu eram soțul ei, nu eram rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult decât un cadavru pus la punct — E nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
n-o să fie încântată să le afle, zise Leigh lipindu-și tălpile una de alta și împingând genunchii spre podea până ce simți cum i se întind mușchii pe interiorul coapselor. — Da, da, bună idee, spuse Adriana clătinând din cap. O șuviță din părul negru natural al lui Emmy — era singura dintre ele și probabil singura femeie din Manhattan care nu-și vopsise niciodată părul lung până la umeri, nu-l făcuse permanent, nu-l decolorase, nu-l îndreptase cu placa, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o să-i prezint minunata viață de homo. — Mmm, sunt sigură că ar fi îngrozită. La telefon: — Ai auzit, Leigh? Trebuie să te măriți mai repede cu Russel, altfel Gilles are de gând să-l seducă. Gilles întinse soluția pe o șuviță de păr cu o mișcare lentă în sus, urmată de o mică răsucire din încheietura mâinii. Apoi îndoi vârfurile spre rădăcină și acoperi cu o folie toată masa aceea lipicioasă, fixând-o cu o ușoară lovitură cu pieptănul. — Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uite la un bărbat înalt, lat în umeri, îmbrăcat cu o cămașă albastră în carouri și niște pantaloni marinărești călcați la dungă, care venise la biroul de la recepție. Gilles îi urmări privirea până la ușă în timp ce prindea în folie și ultima șuviță de păr și făcu un gest cu mâinile care vroia să spună “Voilà!” — Am terminat, iubito. Asistenta cu ochi de căprioară o luă pe Adriana de braț și o conduse la o cască de uscat părul. De la locul lui, Gilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ales că se glumea pe seama faptulului că nu avea un serviciu. În cap îi răsună vocea enervantă a mamei ei. — Uau. Jucăm dur, nu-i așa, querida? Foarte bine, știi ce? Accept provocarea. — Cum? întrebă Emmy răsucindu-și furioasă o șuviță de păr. Leigh încremeni în timp ce ducea paharul la gură. — O să faci chestia asta? — Am spus c-o fac. Când începem? Emmy mușcă dintr-un asparagus, mestecă grațios și înghiți. — Eu zic să ne luăm un răgaz de gândire să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o trusă de toaletă — sau ceva pe-acolo și trimis preambalat — la întoarcere, în drum spre birou. Nu mai avea timp de pierdut. — Poți să intri, rosti tărăgănat secretara cea nouă și închipuită a lui Henry. Părul ei țepos, cu șuvițe rozalii, nu se potrivea cu accentul sudist — sau cultura corporatistă conservatoare — dar părea capabilă să verbalizeze și nu părea chiar ostilă, așa că i se trecea cu vederea. Leigh îi mulțumi clătinând din cap și dădu buzna pe ușa deschisă. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
respins apelul. Sunt o ticăloasă, se gândi Leigh în timp ce se examina în toaleta pentru femei de lângă birou. Era aproape ora șapte și tocmai încheiase ultima convorbire telefonică cu unul dintre cei mai nesuferiți agenți. Părul care îi atârna pleoștit, în șuvițe electrizate, contrasta cu cearcănele negre de sub ochi și umflătura roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bine e! Dacă aș afla că mai am de trăit doar un an sau cinci sau zece, jur că primul lucru pe care l-aș face ar fi să cumpăr un pachet de țigări. Emmy clătină din cap și câteva șuvițe din părul ei castaniu se desprinseră din coadă. Își potrivi costumul de baie — stilul sport, de culoare albastră, alcătuit din două piese, care arăta mai degrabă ca un echipament sportiv decât ca niște bikini — și zise: Amândouă sunteți dezgustătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jeepul cu care venise. — Vino cu mine. Casa e doar la câteva minute de aici, dar e mai încurcat drumul. — Ești sigur că n-ar trebui să mă cazez la hotel mai întâi? întrebă Leigh răsucindu-și pe deget o șuviță din părul prins în coadă de cal. Stătea la hotelul istoric American Hotel în satul Sag Harbor, un loc renumit pentru ospitalitatea de odinioară, atmosfera intimă, pereții cu lambriuri, dar și pentru martini-ul cu măsline uriașe. Jesse se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pară ingrat. În New York, toată lumea nu spune decât „Totu-i minunat!“, chiar dacă ia Zoloft contra depresiei. Cu toate astea, ai și o grămadă de avantaje. De exemplu, niciodată nu trebuie să plătești pentru ceva important cum ar fi manichiura, pedichiura, șuvițele sau petrecerile. Dezavantajul e că lucrurile gratis îți dau viața socială peste cap. Credeți-mă, dacă odrasla dermatologului tău nu poate intra la Școala Episcopală, te sună zi și noapte, până te înnebunește. Mai exact, marțea trecută am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
A fost o petrecere aproape la fel de „modestă“ ca și inaugurarea. Conform protocolului din Upper East Side pentru petrecerile în cinstea bebelușilor, nimeni nu s-a atins de mâncare. Tocmai intrasem când mi-a sunat mobilul. —Alo? —Trebuie să-ți faci șuvițe! țipă o voce disperată. Era George, stilistul meu. Mă duc la George când nu pot obține o programare la Ariette, adică mai tot timpul, pentru că este permanent ocupată cu Julie. —Ești în Arizona? l-am întrebat („Arizona“ este eufemismul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
accent american, pe care l-am obținut revăzând de nenumărate ori High Society. Mama a fost de-a dreptul șocată, ceea ce însemna că făcusem treabă bună. Nu-mi doream nimic altceva decât să mă mut la New York și să am șuvițe la fel de uimitoare ca ale lui Julie. În acest scop, i-am implorat pe mama și pe tata să mă trimită la studii în America. Fie vorba-ntre noi, adevărul e că numai gândul la tratamentele faciale cu oxigen de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine. Reacția lui Julie, când i-am povestit că vreau să-i fac lipeala cu Charlie, a fost exact una previzibilă. Eram la salonul Bergdorf, o săptămână și ceva mai târziu, pentru un șuvițat manual, ultimul răcnet în materie de șuvițe, acum, că vopsitul cu folie s-a demodat. Cel puțin așa susține Ariette, în care poți să ai deplină încredere când vine vorba de îngrijirea părului. Motivul pentru care toată lumea e obsedată de salonul Bergdorf, care ocupă întregul etaj nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]