1,715 matches
-
rațiunii în act, era chemată să vindece le mal de siècle. Toate legăturile sunt rupte, niciun personaj dintre cele care apar pe acest ecran existențial nu întreține o relație conștientă cu un altul, de aici impresia de dezarticulare universală a șuvoiului uman, "de chaosmos" transportat în sfera unei viziuni de un pesimism crud, o viziune deziluzionată, sumbră. Această dezagregare a umanității elimină orice posibilitate de recuperare metafizică a principiului ordonator. Ca într-un vis, fără conștiință în act, omul traversează cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Deși respectă datele academice ale nudului, lipsit de păr pubian, sexualitatea coaptă a femeii este accentuată prin volumul coapselor, fără a atinge steatopigia feminității klimtiene din Danae, unde aceasta este fecundată de zeul transformat într-o ploaie de aur. Acolo, șuvoiul auriu ca o ploaie de monede de aur se scurge printre coapsele femeii, aflată într-o transă erotică, sugestia litigioasă klimtiană a luxurei ca afrodisiac. Aici, sugestia unui erotism maladiv este transpusă la un alt nivel. Corpul este decorat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cișmele, iar de câteva luni 10 becuri de lumină electrică, care de abia se pot lumina pe ele și care servesc de orientare gâzelor, ce fac traiectul aerian de la băligarul cazărmilor de artilerie, la bălțile înverzite și puturoase, rămase de pe urma șuvoaielor, în celelalte colțuri ale cartierului”. Dezvoltarea economică și demografică a orașului au adus Bacăului, pe 7 decembrie 1929, o importantă modificare a statutului administrativ. La această dată, prin decret regal, orașul a fost trecut în rândul celor 13 municipii ale
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de un pașaport pentru a-și continua (atenție!) studiile superioare în Franța, la Paris. Totuși, pentru a nu da prea tare de bănuit vigilentelor organe dar și pentru a le scuti de a mai folosi o batistă în plus pentru șuvoaiele de lacrimi ce le-ar fi curs pe obraji, a adăugat că „...am în Franța un frate medic, Joseph Smilovici care și-a luat angajamentul de a-mi asigura..., de a-mi face..., (etc., n.a.)”. Totuși, chiar și cu logoree
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să tremure șuvoiul prelung, tainicul joc al ecourilor, sunetul schimbător al pietrelor lovite înfiripau laolaltă un glas omenesc care vorbea neîncetat: erai mereu cât pe-aici să le prinzi înțelesul, dar care îți scăpa de fiecare dată.” (p. 77) Chinuindu-se să înțeleagă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Totul, absolut totul este trecător: anotimpurile, oamenii, norii; și nu slujește la nimic să te cramponezi cu disperare de pietre, să reziști pe vârful unei stânci - degetele obosite se desprind, brațele cad inerte pe lângă trup, suntem târâți din nou de șuvoiul ce pare lent, dar nu se oprește niciodată”. (p.192) La fel ca păstorul Santiago, eroul lui Paulo Coelho din Alchimistul, care străbate deșertul pentru a-și găsi comoara și pentru a-și împlini „legenda personală”, Giovanni Drogo străbate „deșertul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
al tenebrelor. Lectura volumului Cântecul lebedei (2011) ne îndreptățește Vă credem că una dintre dorințele majore ale poetului ni se revelă ca o răscolire înspre magma originară, „pe plaiul sfânt de la izvoarele Ozanei” pentru a vedea „în jocuri de cristale / șuvoiul limpede-al copilăriei...” sau „+ăOăuca împânzită cu turme multe de mioare”, în spațiul divin, acolo unde a cunoscut compania atâtor gingașe necuvântătoare, în ceasuri de limpezire spirituală, străEătând dealurile, câmpiile și băOțile ținutului Neamț. în acel sanctuar al eternului, pădurea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
final șocant, în sensul că prozatorul a dorit, și a reușit, să ucidă acea „genă malignă” din ființa umană, despre care scrie Amos Oz, și să transforme fanatismul în îngăduință, în toleranță. Finalul acestei complexe povești de viață seamănă cu șuvoiul înspumat al torentului surprins de hăul prăSăstios - revărsare în abrupt... Sfâșietor de trist... în tot acest conglomerat al bulversantelor încununări ale verbalului, ceea ce extragem, spre exemplu, din romanescul lui Dan Plăeșu - cu referire, expres, la Veghea (1985) sau la Lucrare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și cu priveliștile din munți, începu Leon. Am un văr care-a călătorit anul trecut prin Elveția și care îmi spunea că e greu să-ți imaginezi poezia lacurilor, farmecul cascadelor, impresia grandioasă pricinuită de ghețari. Vezi, de-a curmezișul șuvoaielor, pini de-o mărime de necrezut, cabane atîrnate deasupra prăpăstiilor, și, la o mie de picioare dedesubt, văi întregi, prin luminișurile norilor. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 72-73 De la G. d'Haucourt pînă la Flaubert, citîndu-l pe L. Frappier-Mazur (1980
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asta. În urma insistențelor, m-am așezat la computer și am scris cam ce îi scrisesem lui Sorin. Deși foarte scurt, am crezut că am fost și foarte limpede. Ei, bine, nu! M-am trezit cu puține laude, însă cu un șuvoi de reproșuri, întrebări, chiar insulte, ca să nu mai vorbesc despre citarea trunchiată a puținelor mele rânduri. În fond, ce făcusem?! Îl iertasem pe Sorin în numele meu și în ceea ce mă privește. Nu contestam nimănui dreptul de a nu ierta. Sigur
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
devenit, în prea mare măsură, niște mercenari care, după ce se bat cu pumnii în piept pentru niscai principii, se mută la trustul primului mahăr care dă mai mult. Și nu numai "dinozaurii", ci și prea mulți jurnaliști din noile generații. Șuvoaie de bani venind din afara presei inundă acum mass-media, alterând relațiile profesionale din branșă, golind de sens branduri construite în mai mult de un deceniu.(...) Cinismul devine calitatea fundamentală, bine plătită și admirată, a jurnalistului abțibild, gata să se lipească pe
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
există o tendință de control al exprimării verbale, buzele presându-se (parcă) pentru a opri fluxul unor cuvinte care ar putea fi regretate mai tarziu. Cand furia este exprimată, cu gura întredeschisa în formă pătrată, în timpul vorbirii, per-soana deja lasă șuvoiul vorbelor să-și urmeze cursul, fără a se mai controla. Deși aceste două forme de exprimare a furiei la nivelul gurii sunt, de obicei, în-soțite și de implicarea ochilor și sprâncenelor, ele pot apărea și singure 217. (c) sunt probleme
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
brusc, se anunță devansarea vacanței studenților, pe 19 decembrie, proporțiile evenimentelor devin evidente pentru toată lumea, chiar dacă, pentru o clipă, faptul că Ceaușescu nu-și contramandează vizita în Iran reușește să demoralizeze opinia publică. În ciuda măsurilor excepționale de embargo asupra informației, șuvoiul de vești dramatice referitoare la marile manifestații ale timișorenilor și la reprimarea lor devine imposibil de controlat. Informat mai ales prin intermediul agențiilor de presă iugoslave, postul de radio Europa Liberă vorbește deja de un masacru pe treptele Catedralei din Timișoara
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă, seceta să fugă. Ie cerului torțile și deschide porțile și revarsă ploile; cură ca șuvoaiele prin toate grădinile; crească-ne olivele una cu legumele, curechiul și gulele. Mai multă rezistență a dovedit Cîntecul cununii, fie că a dezvoltat latura spectaculară, fie că s-a asociat cu Cîntecul de cununie, de la Masa mare: Cununa trăbă udată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
li se pot opune. În asemenea împrejurări, plînsul rămîne singura manifestare posibilă, permisă. Din contra, lipsa lui se consideră abatere de la normă. Dacă are valoare terapeutică, de „ușurare” sufletească, la nivel individual sau colectiv, așa cum se crede în tradiție, dacă șuvoiul de lacrimi „provoacă” efecte meteorologice raportabile la magia imitativă, toate acestea sunt reglementate prin plînsul ca necesitate. Odată criza depășită, plînsul iese din rol. Nimeni nu-și permite să persevereze, pentru că riscă să cadă în zona rizibilului, alături de prost și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Lăsa feșele pe spinare și se învârtea în jurul lui vodă venind spre piept, unde în timp ce examina plaga scotea aceleași exclamații de revoltă. Gherasim reuși să prindă între degetele-i subțiri o așchie mai mare pe care, când o trase, un șuvoi de sânge îl împroșcă pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria ta, urlă, rogu-te urlă, că dacă n-o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apropie de condamnat și se aplecă să-i vadă fața. Se ridică și exclamă ca la o minune: — Doarme! Ridică securea și lovi. Exact, o singură lovitură și capul lui Radu, al logodnicului nenuntit, se desprinse de trup, sângele lui șuvoi uninduse cu al celorlalți trei, în timp ce trupul rămase lumii acesteia îmbrățișând butucul. Acum, grecii din mulțime povesteau despre o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul cel căruia a pus Irod să-i taie capul. În icoană, spuneau grecii, Sfântul Ioan merge
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le mai ofereau adăpost; între timp, acoperișurile încărcate de proiectile amenințătoare îndepărtau trecătorii de ele prin atitudinea lor impozantă. Astfel că, fără a mai vorbi despre șuvoaiele torențiale de pe stradă, trecătorul era amenințat de două pericole: cel de-a fi strivit sub avalanșă sau acela de a fi lovit de cazmaua lucrătorilor frenetici. A doua zi era încă și mai rău; nu se putea înainta decât sărind
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care se va trata afacerea; nimic nu e cruțat la această masă, feluri suculente, vinuri alese; convivi înduioșați de situație și animați de libații copioase, nepotul încântat să joace rolul providenței, obținând în același timp un pământ frumos, unchiul vărsând șuvoaie de lacrimi și de vin: era o scenă în care fiecare își juca rolul de minune. "Spuneți deci, scumpe unchiule, că pământul dumneavoastră valorează 75 000 de ducați". "Da, nepoate dragă, și toată lumea știe că va valora curând dublu între
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului, fiecare bulgăr de sare smuls din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de apă. Lăsă apa să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau curcan sau ied, totuna, oricum nu se putea citi nimic pe aceste carcase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt trase, răcoare și umbră, capul în pământ... ar fi greu pentru șiretul bicentenar Johann Caspar, chiar dacă s-ar strecura neauzit prin ușa rămasă întredeschisă, să cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu câtă violență a tras apa înfricoșata doamnă Mitulescu ! Și ce bogat și lung șuvoi, și cât durează, are timp istețul moșneag să se tot scuture de râs. E-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu câtă violență a tras apa înfricoșata doamnă Mitulescu ! Și ce bogat și lung șuvoi, și cât durează, are timp istețul moșneag să se tot scuture de râs. E-he, e-he, știa el de mult ce ascund acești fragili, incapabili să suporte demn și până la capăt încercările ! Frunte puternică, sprâncene stufoase, cum se cer
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mine, voi toți care lucrați fărădelegea." 24. De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stîncă. 25. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vînturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stîncă. 26. Însă orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stîncă. 26. Însă orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip. 27. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vînturile și au izbit în casa aceea: ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare." 28. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui; 29. căci El îi învăța ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]