4,027 matches
-
i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care‑l răsucea în fața ei. Printr‑o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit‑o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap, într‑o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet dureros din gura‑i rămasă întredeschisă. În timp ce el se forța să scoată zăvorul de
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
acufene nu cred să fie...” încerca el să-și explice logic strania emisie. Acum tatona...Repeta mișcarea. Deodată păcănitul scurt ca un bip și imediat vibrația, unda care părea să fie emisă de o sursă din dreptul peretelui din stânga,parcă țâșnind printr-o fantă punctiformă...Îi stăpungea timpanul, îi trecea prin creier, simțea o descărcare în corp...Urmărind și găsind poziția optimă, redescoperea vibrația, o localiza, o auzea clar, perpendicular între cele două ziduri. Transla corpul și capul pe direcția aceluia
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
nimic. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara: Pe cuvântul meu că n-am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară! Acum mă crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino-ncoace. Muncitorul: Cum să nu te cred? Țâșnește sinceritatea din ochii dumitale la fel ca flăcările din două aruncătoare. Secretara: Daa? Ai grijă de stingătoare să fie pe la îndemână. Vocea secretarei: Și domnul director mi-a spus că am pe vino-ncoace. Muncitorul: Ca să vezi. Vocea muncitorului: Se
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
până în dreptul mormintelor unde erau îngropați străbunicii. Acestea erau aproape de malul gârlei, un motiv în plus, să mă lipesc și mai mult de mamaie, de teamă că o broască, ce se încălzea la soare pe pământul cald, să nu ne țâșnească printre picioare. Mamaie, cu jarul aprins, pe care îl plimbase de la un capăt la altul al satului într-o cutie veche înnegrită de conservă, o dată ajunsă în fața mormintelor scutura din batistă câteva bucăți de tămâie, trecând repede cutia deasupra mormintelor
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
netrecut între noi și ființa de care ne este dor. Nu există om pe lume să nu fi cunoscut puterea acestui sentiment unic în felul său, dar care poartă diverse nume. Forța lui dărâmă zidurile, provoacă uragane, tzunami, face să țâșnească izvoarele, pornește ploaia. Este ca un fenomen al naturii care nu poate fi oprit. Un fenomen uman, însă. S-a spus că acest cuvânt este intraductibil într-o altă limbă, dar există atâtea echivalente care să sugereze starea de jind
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > FÂNTÂNA ARTEZIANĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fântâna arteziană Țâșnește apa din furtun și stropește capul zânei atinge coroana de păr s-o desfacă să deșire pletele pe spatele femeii apoi inundă ochii, nasul se odihnește pe obraji atinge linia gingașă a gâtului care deschide drumul către piept apa cuprinde
FÂNTÂNA ARTEZIANĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357201_a_358530]
-
pricina am început să mă rog în gând să mi-l scoată Dumnezeu în cale. Ne-am așezat amândouă pe pământul rece. Ea plângea iar eu mă rugam așa cum mă învățase mamaie. Nu știu cât a durat totul, dar pe neașteptate a țâșnit printre sârmele gardului vecinului, un cap lățos, cu două coarne mari, întoarse ca un melc, care, după ce a scrutat cu privirea grădina s-a îndreptat spre noi ca un fulger. Nu am văzut restul blănii care se agățase în sârma
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
se agăță de părul lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le inunda clipa, până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu schiurile în picioare, într-o încremenire proiectată deasupra tuturor, ducând cu el gustul nisipului cald, urmele mângâierilor lăsate pe piele, vroia căldura pătrunderii în coroana coapselor, unde se unea aerul cu apa din amintiri, iar el prelungea cât se
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
serviciu; pe canapele strâmte în oficiu auzi vorbind pe rând câte-o starletă grave și demne ca la sacrificiu se văd pe rând într-o cabrioletă închipuind într-un oraș de cretă regala defilare, un deliciu; oricare: primadonă sau egretă țâșnesc prin bluze muguri de siliciu răstoarnă zațul iscodind vreun viciu să-l poată săgeta cu-o arbaletă, și să le vezi țepoase ca ariciu’ cum se privesc geloase prin lunetă! Referință Bibliografică: Poftiți la o cafea! / Ion Untaru : Confluențe Literare
POFTIŢI LA O CAFEA! de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357887_a_359216]
-
-mi vă rog o ceașcă de cafea am devenit imun la orice drog ader la cafegiii de pe blog și la statutul lor de catifea nu mai dau sfaturi ca un demagog sau vreun intrus ascuns după perdea căci flăcările ce țâșnesc din ea confirmă dependența mea de grog una mică, neagră și fierbinte să-mi pună hergheliile-n mișcare și poate să mă judece oricare din câți au contra mea vreun dinte; drept pentru care îmi asum libretul, dacă-mi permiteți
O CEAŞCĂ DE CAFEA de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357889_a_359218]
-
ta și ea te ia în brațe...(doar ești singurul bărbat din casă), și începi să-i spui cam ce ți-ai dori. Ea, te ascultă cu atenție, te strânge mai puternic în brațe și în timp ce din colțul ochilor ei țâșnește un firicel de lacrimă, ridică neputincioasă din umeri și...da, nu mai ai nevoie de alte cuvinte...Înțelegi...Mai ales când știi că două surioare merg la școală și...câte se mai cer la școală...Ce mult ți-ai dori
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > OUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 350 din 16 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oul îmi absoarbe micul infinit, se divide întruna și păstrază forma perfectă. Păsările sunt ideea care țâșnește din inima lui cu lecția de zbor în aripi. Tăcerea e doar un gest de împărtășanie a gândului. Nu stă la masă; aleargă pe alee să prindă scaunul timpului, memorează forma sărutului cu o bucurie născută din durere. Lasă rugăciunea
OUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357972_a_359301]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVÂNTUL Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 545 din 28 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvântul, un gând țâșnind din pământ, o umbră înfășurată pe creanga copacului, ramură cu ramură traseaza un destin diafan, un curcubeu uriaș. Cuvântul, o clipă din piatra ajunsă nisip pe o palmă de pământ udat de lacrimi arzătoare. Cuvântul, profund și amăgitor, lacrima îl
CUVÂNTUL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358365_a_359694]
-
pe traseu am văzut tot ruine, ruginituri, fiare vechi și lemne aruncate anapoda, de-a valma în apropierea gărilor, la vederea cărora ai senzația de discomfort, de jenă chiar dacă te afli în compartiment cu un european. Mai mult decât atât, țâșnește de undeva din tr-un ungher al memoriei amintirea unui moment de resemnare trăit la Romă, în fața coloanei triumfale ridicată de împăratul Traian, în cinstea victoriei asupra Daciei, după războaiele din 105-106 d H, si anume: într-unul din registre este
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
susținute actoricește de trei personaje: Adam, Eva și Îngerul. Un text dens, hiperinteligent, acid, cu efect electrocutant uneori, extrem de viu, antrenant - pentru oameni antrenați să citească și deschiși la cap, dispuși să și vadă, nu numai să privească realitatea ce țâșnește de sub pana lui Darie, tânărul autor care „nu scrie cărți, ci... oameni”. Într-o primă fază, ne confruntăm cu un teatru-lectură puternic, din care ar ieși un serial radiofonic fără probleme, desigur cu actori care să și înțeleagă ce citesc
REGAL DE LUNI, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358382_a_359711]
-
serviciu; pe canapele strâmte în oficiu auzi vorbind pe rând câte-o starletă grave și demne ca la sacrificiu se văd pe rând într-o cabrioletă închipuind într-un oraș de cretă regala defilare, un deliciu; oricare: primadonă sau egretă țâșnesc prin bluze muguri de siliciu răstoarnă zațul iscodind vreun viciu să-l poată săgeta cu-o arbaletă, și să le vezi țepoase ca ariciu’ cum se privesc geloase prin lunetă! Referință Bibliografică: La o cafea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
LA O CAFEA de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358424_a_359753]
-
o solidă speranță de „pipăire (penibilă, dar teribil de UMANĂ !) a Dumnezeului”, în manieră argheziană! ... Nu ne lasă inima să părăsim aceste poeme „cu cheile sferelor” într-însele, înainte de a sublinia o posibilă afinitate templieră, a Inițiatului N. N. Negulescu: „(...) cormoranul țâșnește /prin etherul privirilor/chemat la Învierea/LITEREI CHINONULUI” (cf. Poemul luminos, p. 68). În ciuda titlului, poemul nu evocă DELOC lumina, ci blestemul fruntașilor TEMPLIERILOR (primul prizonier - JACQUES DE MOLAY!), închiși, de Filip cel Frumos (cu complicitatea papei Clement al V
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
de evaluare, iar micuța ștorfi Evrika se adaptase acestei distincții culturale și aplica strategia agresivă de marketing. Cu toate astea, acceptase destul de ușor să participe la licitație, pentru că și această acțiune se înscria în conjunctura cererii și ofertei din care țîșnea forța de vînzare, iar gîndul că ea, care știa și piața și strategiile, nu avea cum să nu tremure de excitare, mai ales cînd aflase ce fețe se puneau la bătaie. O găleată de cafea, borcane - pentru că ceștile erau prea
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
căzut din tavan pe burtă și ea a urlat de oroare, de silă, de dezgust și de umilință. Auzind-o, băiatul s-a excitat și a început să tremure, dar ea l-a împins cît colo și sperma lui a țîșnit neputincioasă pe gresia albă, asemenea unui scuipat grețos. Blugii și i-a luat din mers și s-a îmbrăcat pe hol, tremurînd. Și o ultimă amintire dezgustătoare: acea rîmă umflată și roșie, a cărei amintire o mai ardea încă între
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
de geniu Nu-mi pare prea umană. Departe, văd că ești o Stea: Impuls către ”nirvană”! De aproape totuși, ești un om, Poate, ...cam întristat, Precum văd seara Luna mea, Te văd de-nsingurat... Lumina ta interminabil, Pulsând ca Farul Mării, Țâșnește viu din ai tăi ochi: ... Fulger în noaptea serii! Cum ai putut, ...a te lăsa Vrăjit de-o aparență? Tu care ai atâtea-n jur: Atâta frumuseță! Toate se-ntrec a-ți lumina! Nu voi să-ți caut vină: Cum
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
și Mancuse zîmbea încîntat că ei doi mai stîrnesc încă în sufletele oamenilor gînduri frumoase despre iubire și își îndreptase spatele și pășea bățos ca un prinț din poveste iar pe buze îi plutea o umbră de zîmbet, ce îi țîșnea din interior ca o apă din fîntîna tinereții fără bătrînețe și a vieții fără de moarte. Și, cu blîndețe, îi strîngea palma Esterei, vrînd să-i transmită și ei din trăirea lui și mai ales s-o încredințeze că numai lîngă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
martie, 2002. - ora 22,19 și 13 secunde. Nu înțeleg de ce am vrut să fiu atît de precis, dar asta este ora la care s-a trezit greierașul meu, pe care nu l-am mai văzut de astă toamnă. A țîșnit ca un voinic de sub tastatura computerului și mi s-a cățărat pe mîna stîngă. M-am oprit din scris, am luat o cutiuță și i-am pus în ea puțin zahăr din punguța cu care se jucase Carina. Nu cred
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă ugerul oii între degete, să țâșnească laptele în spumă, decât coarnele plugului, dar ce nu face omul pentru familie în viața lui? Le învață pe toate de nevoie. Ajuns lângă strana sa, se alătură corului bărbătesc al bisericii. Avea o voce frumoasă moșul, de aceea nu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
toate se înfăptuiau de către oameni de artă și de spirit, adunați în jurul acelui tânăr director de Cămin Cultural, oameni precum doctorul, vindecător al trupului și sufletului oamenilor, aromânul Teja Papahagi, dascălii din Domnești, din rândul cărora profesorul Gheorghe Boșcănici a țâșnit ca o flacără, împrăștiind lumină pe drumul spiritualității domneștene și, nu în ultimul rând, cei doi mari regizori: Constantin Dinischiotu, ajuns apoi președinte al Comitetului de Cultură, și Radu Boroianu, viitor senator și ambasador al României în Elveția. Dar farul
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 552 din 05 iulie 2012 Toate Articolele Autorului râuri curg din părul tău, râuri de platină, râuri de stele și de lumină, din glezna ta răsar păduri de tei din ochii tăi țâșnesc laseri de dor, din gura ta, izvoare zdrumicate, din inimă, un fulger orbitor. îmi culc obrazul meu pe coasta ta ca pe un portativ de oase vii, ascult cum cântă sângele în tine ca unVivaldi -n prag de primăvară și-
ORPHEU ŞI EURIDICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358209_a_359538]